Oligarhizarea puterii va continua

Autor: Mihai CONŢIU

Din ce în ce, îmi este tot mai clar că visul european al acestei ţări va rămîne… doar un vis neîmplinit. Ceea ce se întîmplă acum în Republica Moldova, îmi aminteşte de România de după Decembrie 1989. Atunci cînd Ion Iliescu şi camarila lui securisto-comunistă au preluat Puterea şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a compromite ideea de democraţie şi apartenenţă la lumea civilizată a Europei. Bine că măcar a fost un vis urît şi trecător, chiar dacă a durat atîţi ani!

Cam acelaşi lucru se întîmplă acum la Chişinău, în spatele uşilor închise de cei care au cîştigat alegerile atît de firav şi se cred nemuritori, atotputernici. Se prefigurează limpede certitudinea că vor continua opera ultimilor ani şi vor compromite, în ochii moldovenilor, şi mai mult ideea de integrare europeană a ţării, cu toate binefacerile ce le presupune.

Nu doar noi observăm că, pe zi ce trece, Vlad Filat, liderul PLDM, rămîne tot mai izolat şi singur cu dorinţa sa de a duce la bun sfîrşit procesul de integrare în UE a Moldovei. Este uşor de intuit cît de acerbă este lupta în interiorul acestei alianţe, care se chinuieşte să se nască doar pentru a-l lăsa pe Filat în afara sferei decizionale în stat.

Ghimpu, trompeta lui Plahotniuc

Luni, 8 noiembrie, la emisiunea „În Profunzime” a Lorenei Bogza de la ProTv, Ghimpu, fără s-o dorească neapărat, ci doar din cauza puţinătăţii intelectuale, a recunoscut indirect că se luptă de la egal la egal pentru funcţii cu partenerii lui de discuţii, negocieri. Să fim obiectivi, prudenţi faţă de echipele acestea de specialişti negociatori, căci, în realitate, nu ei decid marea împărţeală.

Cu doar cîteva zile mai devreme, mieroşi, cinici şi ipocriţi, Ghimpu şi Chirtoacă parcă spuneau că nu sînt interesaţi de funcţii din cauză că au cel mai mic scor electoral. O ştie cam toată lumea că Ghimpu este trompeta lui Plahotniuc. Ceea ce obţine Ghimpu, intră sub comanda lui Plahotniuc. Venind vorba despre împărţirea funcţiilor, iată ce a spus Ghimpu (sublinierile ne aparţin):

„Avem trei funcţii în stat: premier, preşedinte de Parlament şi preşedintele ţării. Avem trei partide care vor fi la guvernare. Noi zicem aşa: să aplicăm practica europeană. Cel care a obţinut cele mai multe mandate, alege primul, pe urmă al doilea şi al treilea. La fel şi cu ministerele. Începem cu criteriile şi apoi repartizăm ministerele.”

Prin urmare, atunci cînd Ghimpu spune că „cel care a obţinut cele mai multe mandate, alege primul, pe urmă al doilea şi al treilea. La fel şi cu ministerele”, asta înseamnă că şi el doreşte să aibă un număr egal de funcţii cu PLDM, de exemplu, care are 23 de mandate, iar PL 13. Că nu va avea pretenţia la postul de premier şi preşedinte al Parlamentului, este mai puţin important, căci va lăsa să se creadă că a făcut „cedări”, dar fireşte că va dori vreo funcţie de vice-prim-ministru, de vice-preşedinte al Parlamentului etc. Împărţeală ca la uşa cortului pentru consolidarea puterii lui Plahotniuc!

Om fără idei, avid de funcţii şi prevăzător cu viitorul plin al propriului portofel

Venind vorba despre viitoarea alegere a preşedintelui ţării, iată ce vorbe fără sens şi logică a rostit: „Pentru a evita problemele pe care le-am avut cu alegerea preşedintelui, vrem să fie hotărîte mecanismele ca să nu fie ca anterior, că lăsăm şi cînd se ajunge că trebuie ales, să începem iar: „of, of”! Să hotărîm, să votăm şi să semnăm. Cînd vine timpul, problema deja să fie rezolvată şi să nu intrăm în criză.”

Înţelege cineva ceva? Ce „mecanisme vor să hotărască”, ce să semneze şi ce să se voteze? Nu este clar pentru toţi că fără comunişti nu poate fi ales viitorul preşedinte? Dar dacă pentru viitoarea alegere a şefului statului Ghimpu a fost deja informat că Plahotniuc va crea o altă alianţă? Cum, în care formulă? Păi PDM, cu 19 deputaţi (deocamdată), PL, cu 13, PCRM, cu 21, care, împreună, fac 53 de voturi. Este adevărat că pentru alegerea preşedintelui sînt necesare 61 de voturi, adică, într-o astfel de formulă, mai sînt necesare 8 voturi, ceea ce este o bagatelă pentru unul ca Plahotniuc ca să mai cumpere vreo trei sferturi dintre deputaţii PSRM, plus cîţiva virtuali trădători din PLDM. Asta în condiţiile în care Voronin nu va accepta şi va fi nevoit să-i cumpere şi deputaţii săi!

Pare un scenariu apocaliptic? Uitaţi-vă cît de inginereşte a procedat PDM în ultimul timp pentru a-şi atrage „susţinători într-un număr impresionant”!

Gura păcătosului, adevăr grăieşte

Acelaşi Ghimpu, în aceeaşi televiziune, şi-a dat cu stîngul în dreptul şi s-a rătăcit în propria-i logică-ilogică prin următoarele afirmaţii: „Noi acum trebuie să ne aşezăm şi să vedem cum să reformăm instituţiile ca să aducă folos, dar să nu le avem doar la număr. Atunci am insistat ca Procuratura să revină PL. O dată ce instituţiile nu sînt independente, aparţin cuiva, nu pot aparţine toate unuia sau altuia. Lucrurile nu s-au schimbat. Înseamnă că trebuie să adoptăm altă lege şi să facem reformă. Instituţiile de drept trebuie să fie independente, să nu depindă de nici un partid politic. Noi vom insista asupra reformei, nu ca instituţia să revină PL-ului. Instituţiile să revină la locul în care se cuvine într-un stat de drept şi democratic.”

Astfel, Ghimpu, recunoscînd că „lucrurile nu s-au schimbat” în privinţa instituţiilor de drept politizate, spune că va insista asupra reformei… bla-bla-bla! Păi, în ultimă instanţă, cui aparţin instituţiile de drept fundamentale ale ţării dacă nu stăpînului său politic Plahotniuc? Aici este vorba despre Procuratură, CNA, CNI, SIS, conducerea instanţelor de judecată, Curtea Constituţională sau Consiliul Superior al Magistraturii. Îl va convinge Ghimpu pe Plahotniuc să renunţe la controlul asupra acestora? Fireşte că nu, mai ales că se vorbeşte că ar vrea să-şi subordoneze MAI!

Nici cu UE, nici cu Uniunea Vamală, ci doar cu Plahotniuc şi CSI

Cu riscul de a tot repeta cele afirmate în editorialele anterioare, reiau convingerea certă că există riscul ratării ireversibile a parcursului european doar pentru că acest lucru îl doreşte un singur om din această ţară – Vladimir Plahotniuc. Acest om a cumpărat, într-un fel sau altul, cam tot ceea ce era de cumpărat în Moldova, inclusiv formatori de opinie cu prestigiu din România, asta neînsemnînd că este omul României.

În opinie proprie, are toate caracteristicile unui adevărat tiran. Nu-şi poate proteja tot ceea ce a dobîndit pe căi de care, ca ţară, ar trebui să ne ruşinăm că ne-am „interlopizat” atît de profund decît dacă Moldova nu va face parte din UE şi nu se va supune legislaţiei europene. Fiind omul cuvîntului orînduit în scris, indiferent de duritatea lui conjuncturală, cunoscînd numeroase „istorii de succese şi insuccese”, mă tem să mă gîndesc la cum îşi va finaliza „cariera” acest om!

Plahotniuc ştie prea bine că deturnarea parcursului pro-european al ţării nu va fi percepută de moldoveni la realele dimensiuni dramatice pentru că nu le-a permis, la scară largă, să simtă efectiv binefacerile integrării în UE. El ştie prea bine că moldovenii s-au deprins cu sărăcia şi cu lipsa de speranţă. Nu ştiu, însă, dacă anticipează că, într-o perspectivă oarecare, se poate coagula o forţă căreia nici chiar el nu-i va putea face faţă, cu toate instituţiile de forţă ale statului şi cele personale pe care le controlează.

Aici mă refer la materia cenuşie a sutelor de mii de moldoveni care trăiesc în lumea civilizată a Occidentului, la nenumăraţii moldoveni conştienţi de aici care ştiu ce înseamnă binefacerile UE, iar asta pentru că s-au bucurat de sprijin şi asistenţă din partea europenilor, precum şi la mulţi alţii. O dată şi o dată, nu neapărat în stilul „României lui Klaus Iohannis”, această masă conştientă de moldoveni evoluaţi se vor răzvrăti şi se vor răzbuna crunt pe cel care le-a furat ţara pentru a o transforma într-o enclavă de sclavi stăpîniţi de un clan mafiot.

„Pro-europenii” din anturajul lui Plahotniuc

Pentru că sînt săraci, moldovenii pot fi cumpăraţi şi la preţuri derizorii sau unele ceva mai sclipitoare. Printre salariaţii lui Plahotniuc, există destule figuri remarcabile sub aspectul intelectului. Unii dintre ei ştiu să facă piruete artistice remarcabile prin care îşi lasă în statele de plată un nume neîntinat, exercitîndu-şi atribuţiunile de serviciu fără să-i cînte ode înălţătoare lui Plahotniuc. Pentru supravieţuire! Alţii, cei mai mulţi, de fapt, nu o fac şi chiar supralicitează!

Contradictoriu şi revoltător (aş spune că şi criminal) mi se pare faptul că cei mai mulţi dintre aceşti ziarişti sau comentatori politici se declară, sus şi tare, că sînt cei mai oneşti pro-români sau pro-europeni! Măi, să fie! În cazul lor, ştiind că nu sînt proşti sau cu un sub-intelect ca al lui Ghimpu, nu pot să-i consider altfel decît ticăloşi, rataţi şi, deci, demni de a fi dispreţuiţi de propriile lor familii. Apărîndu-l pe Plahotniuc, mai au curajul să vorbească despre valori europene, despre necesitatea integrării în UE a Moldovei, iar asta în contextul în care patronul lor are un control personal şi absolut tocmai asupra acelor instituţii ale statului a căror depolitizare este o condiţie expresă a Bruxellesului! De-a rîsu-plînsu! Repet: este vorba despre Procuratură (Ministerul Justiţiei, aparţinînd PLDM, s-a reformat, dar Justiţia, în general, nu, pentru că nu s-a reformat şi Procuratura, parte componentă a Justiţiei, care-i aparţine lui Plahotniuc), CNA, CNI etc.

Scrie asta unul care, vreo trei ani, am scris în favoarea lui Vladimir Voronin şi nu mă ruşinez cu asta. Am scris pentru Voronin, ca om şi preşedinte de ţară, pentru cei care credeau şi mai cred în el, dar nu am propagat ideologia comunistă. Dimpotrivă, aşa cum v-am mai spus, Voronin nu a fost niciodată deranjat că îmi reafirmam convingerile monarhiste (asta însemnînd şi România Mare, nu?), că, în paginile „Moldovei Suverane” (ziarul, pe vremea acea, fiind al său, indirect), l-am apărat pe unul din marii lui inamici, pe acad. Mihai Cimpoi, am publicat masiv cultură română, articole pro-europene etc., iar asta mai mult, uneori în premieră, decît publicaţiile care beneficiau de finanţări europene în acest sens şi multe altele!

Voronin, pe vremea „dictaturii sale”, nu a ticăloşit presa şi oamenii. Una dintre greşelile sale fundamentale este aceea că nu a dat libertate absolută presei şi că nu i-a restituit ceea ce i se cuvenea. Pe vremea „dictaturii lui Voronin”, parcă lucrurile erau mai simple – cei care scriau de bine despre el erau ticăloşi, iar opozanţii erau „luminaţii pro-europeni şi pro-români”. Acum s-a ales praful de toţi „luminaţii pro-europeni şi pro-români”! Absolut toţi lucrează pentru cei mai monstruoşi patroni de presă sau oligarhi odioşi, faţă de care Voronin este deja un ideal.

Spun şi repet toate aceste lucruri ca să vedeţi că pro-europenismul şi pro-românismul de pe vremea „dictaturii lui Voronin” a fost construit, născocit de nişte impostori. În opt ani, ce au oferit toţi aceştia pro-românismului? 13 mandate pentru Ghimpu! Dacă Ghimpu înseamnă ceva, atunci de ce Dodon a luat 25 de mandate? Dar ideii de integrare europeană ce au oferit aceşti oameni? 23 de mandate pentru Filat! Activismul pro-românesc şi pro-european al tuturor acestor inşi, să nu uităm, a cam fost şi bine finanţat prin diferite granturi, proiecte de tot felul!

Am avut curajul să spun că mi-am dat votul pentru PLDM nu pentru că aş fi atît de neliber încît să admit că, la experienţa mea, mai pot fi captivul vreunui partid politic. Votînd PLDM, căruia am destule să-i reproşez, am votat Partidul Popular European şi integrarea în UE a Moldovei. Pentru aşa ceva deja nu mai eşti plătit, iar Plahotniuc, pentru propriul viitor, oricare ar fi el, ar trebui să înţeleagă semnificaţia unui astfel de vot sau idee opţională!