Tot Gavriil Bănulescu-Bodoni înfiinţează, la 1816, o şcoală laică, şi anume faimosul pension al nobilimii. La fel, neobositul exarh a fost iniţiatorul implementării în Basarabia a sistemului de învăţămînt de tip Lancaster, o formă de învăţămînt de tip european, considerată foarte populară şi novatoare în Occident.

La 1814, pentru a pune la dispoziţia enoriaşilor carte religioasă moldovenească, fondează o tipografie eparhială. În adresarea către Sfîntul Sinod privind deschiderea tipografiei, Gavriil Bănulescu-Bodoni mai solicita permisiunea de a publica Evanghelia, Apostolul şi Trebnicul conform „obiceiului moldovenesc”, indicîndu-se doleanţa de a tipări cărţile bisericeşti în conformitate cu canoanele vechi din Ţara Moldovei.

Cele menţionate vorbesc despre străduinţa mitropolitului de a pune în provincie bazele unei instruiri şi culturi bisericeşti naţionale. Aici s-au tipărit, în timpul vieţii, Liturghia, Ceaslovul, Noul Testament, Psaltirea, Mineele, Biblia, Molitvenicul ș.a. La 1819, el a obţinut aprobarea Sf. Sinod de a tipări un Tipic Bisericesc, un Apostol şi o Evanghelie după modelele româneşti. În total, de la înfiinţarea Tipografiei şi pînă la decesul său la 1821, la Chişinău s-au editat cca. 20.000 de exemplare de carte religioasă moldovenească. Fiecare lucrare a fost elaborată sub îndrumările sale, fiind verificată cu meticulozitate rînd cu rînd. Tipografia a fost, timp de zeci de ani, unica de acest gen în toată regiunea Sud-Estului Imperiului Rus. Mai mult ca atît, Mitropoliile Principatului Moldova și Valahia, ani la rînd, au tipărit aici cărțile de rit.

Sub conducerea sa înţeleaptă, s-au înălţat zeci de biserici în Basarabia. Marea majoritate a satelor nu aveau biserici sau erau într-o situaţie dezastruoasă. Se spune că ele semănau mai mult a cotețe, înjghebate din lut și paie, cu acoperișul din nuiele vînturate și cînd ningea ori ploua enoriașii părăseau în grabă localul. Atunci el a mobilizat populaţia provinciei la construirea în fiecare localitate a unor frumoase şi impresionante lăcaşe de cult. Timp de opt ani, cît a fost în fruntea eparhiei, s-a început construcţia a cca. 200 de biserici, dintre care marea majoritate erau din piatră albă, modelul cărora a fost elaborat de arhitecți consacrați. A construit frumosul edificiu al reşedinţei mitropolitane. Din păcate, în timpuri de restrişte, această bijuterie arhitecturală a vechiului Chişinău a fost aruncată în aer. Tot Marele Mitropolit a fost şi întemeietorul Catedralei Mitropolitane, construcţia căreia a debutat la 1819. Decesul subit nu i-a permis să-şi vadă proiectul finalizat. Frumoasa şi marţiala Catedrală, care tronează fastuos în plin centrul Chişinăului actual, a fost finisată mult mai tîrziu, la 1836, de succesorul său, prietenul fidel Dimitrie Sulima.

G. Bănulescu-Bodoni a fost cel care a implementat în Basarabia respectarea obligatorie a zilei de Duminică sau, mai bine zis, a introdus cultul zilei de Duminică ca Ziua Domnului şi a sărbătorilor religioase. A perseverat cu stricteţe inviolabilă să fie respectată sfinţenia acestor zile, aşa cum o cereau datinile creştine. A interzis orice activitate în ziua de Duminică şi de sărbători creştine. Mitropolitul a ştiut să facă utilă bunătatea, blîndeţea şi generozitatea sa faţă de toţi oamenii. Era de remarcat pentru toţi cei din jur corectitudinea, modestia şi generozitatea sa.

În acele timpuri tulburi, de la începuturi, era unicul în care avea încredere întreg poporul. Din întreaga Basarabie, veneau la el oameni de toate categoriile sociale ca să-şi spună necazul şi păsul. Mitropolitul îi primea pe toţi şi, ca un bun părinte, pe nimeni nu a lăsat să plece fără ca să nu primească cel mai mic ajutor disponibil. Nu cu mult înaintea decesului său, într-o discuţie cu apropiaţii săi, mitropolitul s-a confesat cu tristeţe: ”Toată viaţa mea, eu m-am străduit să le fac numai bine, mai mult celora care m-au obijduit, se întîmpla că nopţi întregi n-am închis ochii, gîndind numai despre un cuvînt, care, după cum gîndeam eu, putea să obijduiască pe cineva şi nu mă linişteam pînă nu-i arătam iubirea şi dragostea mea...”

Fără a fi exhaustivi, am încercat să prezentăm succint acele frumoase lucrări pe care le-a realizat Marele Mitropolit. Fără nici o abatere, el şi-a urmat convingerile sale fundamentale, pe parcursul sinuosului drum al întregii sale vieţi, cu sacrificiile şi rigorile impuse de epocă. Rodul activităţii sale – opera de dimensiuni atît de îndrăzneţe, pe potriva inteligenţei sale – ne-a păstrat identitatea naţională de-a lungul celor 200 de ani. Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a realizat un monument nemuritor al faptelor bune pentru poporul pe care l-a păstorit, lăsîndu-ne, testamentar, unul din cele mai frumoase destine împlinite, în care se prefigurează sufletul veşnic al neamului care va supravieţui, în pofida tuturor intemperiilor sociale şi politice.

Diana EȚCO, doctor în istorie