Dacă nu-i bun, atunci de ce vor toţi să-i semene?

Autor: Mihai CONŢIU

Am fost şi sînt ferm convins că PCRM nu trebuie exclus sub nici o formă din anevoiosul proces de integrare europeană a ţării, iar asta doar pentru că aşa vrea Mihai Ghimpu şi anticomuniştii de la Chişinău. Se pune întrebarea legitimă: Ce a făcut Ghimpu pentru integrarea europeană a Republicii Moldova şi ce a făcut Vladimir Voronin?

Ghimpu nu a făcut absolut nimic, ba, mai mult, a sabotat acest proces cînd a sfidat Uniunea Europeană în perioada în care asigura interimatul la Preşedinţia Moldovei. Este suficient să amintim despre referendumul declanşat de el în septembrie 2010, care nu a trecut şi a prejudiciat bugetul de stat de zeci de milioane de lei. Atunci, absolut toate instituţiile UE au recomandat conducerii ţării, asigurată şi de Ghimpu, că acel referendum este contraindicat. Ţinînd seamă de contextul proeuropean, de faptul că UE şi SUA finanţau şi finanţează Moldova, această eroare politică premeditată nu ar trebui pusă în spatele lui Ghimpu din perspective penale? Practic, aici este vorba despre subminarea economiei naţionale!

De cealaltă parte, însă, Voronin este cel care a iniţiat procesul de integrare europeană a ţării încă de prin 2003. Demn de reţinut este faptul că, pe vremea guvernării comuniste, în luna mai 2004, Republica Moldova a fost inclusă în Politica Europeană de Vecinătate a UE. Planul de Acţiuni RM-UE a fost semnat la 22 Februarie 2005. Pe data de 4 mai 2006, RM a fost acceptată în calitate de membru cu drepturi depline în cadrul Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est, ceea ce a confirmat încă o data apartenenţa Republicii Moldova la spaţiul Sud-Est European şi a deschis noi perspective cadrului de relaţii între RM şi UE.

Pe 6 Octombrie 2005, a fost instituită Delegaţia Uniunii Europene în Republica Moldova pentru a facilita mai mult relaţiile moldo-comunitare, iar în iunie 2008 a fost lansat Parteneriatul de Mobilitate RM-UE. Fără aceste acţiuni concrete iniţiate de Voronin, n-ar fi fost posibil ca Republica Moldova să semneze Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb cu UE şi nici n-ar fi fost posibilă circulaţia fără vize în Europa a moldovenilor. Unde-i Ghimpu în toate aceste ecuaţii? Dar Oazu Nantoi, căci ultimele sale declaraţii m-au provocat să scriu acest articol?

 „Evaluatorul politic” Oazu Nantoi

Printre multe alte lipsuri pe care le are Republica Moldova, se numără şi inexistenţa unei societăţi civile reale şi a unor analişti politici adevăraţi, independenţi şi, deci, credibili. Oricît de pompos ar suna institutele după care se ascund, aşa-zişii noştri analişti politici nu sînt nimic altceva decît nişte propagandişti ai grupărilor politice de interes care-i plătesc.

Pînă în 2009, păreau că o duc mai bine în planul credibilităţii. Erau împărţiţi în două grupe – comunişti şi anticomunişti. După îndepărtarea forţată a comuniştilor de la guvernare, aceşti pretinşi analişti politici, dar şi jurnaliştii plasaţi şi ei în cele două grupe, şi-au arătat adevărata faţă sterilă şi meschină. Prin urmare, fiecare s-a vîndut cui a fost dispus ca să-i plătească. Eu, personal, am declarat-o în mai multe rînduri, l-am susţinut pe Vladimir Voronin, nu PCRM-ul lui Petkov sau Tkaciuk, deoarece n-am fost niciodată comunist, crescut fiind în tradiţii promonarhiste. Pe cine, însă, sprijină astăzi aceşti pretinşi analişti politici şi jurnalişti, care pînă mai ieri, ne acuzau violent, pe mine şi Ion Berlinski de comunism?

Care-i politicianul moral şi de viitor în care investesc ei? Există aşa ceva în R. Moldova? Mai mult decît atît, rîd copios de unii, foşti „anticomunişti înverşunaţi”, cînd îi văd cum se constipă mediatic ca să justifice necesitatea unei alianţe strategice cu PCRM a partidelor proeuropene! Alţii, în funcţie de interesul celor care-i sponsorizează, se mai „răstesc cu înţelepciune” la Voronin, pe care mai că nu-l fac cu ouă şi cu oţet din cauză că ar fi cel care distruge PCRM. Să înţelegem că le este milă de acest partid pe care pînă nu de mult îl huleau?!

Unul dintre aceştia este şi Oazu Nantoi,director de programe IPP şi analistul politic, care, în cadrul emisiunii Alb&Negru de la UNIMEDIA, a declarat că Partidul Comuniştilor nu mai există şi că acesta este un partid care a fost epuizat încă de la început. Ţineţi-vă bine, căci iată ce spune Nantoi:

„Vladimir Voronin nu se gîndeşte la PCRM. Partidul Comuniştilor nu mai există din momentul în care acest partid a renunţat la lupta pentru Putere. Acest partid nu s-a reformat, are un lider care s-a epuizat încă din 25 Februarie 2001.

El nu a realizat nimic pozitiv pentru ţara asta, a luptat el cu crima organizată, dar în linii mari strategic nu a contribuit cu nimic la consolidarea acestei statalităţi. Acest partid este condamnat.”

În primul rînd, dacă PCRM renunţa la lupta pentru Putere, n-ar mai fi participat la alegeri şi nici nu şi-ar mai fi manifestat disponibilitatea de a vota un Guvern proeuropean în schimbul unor pîrghii de control, fără să participe la guvernare. Una este să renunţi la lupta pentru Putere, ceea ce nu-i cazul lui Voronin, alta este ca, pe parcursul unui an de dinaintea alegerilor parlamentare, împotriva PCRM să fie trimişi PSRM, Renato Usatîi şi aşa-zisul Partid al Comuniştilor Reformatori, hibrizi politici cumpăraţi şi creaţi de acelaşi autor doar în scopul dispersării, dezorientării sau chiar cumpărării electoratului PCRM!

Acelaşi Nantoi consideră că „Voronin ar fi un lider epuizat” încă din 25 Februarie 2001. V-am arătat, la început, doar o parte din ceea ce a făcut „epuizatul lider Voronin”, motiv pentru care nu mai completez cu nimic. Cu mult mai bizară mi se pare acuzaţia lui Nantoi, potrivit căreia îi reproşează lui Voronin că „nu a contribuit cu nimic la consolidarea acestei statalităţi (a Republicii Moldova; nota aut.). Păi, dacă ne amintim bine, Nantoi şi întreaga armată de „analişti politici anticomunişti” tocmai de asta, pînă prin 2009, îl acuzau pe Voronin – că insistă pe consolidarea statalităţii acestei ţări!

Dacă Voronin ar fi fost „epuizat”, aşa cum crede Nantoi, (care este doar cu cîţiva ani mai tînăr decît Voronin, dar arată mai bătrîn) atunci acesta ar fi semnat Planul Kozak de federalizare a ţării, ar fi oficializat limba rusă, ar fi denunţat acordurile cu UE, ar fi părăsit CEDO şi multe altele.

Nu sînt avocatul mediatic al lui Voronin pentru că faptele sale, după caz, îl apără sau îl incriminează. Foarte mulţi îi incriminează lui Voronin răcirea relaţiilor, în ultima parte a mandatului, cu România şi UE. Un preşedinte nu conduce de unul singur ţara şi de aceea are nevoie de consilieri, Guvern etc. Am certitudinea că acţiunile care i se reproşează nu sînt iniţiative de-ale sale şi că pe biroul de lucru i s-au pus dosare, rapoarte sau analize cu probe false. Istoria ne-a probat că pînă şi cei mai puternici şefi de stat şi chiar dictatori au fost manipulaţi abil de sfetnicii lor în diferite situaţii, decizii luate. Binecunoscutele trădări şi plecări din PCRM a unora explică destule lucruri privitoare la cele de care este acuzat Voronin în ultima parte a mandatului său de preşedinte.

Ca să înţelegeţi şi mai bine unele lucruri, vă spun un caz cunoscut îndeaproape de mine.

Primul birou europarlamentar deschis la Chişinău pe vremea lui Voronin şi închis de Greceanîi

Încă din 2008, europarlamentarii români Marian-Jean Marinescu şi Maria Petre şi-au deschis, la Chişinău, primul birou europarlamentar într-o ţară extra-comunitară, prin munca de teren a neobositului lor consilier Eduard Alexandru, profesor la Universitatea din Craiova. Marian Lupu, fiind preşedinte al Parlamentului atunci, nu s-a opus, ştiind că nici Voronin nu are nimic împotrivă. Cunosc toate aceste lucruri deoarece Ion Berlinski era intermediar între Eduard Alexandru şi… factorii de decizie, dincolo de demersurile oficiale ale europarlamentarilor români.

Cu toate acestea, prin 2009, acest birou şi-a sistat activitatea din cauza… Zinaidei Greceanîi, care era premier, fără să fie membru al PCRM. Zinaida i-a tras un perdaf de pomină lui Anatol Dubrovschi, fost administrator la Casa Presei, pentru că şi-a permis să închirieze în acest edificiu un spaţiu pentru biroul europarlamentar. Acum socialista Greceanîi, făcută un fel de om politic tot de Voronin, care nu avea de unde să ştie ce şarpe încălzeşte la sîn, desfăşoară cea mai agresivă politică antinaţională şi antieuropeană diametral opusă celei promovate de Voronin cînd a crezut că ar putea fi ceva de capul ei… politic!

Un original care nu se dezoriginalizează

 „La noi partidele sînt ostatice ale imaginii liderului, cu cît liderul are imagine pozitivă şi este adorat de alegători cu atît partidul devine mai puternic, cum liderul se răsuflă, se compromite, se epuizează, partidul se duce în jos, aşa se întîmpă şi cu PCRM-ul”, a mai spus Oazu Nantoi. Cu PCRM, observăm că lucrurile nu stau tocmai aşa, iar asta dacă este să-l comparăm cu Partidul Social-Democrat din perioada în care Nantoi era preşedinte. Ca preşedinte, a dus acest partid din eşec în eşec, pînă a ajuns în mîinile lui Victor Şelin. Dacă nu i-a mers cu politica, a îmbrăţişat doar critica! Acum spuneţi şi domniile voastre – dacă a demonstrat că este impotent ca politician, ce credibilitate poate să aibă în calitate de critic, de evaluator al politicii şi politicienilor? Este adevărat că liderul uni partid este şi emblema acestuia, iar acest lucru se întîmplă în cam toată lumea. Voronin este o „problemă” pentru mulţi lideri de partid de aici deoarece vor să-i semene, să aibă puterea sa, ori acest lucru nu mai este cu putinţă în Moldova. Realişti fiind, trebuie să recunoaştem că în toată debandada care există în această ţară este nevoie de un Voronin. Numai unul ca Voronin ar putea duce Moldova în UE, pleznindu-i peste ceafă sau în cap pe toţi… „deviaţioniştii”. Îşi imaginează cineva că unul ca Ghimpu nu-l invidiază pe Voronin şi nu-şi doreşte puterea lui Vladimir Nicolaevici? Lucrurile acestea, fireşte, sînt ştiute de toţi, inclusiv de către Nantoi.

Dacă Voronin nu ar fi puternic tocmai prin aceea că nu depune eforturi în acest scop, atunci nici nu ar fi fost create atîtea clone politice ca să-i fure din votanţi. Acum, cei mai mulţi dintre acei capabili să judece cu limpezime, observă, constată prea bine că partidele proeuropene au nevoie nu de o alianţă, ci de un parteneriat proeuropean cu Voronin, căci hibrizii politici creaţi spre a-l distruge pe liderul PCRM sînt nişte monştri, nişte asasini ai viitorului civilizat al Moldovei.

Voronin, orice am spune, este un original care nu se dezoriginalizează, un lider onest al moldovenilor, iar adepţii pro-români ai unionismului ar trebui să nu se grăbească să-l judece, ci să mai aibă răbdare cu Istoria!

P. s. Nu ştiu cît de reale sînt zvonurile potrivit cărora, la următoarea tentativă de formare a Guvernului, Maia Sandu ar putea fi exclusă din cursa pentru postul de ministru al Educaţiei, dar ar fi un mare păcat, un uriaş pas înapoi, deloc pro-european. Am constatat că Maia Sandu poate fi un manager excepţional. Problema nu este ea, ci sistemul pe care l-a moştenit în acest minister, un sistem birocratic format din oameni depăşiţi de provocările reformei, care nu pot fi înlăturaţi din pricina unei legislaţii defectuoase. Împotriva ei s-au ridicat şi au contestat-o liberalii lui Ghimpu şi comuniştii. Ar fi o uriaşă gafă politică, absolut autodistructivă, dacă PCRM, în contextul susţinerii consensuale a viitorului Guvern, ar veni în întîmpinarea lui Ghimpu şi şi-ar condiţiona votul de excludere a Maiei Sandu din Cabinetul de Miniştri ca ministru al Educaţiei! (M.C.)