„Fraţii mai mari” dau „sfaturi” fără să-şi recunoască răul făcut

Pentru mine, ca publicist, ziua de Luni, 24 Iunie, a conţinut doar două întîmplări, fapte demne de reţinut prin însăşi coincidenţa ori legătura perversă dintre ele. Prima se referă la anunţul făcut public de către fugarul Vladimir Plahotniuc, prin intermediul paginii lui de Facebook, în care spune că demisionează din funcţia de preşedinte al PDM. Printre altele, Plahotniuc afirmă cu cinism că şi prin acest gest demonstrează că, spune el, „Partidul Democrat nu este dependent de un singur om, nu este dependent de mine”. Are tupeul nemăsurat să declare aşa ceva chiar şi acum cînd toată lumea ştie că PDM a fost proprietatea lui politică exclusivă. O spune cînd se ştie că el a venit la PDM nu din politică, ci din lumea criminală şi a cumpărat efectiv acest partid de la Dumitru Diacov pentru ca sub sigla lui să captureze Statul în întregime.

În zona interlopă, criminală din care parvine Plahotniuc nu există milă ori remuşcări. În declaraţia lui de renunţare doar la şefia PDM,Plahotniuc a scris că își păstrează mandatul de deputat: „Nu doresc acest mandat pentru imunitate sau pentru altceva, este însă mandatul dat de oameni și orice decizie pe această temă urmează să fie luată de mine împreună cu ei, este mandatul care aparține cetățenilor din Nisporeni, nu mie sau altcuiva”, a notat Plahotniuc.

Păi dacă e aşa, de ce nu vine la sfat cu alegătorii lui? De ce a fugit ca un laş? Ştiind foarte bine cît rău a făcut acestei ţări, el minte cu neruşinare cînd doar sugerează că ar putea să se reîntoarcă. Va reveni, numai că în cătuşe, inculpat penal şi sub escortă plătită de Stat, aşa cum i-a tot plăcut să fie păzit de instituţiile Statului de parcă ar fi fost Trump ori Putin. În realitate, el nu se temea de moldovenii simpli oricît de nedreptăţiţi de el au fost, ci de către mafioţii din bandele rivale. Spunînd că nu renunţă la mandatul de deputat, sugerînd astfel o posibilă întoarcere de bună voie victorioasă şi revanşardă, în ţară, Plahotniuc vrea astfel să transmită mesaje de rezistenţă pentru slugile lui care încă nu vor să-şi dea demisia din funcţiile deţinute în instituţiile Statului. De aceea judecătorii de la CC nu o fac! Tot din acelaşi motiv preşedinta „TeleRadio Moldova”, Olga Bordeianu, şi directoarea de la Moldova 1, Ecaterina Stratan, îşi ţin angajaţii sub ameninţări cu demiteri dacă nu sînt „ascultători politic şi răbdători pentru că Plahotniuc se va întoarce”, recurgînd la cele mai scandaloase cenzurări! La fel e şi la Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi tot aşa!

A doua chestiune de Luni se referă la „Declarația Parlamentului României privind susținerea noului Guvern de la Chișinău, text adoptat, reţineţi, pe 24 Iunie, de Comisiile parlamentare și care urmează să fie votat în plenul reunit al Parlamentului. Constatăm, aşadar, că abia acum, după ce Guvernul Maia Sandu a fost învestit legal de către Parlament în ziua de 8 Iunie, apare această Declaraţie tardivă. Asta se întîmplă în aceeaşi zi în care Plahotniuc, protejatul Guvernului României şi al serviciilor secrete româneşti, a renunţat la conducerea PDM. Nu mai este un secret pentru nimeni că Plahotniuic este o creaţie a serviciilor secrete româneşti (care l-au preluat ştiind că este un produs al lumii interlope) cu sprijinul direct şi oficializat al guvernanţilor români, începînd cu fostul premier Adrian Năstase.

Guvernanţii români de astăzi l-au susţinut pe Plahotniuc pînă în ultima clipă, implicit şi majoritatea parlamentară PSD-ALDE. Vin abia acum cu această Declaraţie pentru că au înţeles că revenirea lui Plahotniuc nu mai este posibilă, că nu pot permite aşa ceva nici UE, nici Rusia, nici SUA.

Declaraţia în sine, pe care nu are rost s-o mai preluăm, este absolut revoltătoare şi cinică exact ca şi Plahotniuc. În esenţă, parlamentarii români vin cu recomandări pentru Guvernul Dăncilă de la Bucureşti pentru sprijinirea concretă a Guvernului Maia Sandu, dau sfaturi şi promisiuni de „fraţi mai mari” privitoare la sprijinirea Republicii Moldova în parcursul ei proeuropean, aplicare întocmai a Acordurilor de Asociere şi de Liber Schimb şi alte bla-bla-blauri de care te cruceşti! Ce sfaturi poate da în această direcţie Guvernul de la Bucureşti care, în ultimii mai bine de doi ani, a transformat România în cea mai antieuropeană ţară membră a UE? În tot acest timp, însă, Guvernul român sprijinea din plin Guvernul mafiot al lui Filip, iar asta împotriva UE.

Se pune întrebarea: Cînd şi cine va verifica ce s-a întîmplat cu cele 150 de milioane de euro oferite de România Guvernului controlat de Plahotniuc? Cîţi bani au fost cheltuiţi pentru moldoveni şi cîţi şi-au împărţit între ei – donatorul şi beneficiarul? Reţineţi că e vorba despre un împrumut despre care nu s-a pus niciodată problema restituirii lui! Au fost bani donaţi pentru ca Plahotniuc să reziste şi „să facă unirea cu România”!

Ca să vorbim de încredere, de sinceritate în viitoarele relaţii moldo-române, România trebuie să-şi recunoască vina imensă prin sprijinirea lui Plahotniuc încă din anul 2000, să-i depisteze pe politicienii şi oamenii serviciilor corupţi, şantajabili de către acest mafiot şi foşti parteneri în afaceri tenebroase nu numai cu unionismul, să-i pedepsească, iar mai apoi putem vorbi despre relaţii frăţeşti. Bîlbîiala guvernanţilor români de a-i accepta pe Andrei Năstase şi Maia Sandu vine din aceea că mafia politico-securistă de la Bucureşti nu a reuşit să-i „capaciteze” în afacerea profitabilă cu unionismul, pe post de înlocuitori ai lui Plahotniuc, Ghimpu, Şalaru…

Dosarul „basarabia” ori „Dosarul Republica Moldova” nu a fost cunoscut în toate detaliile lui, cred, de nici un Preşedinte al României, iar asta pentru că serviciile secrete sînt cele care şi-au ales politicieni de încredere în afacerea unionismului, nu invers. Oare nu a venit timpul ca românii şi moldovenii să cunoască adevărul, să ştie cît au fost minţiţi şi manipulaţi? Păi cum altfel să mai vorbim despre viitoare relaţii frăţeşti fără să-i deconspirăm pe adevăraţii vinovaţi de sprijinirea lui Plahotniuc la capturarea Statului Republica Moldova şi dezinformarea UE şi SUA? Dar toate trebuie să înceapă de prin 1991-1992!

Mihai CONŢIU