Serial anticorupţie (13)

Interviu Daniel Morar, judecător CCR (4)

Autor: Anca SIMINA

- Se vorbeşte de un binom SRI-DNA. Iar în interviul pe care ni l-a acordat, preşedintele Băsescu spunea că SRI riscă să devină prea puternic. Aţi avut senzaţia că SRI-ul se întăreşte şi devine periculos?

- Cît timp am condus DNA-ul, SRI a avut un rol… hai să nu-i spunem periferic, dar a avut un rol în limitele legii. Ceea ce spunea legea este că serviciile de informaţii – acum toată lumea se cantonează pe SRI că e cel mai activ – trebuie să trimită la Parchete toate informaţiile pe care le obţin în cadrul activităţii specifice. Nu fac un favor nimănui – nici acestei ţări, nici DNA-ului, nici procurorilor – ofiţerii SRI care trimit informaţiile la parchet, pentru că sînt obligaţi prin lege. Cealaltă atribuţie a serviciilor de informaţii – în speţă a SRI-ului – este de a asigura sprijinul logistic pentru interceptări pentru că ei deţin toată logistica pentru interceptări în România şi toate interceptările se fac prin logistica SRI. Cam aici trebuie cantonată activitatea şi implicarea SRI în lupta anticorupţie. Pentru că atunci cînd după 1990 li s-au luat serviciilor de informaţii atribuţiile judiciare s-a avut în vedere un lucru elementar: nu poţi să fii în acelaşi timp un deţinător al unor informaţii enorme, importante şi să şi poţi să faci dosare penale. Pentru că ai avea prea multă putere. De aceea, anti-corupţia este în responsabilitatea totală şi expresă a procurorilor şi a ofiţerilor de poliţie, aşa cum Justiţia – vizavi de discuţia de acum, cum urmăresc cei de la SRI dosarele pînă la capăt – este în întregime atributul judecătorilor. Prin urmare, nu au legitimarea nici constituţională, nici legală de a face mai mult decît ce vă spun.

„Ofiţerii de informaţii nu fac un favor nimănui – nici acestei ţări, nici DNA-ului, nici procurorilor – ofiţerii SRI care trimit informaţiile la parchet, pentru că sînt obligaţi prin lege.”

- De cînd sînteţi la Curtea Constituţională vi s-a schimbat percepţia asupra SRI?

- Legat de activitatea mea de aici, au fost cele trei legi pe care lumea le cunoaşte ca „Big Brother”, legi pe care SRI-ul şi le-a asumat la modul evident, un lucru iarăşi defect din punctul de vedere ale unei democraţii constituţionale, legile sînt aprobate de Parlament. Am văzut toţi că legile nu le promova un grup parlamentar, nu le promova Guvernul – afirmativ vorbind –, cei mai vocali erau cei de la serviciile de informaţii. În esenţă, nu este greşit ca o instituţie a statului să spună „Avem nevoie de o asemenea lege, că lucrăm pe baza ei”, dar este greşit să te erijezi în singura instituţie care promovează şi susţine aceste legi. Hai să spunem că pînă aici lucrurile ar fi în regulă. Dar cînd din partea SRI au apărut ameninţări directe la Curtea Constituţională sau ameninţări prin articole de presă, atunci deja s-a depăşit un cadru legal. Iar totul a culminat cu ameninţările clare ale fostului şef al SRI (George Maior, n.red.) care a spus că dacă se va întîmpla ceva va şti pe cine să arate cu degetul. Acest lucru nu se întîmplă într-un stat civilizat, este un moment la care nu ar trebui să se ajungă şi probabil că au fost într-un moment din ăsta în care au crezut că au multă putere. Nu, n-au puterea să ameninţe instituţiile statului şi nu trebuie să se mai ajungă aici. La fel cum o declaraţie a unui reprezentant al SRI-ului că urmăreşte dosarul pînă la soluţionarea definitivă este de neacceptat şi de neînţeles. Nu au treabă în această zonă.

„Serviciile au fost într-un moment în care au crezut că au multă putere. Nu, n-au puterea să ameninţe instituţiile statului şi nu trebuie să se mai ajungă aici. La fel cum o declaraţie a unui reprezentant al SRI-ului că urmăreşte dosarul pînă la soluţionarea definitivă este de neacceptat şi de neînţeles.”

- Riscă DNA, în logica de care spuneţi, să devină un teren de joc pentru SRI? - Încerc să evit să vorbesc despre ce se întîmplă acum la DNA, din motivelele pe care vi le-am spus. Dar puteţi avea un răspuns din modul cum am procedat eu. Niciodată în comunicatele DNA-ului, în vremea cînd eram şef al DNA, nu a existat că „Acest dosar s-a realizat cu sprijinul SRI”. Pentru că un dosar se realizează cu sprijinul multor oameni. Te-a sprijinit şi paznicul de la firmă care te-a lăsat să intri să faci percheziţia. Nu, nu ăsta este sensul. Plus că nu are ce să caute un asemenea sprijin mai mult decît… Apoi, am considerat întotdeauna că treaba procurorilor e una, treaba SRI-ului e alta. Sînt importante amîndouă, dar trebuie separate apele.

– Cum aţi văzut, atunci, cazul Toni Greblă?

- Înţeleg că acest dosar există dinainte ca domnul Greblă să fie judecător al Curţii. Important este, cred, cum au fost percepute lucrurile. Important este efectul pe care l-a avut acţiunea procurorilor anticorupţie asupra Curţii Constituţionale, asupra celor din jur şi cînd spun asta mă refer la faptul că în dimineaţa zilei următoare ultimei decizii de respingere a legii „Big Brother 3”, legea privind securitatea cibernetică, domnul Greblă a fost ridicat şi dus la DNA. Domnul Greblă este major, trebuie să îşi apere sau nu situaţia, nu ne interesează pe noi asta, dar toate lucrurile au decurs într-un anumit context. Acestea sînt supoziţii, însă cele mai deranjante dintre toate au fost acele ameninţări pe care şi le-a permis şeful SRI.

„În dimineaţa zilei următoare ultimei decizii de respingere a legii „Big Brother 3”, domnul Greblă a fost ridicat şi dus la DNA. Domnul Greblă este major, trebuie să îşi apere sau nu situaţia, nu ne interesează pe noi asta, dar toate lucrurile au decurs într-un anumit context.”

- Se vorbeşte despre o Românie care se schimbă sub impactul anti-corupţiei. Cum o vedeţi transformîndu-se?

- O văd bine. Sper ca această activitate a DNA să nu regreseze. Însă mie mi-a atras cineva atenţia cît eram şef al DNA-ului şi vreau să spun şi eu lucrul acesta mai departe. În acest moment, ca şi în anii anteriori, DNA-ul a început şi s-a bucurat de atîta credibilitate încît orice acţiune a DNA-ului pare dorită, pare corectă, pare justificată ş.a.m.d. Trebuie foarte mare atenţie pentru ca la adăpostul acestei credibilităţi să nu se comită greşeli şi mai ales abuzuri. E un moment în care toată lumea validează ce face DNA-ul, e un lucru la care n-am sperat în urmă cu zece ani, dar acum trebuie să ne gîndim la risc. Adică trebuie să facem lucrurile normal. Nu trebuie să mizăm pe această credibilitate pentru că nimic nu durează la nesfîrşit şi nici credibilitatea. Iar rezultatele finale ale muncii actualei echipe ale DNA-ului nu se văd acum. Rezultatele se văd în cîţiva ani. Tot ceea ce se vede acum în materie de condamnare, de finalizare, dacă vorbim în termeni fotbalistici, e rezultatul muncii celor din echipa precedentă. Nu e nimic rău aici sau bine, vă spun doar că există cicluri. Nu poţi să ai rezultate la un an după ce ai venit sau la jumătate de ani. În mare e un ciclu de trei ani, trei ani şi ceva. Deci trebuie răbdare. Şi nu trebuie forţate lucrurile.

„Rezultatele finale ale muncii actualei echipe ale DNA-ului nu se văd acum. Rezultatele se văd în cîţiva ani. Tot ceea ce se vede acum în materie de condamnare, de finalizare, dacă vorbim în termeni fotbalistici, e rezultatul muncii celor din echipa precedentă.” (sfîrşitul interviului)

Notă: Daniel Morar are 48 de ani şi a condus Direcţia Naţională Anticorupţie din august 2005 pînă în octombrie 2012. Anterior, a fost procuror la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Tîrgu Mureş (1990-1992), la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Cluj (1992-1994), la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Cluj (1994-1997) şi la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Cluj (1997-2005). Din septembrie 1998 pînă în ianuarie 1999 şi în lunile ianuarie şi februarie 2001 a fost detaşat la Secţia Anchete Speciale de la Parchetul General, instituţie pe care a condus-o ca interimar, pentru şase luni, din octombrie 2012 pînă în aprilie 2013. Din iunie 2013 este judecător al Curţii Constituţionale, numit de fostul preşedinte Traian Băsescu pentru un mandat de 9 ani.