Cu prostul care n-are şcoală
Te lupţi puţin şi-ai cîştigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală!
De-ar fi să-i luăm pe toţi la rînd,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pămînt
Au fost întotdeauna... PROŞTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare :
“Iubite Doamne, fă-mă... PROST!”
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atîtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii... PROST.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de... PROST.
Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
Și ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe... PROSTIE...
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !
O, Doamne, de ne-ar creşte grîul
Cum cresc recoltele de... PROŞTI.
Și-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strîmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Și numai PROŞTII sunt deştepţi.
Ion Pribeagu (Isac Lazarovici); n. 27 Octombrie 1887, Sulița, Botoșani; d.1971, Tel-Aviv; poet, umorist român și israelian de limba română, emigrat în Israel în 1962