O lume a terorii de tip medieval obscurantist (4)

Faţă de atentatul terorist al grupării fundamentaliste islamice declanşat împotriva publicaţiei de satiră Charlie Hebdo, din Paris, am văzut, citit o serie de articole ale unor autori din Europa şi România în care, condamnînd totuşi uciderea celor 12 oameni, îi acuză pe jurnaliştii publicaţiei că i-ar fi provocat deliberat pe criminali, iar asta în contextul în care mai fuseseră atacaţi şi ameninţaţi.

Poate că vor fi avînd şi ei partea lor de dreptate, dar mi se pare inimaginabil ca în Franţa să i se interzică vreunui jurnalist, caricaturist, scriitor etc. ca să-şi exprime dreptul la libera exprimare. Păi tocmai aceste libertăţi au făcut cu putinţă existenţa marii culturi franceze, o cultură suficient de uriaşă încît atîtea şi atîtea popoare s-au inspirat din ea.

“Vocile imamilor fundamentalişti, în unele moschei, sînt mai ascultate decît cele ale profesorilor din şcolile franceze”

Afirmaţia îi aparţine unuia dintre cei mai cunoscuţi dramaturgi români din străinătate, Matei Visniec, care locuieşte la Paris (din anul 1987) şi lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale. Matei Vişniec face o amplă “radiografie” a atacului terorist comis la Paris, asupra redacţiei săptămînalului Charlie Hebdo. “Pe data de 7 ianuarie, cu puţin timp înainte de miezul nopţii, am scris rîndurile de mai jos pentru RFI (n.r. - pagina online). Rînduri pe care le împărtăşesc şi cititorilor Evenimentului zilei” (EVZ.ro; nota red.). Articolul se numeşte “Sîntem toţi Charlie Hebdo. Charlie Hebdo – expresie a spiritului critic şi al umorului pus în slujba libertăţii de gândire” (www.rfi.ro). Iată doar cîteva din consideraţiile reputatului dramaturg şi publicist!

„Religia musulmană este luată ca ostatic de integrişti. Iar forţa acestora este atît de puternică încît în lumea arabo-musulmană nu a fost încă posibilă o veritabilă revoluţie culturală, altfel spus separarea puterii divine de cea statală. Nu s-a produs însă nici demistificarea Coranului, sau mai bine spus analiza critică a acestuia. Intelectualilor arabo-musulmani li se reproşează deseori, în Occident, că nu şi-au asumat pînă la capăt această misiune. Încercări au existat, deseori reprimate brutal, unii intelectuali arabo-musulmani plătind chiar cu viaţa acest demers iar cei mai mulţi cu exilul.

Franţa este fără îndoială ţara europeană care s-a angajat cel mai mult pe teren, din punct de vedere militar, în nordul Africii, în Sahel precum şi în Orientul Apropiat în lupta împotriva jihadismului, a Al Qaidei şi a terorismului. Prin atentatul comis împotriva publicaţiei Charlie Hebdo este de fapt lovită Franţa.

Autorităţile de la Paris au furnizat statistici neliniştitoare în legătură cu marele număr de tineri francezi plecaţi în Siria sau în Irak ca să se angajeze de partea aşa-zisului "război sfânt", a Jihadului. Iar unii dintre ei s-au născut în familii catolice sau nepracticante, dar s-au convertit la islam. Îndoctrinarea proliferează pe Internet, dar şi în închisori.

Coincidenţa absolută face, de altfel, că acest atentat s-a produs exact în ziua cînd a apărut în librării un nou roman al lui Michel Houellebecq în care este descrisă instalarea la Palatul Elysée, în 2022, a unui "musulman moderat" pe fond de islamizare treptată a Franţei. Cei care manifestează în Germania împotriva aşa-zisei "islamizări a Europei" vor avea şi ei noi argumente pentru a rămîne mobilizaţi.

Europa are nevoie în acest moment de mult sînge rece şi de multă înţelepciune pentru a nu permite ca teroriştii să cîştige şi pe alt teren, fisurînd unitatea europenilor în raport cu valorile lor umaniste şi democratice”, încheie Matei Vişniec. 

Fanaticii musulmani sînt cei care, de-a lungul timpului, au tălmăcit şi răstălmăcit multe dintre versetele Coranului, pentru a legitima Jihad-ul. Din cauza lor, Islamul a ajuns să fie perceput drept o religie a morţii.

(M.C.)