Îmbătrînirea populației este o provocare cunoscută și Fondul Monetar Internațional îi acordă o analiză amplă în fiecare întîlnire trimestrială. Ceea ce atrage atenția este agresivitatea și cruzimea cu care se pune în relief problema. Fondul reclamă, între alte măsuri, ca beneficiile să fie reduse și vîrsta de pensionare să fie prelungită din cauza „riscului de a trăi mai mult decît era de așteptat”.

De asemenea, propune soluții de piață pentru a reduce acest „risc”. În ceea ce-i privește pe economiștii FMI, spaniolul José Viñals numește acest fenomen „risc de longevitate”. „Dacă longevitatea crește cu trei ani peste ceea ce este prevăzut, pînă în 2050, costul îmbătrînirii – care deja este enorm pentru Guverne, întreprinderi, societăți de asigurări și particulari – va crește cu 50% în economiile avansate luînd ca referință PIB-ul din 2010. Pentru țările emergente, acest cost suplimentar ar fi de 25%. În termeni absoluți, costul prevăzut va crește cu zeci de miliarde de dolari la scară globală. Acest lucru pune în pericol viabilitatea finanțelor publice prin declanșarea nivelurilor datoriei publice într-o proporție similară. În paralel, este un risc pentru solvabilitatea entităților private.”

După cum a explicat Viñals la conferința de presă în care a prezentat raportul, „a trăi mai mult este bine, dar are un risc financiar semnificativ. Ne va costa mai mult ca indivizi, corporații și guverne. De aceea, trebuie să ne îngrijorăm acum pentru riscurile longevității, astfel încît costurile să nu ne sufoce pe viitor”, a spus Viņals, șeful Departamentului Piețe de Capital.

”Bătrînii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva”

În 1750, speranța de viață în țările Europei Occidentale nu ajungea la 40 de ani. Din 1900, a crescut, ajungînd la 80 de ani în 2010. La scară globală, a trecut de la 48 de ani, în anii 1950, la 70 de ani în ultimul an de referință. Dar ceea ce schimbă calculele, conform FMI, este speranța de viață cînd oamenii au împlinit 60 de ani. Națiunile Unite prevăd că pentru 2050 speranța de viață, plecînd de la această vîrstă, 60 de ani, va crește cu 26 de ani în economiile avansate și cu 22 de ani în țările în curs de dezvoltare. Trăind mai mult, populația va trebui să se plătească mai multe pensii și prestări la siguranța socială. În acest caz, oferă ca exemplu planul de pensii private din SUA. „Companiile ar trebui să-și multiplice contribuțiile de mai multe ori pentru a putea face față acestor datorii suplimentare”, spune el. „Recunoașterea și atenuarea acestui risc este un proces care ar trebui lansat acum”.

Christine Lagarde, directoarea FMI, vrea ca reuniunea din Primăvară de la Washington să servească pentru a privi înainte. În acest context, cere Guvernelor să admită că îmbătrînirea le poate crea probleme serioase în viitor și că este un risc. Pentru a neutraliza efectele, recomandă combinarea creșterii vîrstei de pensionare cu alte măsuri. Pentru prelungirea vîrstei de pensionare, propune ca aceasta să fie legată de speranța de viață, astfel ca numărul de ani în care pensionarul încasează pensia să nu crească. Dar asta nu e de ajuns. FMI crede că trebuie luate și alte măsuri, între ele reducerea pensiilor, creșterea cotizațiilor și posibilitatea ca Statele membre să angajeze asiguratori privați pentru a acoperi acest „risc pentru persoanele care trăiesc mai mult decît se așteptă”.

Economiștii FMI prevăd ca proprii cetățeni să-și crească economiile prin planuri de pensii, recomandă chiar să fie obligați să contracteze utilizarea ipotecilor inverse, prin care casa în proprietate este livrată Băncii în momentul decesului, în schimbul primirii pînă la acea dată a unui venit lunar pentru aceasta. Fondul solicita țărilor, de asemenea, o mai mare transparență atunci cînd raportează tendința de îmbătrînire și modul în care se pregătesc să finanțeze pensionarea.

FMI conchide, reamintind că toate aceste reforme „vor dura ani ca să dea roade”, iar orice întîrziere în acest proces va face dificilă confruntarea cu această provocare așa cum ar trebui. „A acorda atenție îmbătrînirii populației și riscului de longevitate suplimentară face parte din setul de reforme necesare pentru a restabili încrederea în viabilitatea bilanțurilor sectorului public și privat”.

Sursa: Karen Smith Blog, preluare după Alertas.eu