Nefiind capabili să vorbim corect, transformăm neputinţa în politică

Autor: Mihai CONŢIU

Exemple de exprimări agramate sau calchiate sunt cu duiumul în limba „moldo-slavono-română” de aici, putîndu-se întocmi o antologie a semidoctismului în cîteva volume bune. „Anul împrejur” în loc de „tot anul”, „doi întreg şi zece”, în loc de „doi, virgulă, zece”, „cu sărbătorile” în loc de „cu prilejul sărbătorilor”, „am cadonat” în loc de „am făcut, oferit un cadou”, „două perechi” în loc de „două cursuri, ore” (la şcoală, universitate), „jumătate la trei” în loc de „două şi jumătate”, „se vinde” (maşina) în loc de „de vînzare” etc., etc.

Nici în varianta scrisă lucrurile nu stau tocmai bine. Ţin să remarc, mai întîi, un mod triumfalist de adresare, un fel de acord cu pluralul Majestăţii. Astfel, de la mic la mare, moldovenii scriu obligatoriu, cu majuscule „Domnule Preşedinte, Prim-Ministru, Director, Ministru etc. în loc de „domnule preşedinte, prim-ministru, director, ministru etc.” cu excepţia cazului în care formularea „Domnule” începe propoziţia. Tot în acest mod, ei scriu, cu majuscule „Dvs.”, „Vă rog” etc. în loc de (dvs./dv., „vă rog” etc.

De asemenea, observ în presa de aici şi în cea din România scrierea tot mai răspîndită cu literă mică a zilelor, lunilor sau a punctelor cardinale, deşi noi am învăţat la şcoală că acestea se scriu cu litere mari la început, ca de exemplu Marţi, Iulie, Est... Tot cu literă mare trebuie să scriem Soare, Lună, Polul Nord sau Sud, Ecuator, planeta Pămînt, Mapamond.

De asemenea, substantivul neutru „parlament” îşi permite o extensie substantivală proprie şi, aşa cum am învăţat odinioară, se scrie cu „P” mare, ca şi Guvern, Preşedinţie, optînd, şi în cazul curentelor politice, pentru scrierea Dreapta, Stînga, Centru.

Limbajul corect scris gramatical este pe ducă. Internetul îi cîntă prohodul, iar varianta lui cultă va fi apanajul cercetătorilor, puţinilor studenţi studioşi şi al scriitorilor de marcă. În RM chiar că nu are nici un viitor! Articolului serios şi bine scris în ziar i se substituie libertinajul penibil de agramat al bloggerilor semidocţi.

Agramatismul politic se îngemănează perfect cu agramatismul bloggerilor şi forumiştilor, motiv pentru care au început să depindă unii de alţii. Absolut toate site-urile de ştiri de aici put de agramatism indolent, dar, paradoxal, şi agresiv.

De fapt, în RM, spre deosebire de România, nu putem vorbi despre o limbă în descompunere. Pentru ca ceva să se descompună, ar trebui, obligatoriu, SĂ EXISTE, ori aici limba română nici nu a avut şansa să se nască!

P.s. Exemple de regionalisme, rusisme şi moldo-arhaisme din romanul „Temă pentru acasă” al lui Nicolae Dabija: „ciotcă” (p. 10) (îngrămădire, grămadă – cuvînt de origine maghiară), „delaolaltă” (p. 10), „mă aburcam” (p. 12 şi 15), „cimotie” (p. 19) (neamuri, rubedenie, familie, încrengătură – origine maghiară), „gotcan” (p. 204) (însemnând cocoş de munte) deşi la p. 126 se foloseşte termenul de cocoş-de-munte, „cuşmă” (p. 28) (căciulă de oaie – slavonism ajuns la noi prin maghiară), „cojocică” (p. 28), „a răzălui” (p. 39), „ozoare” (model ornamental în broderie – din limba rusă) (p. 43), „ceşti” în loc de „aceşti”, „seminare” în loc de „seminarii”, deşi dicţionarul precizează că şi prima variantă este acceptabilă, dar este mai puţin folosită – p. 47 şi 244), „să i-o întoarcă” (în loc de să i-o restituie) (p. 54, 55, 109), „a petrece” în loc de „ a însoţi” („Kudreavţev ieşea în fiecare dimineaţă să-i petreacă pe deţinuţi la muncă” (p. 65), „oblicit” (depistat, descoperit, manifestat – din slavonă (p. 81), a „zdohni” (a muri, a-şi da duhul, din rusă) (p. 82), „se făcură atenţi” (în loc de „deveniră atenţi”) (p. 84), „tuc-tuc” onomatopee rusă pentru „ţac-ţac” – glasul roţilor de tren, (p. 97), sau pentru „cioc-cioc” (ciocănitul unei păsări (p. 126), sau „cioc-cioc” (la uşă), „a preîntîmpina” (pentru a „preveni” – calc după limba rusă) (p. 104), Plato (ca în engleză. În loc de Platon aşa cum s-a instituit în română şi rusă) (p. 104), „horboţică” (pînză, faţă de masă) (p. 120), „baştină” (locul naşterii) (p. 148), „pe-un cap” – „Copiii murea pe-un cap”, în loc de „pe capete” (p. 251), „treclet” (blestemat de trei ori – după limba rusă) (p. 282), „orfăurar” negăsit în dicţionare – probabil „ofevrărie” – arta prelucrării metalelor (p. 296), „omenime” ( pentru „omenire” – după arhaismele moldave „junime”, „tinerime”) (p.360), „cicatrice” în loc de „cicatrici” (p. 360) etc.