Curăţenia de Paşti şi eliberarea RM din captivitatea statului mafiot paralel

 Autor: Mihai CONŢIU

Tor ceea ce s-a întîmplat, Vineri, 3 Aprilie, în Parlamentul RM, în doar patru ore, echivalează cu o adevărată revoluţie pe care poporul o aşteaptă din anul 2010. Este cea mai cumplită lovitură aplicată sistemului oligarhico-mafiot care luase în captivitate statul din clipa în care Vladimir Plahoitniuc a păşit în marea politică.

Acesta, sigur de sine, a crezut că dă lovitura vieţii lui prin subordonarea statului. Fiind un individ extrem de calculat, el a crezut că poate aplica şi în politică principiile tenebre, nescrise şi neiertătoare din mediul obscur al afacerilor şi intrigilor în care s-a afirmat.

Prima mare greşeală pe care a făcut-o nu a fost aceea că l-ar fi trădat pe Vladimir Voronin aşa cum au mai făcut-o şi alţii, adică într-o manieră care ar fi afectat politicul, ci faptul că a profitat de încrederea acestuia, folosindu-i numele, imaginea, spre a-şi subordona tainic mediul de afaceri, sistemul judiciar, instituţiile de forţă etc. Asta chiar că a fost o surpriză revoltătoare pentru Voronin. Plahoitniuc nu i-a trădat partidul, ci a trădat încrederea unuia de numele căruia a profitat ca să devină unul dintre cei mai temuţi indivizi.

El a intrat în PD  o dată cu întregul său sistem mafiot construit cu migală de-a lungul anilor. Practic, el şi-a subordonat efectiv întregul partid, în primul rînd pe Marian Lupu. N-avem de unde şti cu certitudine că Dumitru Diacov era conştient cui predă şefia partidului condus de el. Iniţial, Diacov a făcut această rocadă din calcule pur electorale, care l-a şi adus în Parlament în 2010, ştiut fiind că, în 2009, PD nu trecuse pragul electoral. Pentru Diacov, atunci, Lupu era o tînără mireasă cu care a intuit că va fura din electoratul comunist, iar asta datorită unor confuzii şi speculaţii făcute pe seama evadării lui din PCRM

Pe acest fundal, şi-a făcut intrarea Vladimir Plahoitniuc, sfătuit fiind şi de către consilierii lui români, unul fiind Cosmin Guşă. Plahoitniuc n-a mai avut nevoie să-l cumpere cu ceva pe Lupu, aşa cum, probabil, ar fi fost nevoit s-o facă dacă preşedintele PD ar fi fost tot Diacov. În urmă cu circa trei ani, noi am scris despre furtul unei donaţii de trei milioane de dolari, făcute unei anumite mănăstiri, bani care ar fi fost împărţiţi între Lupu, o faţă bisericească şi o „parte femeiască”.

Acea donaţie venea din partea lui Plahoitniuc. Ghinionul celor „trei ctitori bisericeşti” a fost că Voronin a aflat de acest jaf. Prin urmare, Voronin i-a recomandat lui Plahoitniuc să-şi rezolve „chestiunile contabile” cu cei trei prăduitori. Nu-i aşa că se pare că oligarhul l-a iertat pe Lupu în schimbul subordonării necondiţionate? Oare la ordinul cui a părăsit Lupu PCRM?

Statul mafiot de la Est de Vest

Văzîndu-se cu imunitate parlamentară, ajuns în postura de a negocia posturi de comandă în stat, de a cumpăra şefi ai structurilor de forţă şi din sistemul judiciar, Plahoitniuc a mafiotizat efectiv statul. Este ştiut că şi-a creat chiar şi structuri paramilitare şi de informaţii proprii.

A doua mare greşeală a lui Plahoitniuc a fost aceea că şi-a imaginat că-l poate decapita pe Vlad Filat şi îşi va subordona şi Guvernul. Acumulîndu-şi şi această a doua mare greşeală, ziua de Vineri, 3 Aprilie, i-a fost fatală, transformîndu-l din vînător braconier într-un lepros fugărit de întreaga comunitate spre a-l arunca într-o leprozerie izolată.

Animalul de pradă din Plahoitniuc, probabil că şi din cauză că i se urcase prematur la cap bucuria că l-ar fi tras definitiv pe linie moartă pe Filat, nu a fost capabil să-şi evalueze concret perspectivele. Pur şi simplu, Plahoitniuc a reuşit să-i alieze formal, dar în virtuţile democraţiei parlamentare, pe Voronin şi Filat, care s-au dovedit a fi călăii celui mai odios personaj din istoria modernă a acestei ţări.

Batalioanele propagandistice ale lui Plahoitniuc, total debusolate, s-au transformat nu doar în bocitoare ale oligarhului, dar şi în jeluitori ai propriilor neputinţe, retribuite, de altfel, cu vîrf şi îndesat. Prin urmare, toată această hoardă analitică a început să-şi dea cu presupusul, să vorbească despre o alianţă politică dintre PLDM şi PCRM. Bocitoarelor lui Plahoitniuc nu le pasă în ce situaţie ridicolă se pun, dat fiind faptul că doresc să înşele lumea cu minciuna că ar fi posibil ca două formaţiuni politice, PLDM şi PCRM, care-s diametral opuse, să facă vreo alianţă politică.

Practic, Plahoitniuc şi-a plătit de pomană această maşinărie infernală de propagandă. Crezînd că astfel îşi acoperă impotenţa, analiştii, comentatorii şi jurnaliştii din subordinea sa cred că pot drege busuiocul ducînd lumea în confuzie. Nu-i deloc aşa – votarea punctuală a unor legi nu echivalează cu o alianţă politică. În această capcană nu va mai cădea niciodată Filat după ce s-a ars cu Ghimpu şi Plahoitniuc în fosta lor alianţă contra naturii (raţiunii politice). Voronin nici atît!

Un lucru evident nu vor să recunoască bocitoarele lui Plahoitniuc – după ziua de Vineri, 3 Aprilie, nu doar că R. Moldova reală, cea profundă, a respirat uşurată după ce a văzut că statul criminal imaginat şi capturat de Plahoitniuc poate fi decapitat, dar PLDM şi PCRM, fiecare în propriul bazin electoral, şi-au sporit popularitatea la cote considerabile. Sondajele de opinie ulterioare vor confirma acest lucru.

Reacţii europene pripite şi de neînţeles

Comisia de la Veneţia s-a declarat îngrijorată de proiectul legii votat, Vineri, de PLDM şi PCRM, care prevede că judecătorii Curţii Constituţionale pot fi revocaţi din funcţie de către Parlament, considerînd că avem de-a face cu o încălcare vădită a articolului 137 din Constituţia Republicii Moldova.

Pe mai departe, Catherine Ashton, înaltul reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politici de securitate şi vice-preşedintele Comisiei Europene, Štefan Füle, Comisarul European pentru extindere şi politica de vecinătate, au declarat: „Am aflat cu mare îngrijorare despre adoptarea unei modificări la Legea cu privire la Curtea Constituţională a Republicii Moldova care permite revocarea din funcţie a judecătorilor Curţii Constituţionale în cazul în care aceştia nu beneficiază de “încrederea” Parlamentului.”

Dumnezeule mare, dar ce a însemnat altceva votarea proiectului legii care prevede că judecătorii CC pot fi revocaţi din funcţie de către Parlament decît scoaterea acestei instituţii de sub controlul absolut al oligarhului? Am fi naivi să credem că înalţii oficiali europeni nu ştiau cui se subordonează preşedintele CC, Al. Tănase, şi alţi încă vreo 4 judecători!

Oare de ce înalţii oficiali europeni nu au reţinut măcar două lucruri semnificative, ilegale şi abuzive la care a recurs CC atunci cînd, încălcînd procedura, a declarat neconstituţională desemnarea lui Filat în calitate de candidat la funcţia de premier? A se reţine că ambasadorul SUA în RM a fost primul care a constatat amestecul politic grosolan în emiterea acelei decizii de pomină! Contradicţie între SUA şi UE? A se mai reţine că oficialii europeni s-au pronunţat numai cu privire la acest proiect de lege. Că poziţionarea domniilor lor a fost pripită, o vom constata mai tîrziu! La urma urmei, acest proiect de lege votat în Parlamentul RM a fost tot în spirit european.

Al doilea lucru flagrant nereţinut de către oficialii UE este faptul că Ghimpu s-a deconspirat atunci cînd a făcut probă că ştia ce vor decide judecătorii CC în cea de-a doua parte a sesizării lor ilegale. În cazul dat, este vorba despre cea cu privire la declararea neconstituţionalităţii desemnării lui Filat drept candidat pentru funcţia de prim-ministru, care a fost examinată în lipsa procedurii legale. Astfel, CC şi-a depăşit atribuţiile prin extinderea interpretărilor dincolo de Constituţie, asumîndu-şi un arbitraj interpretativ asupra unei sancţiuni politice, dînd şi aprecieri morale, judecăţi de valoare etc. în decizia în cauză.

Nedumerirea noastră vine din aceea că această luare de poziţii mult prea grabnică, deşi tardiv, poate fi exploatată mediatic, pe scurt timp, în favoarea unui oligarh monitorizat de Interpol, cu probleme judiciare în Cipru, Marea Britanie şi RM.

In vulgo ce s-a întîmplat Vineri?

În primul rînd, oligarhului, care încă mai stăpîneşte o mare parte din această ţară, i s-au tăiat cîteva vene vitale spre a-l face neputincios în a mai călări cum vrea el această ţară. O întrebare de bun simţ: La cîtă avere are, de ce Plahoitniuc nu a creat locuri de muncă pentru moldoveni în domeniul productiv, de producţie efectivă de bunuri?

A, da, plăteşte salarii la paza lui de corp, la cameriste sau barmani de hotel, la comentatori politici sau jurnalişti, retribuţii duble la judecători sau procurori corupţi etc. Unde-s fabricile, uzinele pe care le putea crea dacă ţine la economia naţională şi la prosperitatea ţării? V-am mai spus: Plahoitniuc şi ciracii lui s-au îmbogăţit din monopolul asupra a tot ceea ce consumăm noi, aici fiind vorba despre carne, peşte etc., etc., adică tot ceea ce ţine de operaţiunile de import-export. Poate Al. Tănase să ne spună în buzunarele cui intră parte din taxele notariale sau ale executorilor judecătoreşti?

Aşadar, Vineri, deputatului şi oligarhului Plahoitniuc i s-a blocat controlul asupra CC, Procuraturii, Centrului Naţional Anticorupţie (CNA), votul uninominal prin care ar fi avut posibilitatea să-şi sponsorizeze măcar vreo 30-40 de deputaţi-ordonanţe şi... mai aşteptăm!

CNA, de exemplu, prin trecerea acesteia sub controlul instituţional al Guvernului, devine automat o instituţie care nu mai poate fi obiect al trocului politic algoritmic. Este cu mult mai firesc ca această instituţie, ca şi CNA, de altfel, să nu fie subordonată unui actor politic, aşa cum a fost la cheremul lui Plahoitniuc.  

Oameni buni, observaţi că, de fapt, suntem pe cale să scăpăm de cel mai odios, periculos individ, de un om care, aproape pe faţă, atenta la siguranţa naţională şi avea capacitatea să recurgă şi la o lovitură de stat de tip militarizat?

Aici nu mai este vorba deja despre comunişti sau de liberal-democraţi, ci de principiul reinstaurării statului de drept. De acord cu anticomuniştii, dar ce ne facem cu cei deja peste 50% dintre moldoveni care-i creditează cu încrederea lor? Îi exterminăm? Nu uitaţi că printre susţinătorii lor sunt foarte mulţi tineri, mult mai mulţi decît la expiratul PL al lui Ghimpu!

Un lucru este clar: Pe scena politică moldovenească, la nivelul adeziunii naţionale, avem doar două partide serioase, puternice, iar aceste sunt PCRM şi PLDM. Aşadar, nu este firesc ca aceste două formaţiuni politice, adversare ideologic fiind, să-şi spună ultimul cuvînt politic?

Teoretic şi practic, este normal ca PCRM să exercite rolul de arbitru parlamentar al unei guvernări minoritare a PLDM. Aceasta ar trebuie să şi fie raţiunea pentru care au fost votate împuternicirile suplimentare ale premierului interimar şi cele ale preşedintelui interimar al Preşedintelui Parlamentului.

Ce să mai caute în Guvern miniştri sabotori ai PD şi PL? În această conjunctură, un Guvern minoritar PLDM poate fi sinucigaş, dar măcar ştim că avem de-a face cu o asumare a unei răspunderi unice, identificabile. Dar, nemaifiind constrîns de mofturile politicianiste ale fostului Consiliu al AIE, n-avem de unde şti că nu putem vorbi şi despre progrese. Provocările sunt prea mari! Mai mult decît atît, acest posibil Guvern ar fi monitorizat la sînge de un PCRM în Parlament, care nu ar avea nici un interes să-l menajeze. Electoral, PCRM este în avantaj – în campania electorală, Guvernarea este criticată, nu Parlamentul!

Inamovibilitatea CC, paravanul în care Plahoitniuc a investit ca şi-n Zubco

Inamovibilitatea judecătorilor CC, stipulată în articolul 137 din Constituţie, se vrea a fi un cui al lui Pepelea, dar asta nu înseamnă că nu pot fi aduse amendamente la Constituţie. Oficialilor europeni nu le rămîne decît să constate realitatea brutală prin care, sub ocrotirea constituţională a inamovibilităţii, judecătorii CC au emis o decizie politică, în spatele căreia se vede clar că s-au aflat Plahoitniuc şi expiratul politician Ghimpu, gornistul acuzelor aduse lui Filat.

Cît de credibilă mai poate fi CC? Luîndu-i nominal, vom constata că aproape toţi judecătorii acestei instanţe nu îndeplinesc atributele morale şi profesionale solicitate de o astfel de demnitate. La urma urmei, ei nu sunt aleşii poporului, aşa cum sunt deputaţii! În aceste condiţii, Parlamentul este obligat să insiste, să caute soluţii constituţionale de purificare a CC în regim de urgenţă, iar asta, aşa cum sugeram mai sus, presupune şi adoptarea unor amendamente la Constituţie. De ce, la urma urmei, să nu se adopte modelul românesc, potrivit căruia CC are rol consultativ, nu decizional, în ultimă instanţă?