Europa nu îi poate asigura securitatea personală 

Autor: Octavian CATANĂ

N-am mai vizitat Republica Moldova, ţara mea de baştină, de mai bine de un an,  mai precis de la Crăciunul (pe stil nou) anului 2011. Acum îmi este frică să mai intru în propria-mi ţară de origine. Acolo, în Republica Moldova, nu prea este cu putinţă să se vadă grozăvia mocirlei în care sunt aruncaţi bieţii mei compatrioţi, moldovenii. Exceptîndu-i pe politicieni, dar începînd cu jurnaliştii sau comentatorii politici şi terminînd cu omul obişnuit, Măria Sa, Cetăţeanul-Proprietar al Buletinului de Vot, toţi se plasează într-o tabără politică sau alta. O face din disperare, din instinct de supravieţuire, nu din convingere. Blestemul lipsei de alternativă îi obligă la orice oportunitate de adeziune politică cu gîndul la mîncare şi haine pentru copii. I-aş zice blestemul pungii cu orez şi sticlei cu ulei. Mită electorală devenită clasică în Balcani şi în republicile foste sovietice.

Privită din exterior, Republica Moldova nu este doar o ţară bizară a paradoxurilor unice, ci pare şi o imensă puşcărie personală a unui bai asiatic sau a unui şef de cartel latino-american din care fiecare încearcă să evadeze. Temnicerul şef al Republicii Moldova este întruchiparea odioasă a lui Vladimir Plahotniuc. Acest lucru nu mai poate fi ascuns. Structurile europene de securitate ştiu bine cine este, ce a făcut şi cu ce se ocupă acest bai asiatic dincolo de ceea ce se vede. Este şi el conştient de acest lucru. Ştie prea bine că, pe măsură ce Republica Moldova se integrează tot mai mult normelor Uniunii Europene, se apropie ceasul cînd instituţiile de forţă moldoveneşti vor fi nevoite, deci din perspectiva imperativelor europene, să-l cerceteze penal.

Republica Moldova pare mai curînd o ţară Sud-americană controlată de cartelul drogurilor. Cum altfel dacă Procuratura Generală a statului, CNA, instanţele de judecată sau SIS execută comenzile unui oligarh monitorizat de Interpol, despre care se spune că are o structură paramilitară de 600 de mercenari antrenaţi? Cum altfel poţi califica un stat în care procurorul general şi înalţi magistraţi tăinuiesc o crimă săvîrşită de grupul lor la o partidă de vînătoare? Ce credibilitate poate avea o astfel de ţară atunci cînd un individ, care are şi imunitate parlamentară, este bănuit că ar sta în spatele unor atacuri de tip „rider” asupra sistemului naţional bancar şi de asigurare? Iar Ghimpu, omul Minciunii Absolute, îi plînge de milă alianţei cu Plahotniuc şi îl acuză pe Filat de trădare în folosul Rusiei. Dar ce a făcut Ghimpu pentru Moldova? Că de vorbit vorbeşte. Ce a făcut acest pseudoliberal de provincie în afară de faptul că cere scîncind dreptate pentru el şi Plahotniuc al lui pe la porţile capitalelor europene? Cunoscutul comentator Vladimir Socor spunea că Ghimpu nici nu este cunoscut în  cancelariile europene. Poate doar ca naţionalist primitiv care urăşte Rusia orbeşte şi creează astfel probleme chiar Europei, am adăuga noi.

Privind din exterior, Republica Moldova prezintă toate caracteristicile statului mafiot de tip asiatic sau latino-american.

Vladimir Plahotniuc este suficient de informat şi ştie, aşa cum spuneam mai sus, că tragerea lui la răspundere penală devine o chestiune de interes naţional, că este o condiţie a imperativelor de integrare europeană a ţării. Desfiinţarea postului său de acoperire, cel de prim-vicepreşedinte al Parlamentului, l-a pus în alertă, iar asta şi în perspectivele îngrijorătoare pentru el, ce se puteau anunţa în Toamnă.

Cu prilejul summit-ului Parteneriatului estic de la Vilnius, Republica Moldova spera să semneze cu UE trei Acorduri – de asociere, comerţ liber şi regim fără vize. Probabil că semnarea primelor două era mai mult decît sigură. Odată semnate aceste acorduri, ele obligau Republica Moldova la noi şi drastici paşi în vederea alinierii ţării la standardele europene, iar depolitizarea Procuraturii, a CNA, a instanţelor de judecată sau a SIS devenea normă obligatorie.

În aceste condiţii, înlăturarea lui Plahotniuc se impunea de la sine. Ştiind că sistemul de securitate european nu-l poate proteja, ci dimpotrivă, Plahotniuc şi-a propus aducerea la guvernare a comuniştilor prin provocarea alegerilor anticipate. Perspectiva alegerilor anticipate compromite din start orice şansă de semnare a celor trei acorduri la Vilnius şi anularea tuturor şanselor de integrare europeană pentru Republica Moldova.

Oficialii europeni trag semnale de alarmă

Jerzy Buzek, preşedinte al Parlamentului European, a declarat: „Pentru o țară în tranziție, alegerile anticipate sunt o alegere periculoasă, iar Republica Moldova ar putea pierde fruntea plutonului (semnarea celor trei acorduri la Vilnius; nota red.).” 

„Trebuie să ne asigurăm că schimbarea Guvernului nu va însemna o abatere de la drumul european al Moldovei. Ceea ce ştim sigur este că preşedintele şi fostul premier Filat sunt dedicați cauzei europene. Alegerile anticipate reprezintă unul dintre instrumentele democrației. Însă, pentru o țară ca Moldova, mult mai bine ar fi ca toate partidele politice să se aşeze în jurul mesei rotunde şi să discute situația, încercînd să evite alegerile anticipate.”

„Criza politica ar putea pune în pericol viitorul european al Moldovei. Este păcat că o țară care se afla în fruntea plutonului, care este de departe înaintea tuturor, dacă ne uităm la dinamismul reformelor din Moldova şi la progresul extraordinar înregistrat datorită angajamentului ferm al Guvernului. Este, aşadar, păcat să se pună în pericol toate aceste realizări. Toate aceste reforme sunt necesare pentru binele populației în primul rînd, pentru economia țării şi bunăstarea cetățenilor. Sigur sunt necesare şi pentru compatibilitatea dintre sistemele noastre avînd în vedere perspectiva integrării în UE. Ca urmare, în cazul unor alegeri anticipate, toate aceste realizări strategice ar putea fi puse în pericol”, a declarat oficialul european.

Potrivit aceluiaşi oficial, criza politică ar periclita încheierea celor trei acorduri. „Am speranţa că n-o să se întîmple acest lucru. Sper că acordurile vor fi semnate şi cu noul Guvern, care, să sperăm, va fi format fără să se ajungă la alegeri”, a specificat Buzek.

Imediat după votarea moţiunii de cenzură, Uniunea Europeană şi-a exprimat îngrijorarea faţă de consecinţele ei – demiterea Guvernului într-o perioadă extrem de importantă şi decisivă pentru relaţiile dintre Republica Moldova şi UE. Comisarii Europeni Stefan Fule şi Catherine Ashton au emis imediat o declarație prin care au recomandat tuturor partidelor politice să dialogheze în regim de urgenţă pentru construirea unei majorități parlamentare angajate în instaurarea valorilor democratice, a statului de drept şi în evitarea derapajelor de la parcursul de integrare economică şi asocierea politică a ţării la UE.

Condiţii europene care exclud realităţile impuse ţării de Plahotniuc şi asociaţii săi politici

După cum observaţi, recomandările, cerinţele şi rigorile invocate de înalţii oficiali europeni exclud din start sistemul statal paralel dominat de Plahotniuc. Problema este cu atît mai delicată cu cît acesta şi-a subordonat, o dată, propriul partid, PD, şi pe liderul formal al acestuia, Marian Lupu, şi, în al doilea rînd, şi-a asigurat dominaţia şi asupra PL, formaţiune pretins pro-românească şi pro-european, iar asta în declaraţii conjuncturale, nu şi în acţiuni concrete, precum şi controlul direct asupra liderului Mihai Ghimpu. Grupul Dodon şi Mihai Godea sunt doar decor ajutător de conjunctură.

Plahotniuc crede că prin blocarea parcursului european al ţării în complicitate cu comuniştii, Lupu şi Ghimpu nu doar că scapă de ameninţările iminente, de tip european, la adresa securităţii lui personale, dar îşi imaginează că astfel poate intra în graţiile unor forţe retrograde şi revanşarde din Rusia. În acest scop, Plahotniuc, spun sursele noastre, este dispus să admită distrugerea PD şi a PL spre aducerea la guvernare a comuniştilor, cu o majoritate zdrobitoare în Parlament. Pentru că (cel puţin aşa consideră sfetnicii lăsaţi la vatră ai lui Plahotniuc),  doar guvernarea PCRM poate crea certitudinea îndepărtării ţării de UE şi integrarea ei în Uniunea Eurasiatică.

Comuniştii ştiu asta prea bine, motiv pentru care n-au ratat oportunitatea oferită de dorinţa lui Plahotniuc de a-şi salva pielea. Cel puţin PCRM nu a ascuns faptul că doreşte alegeri anticipate şi demiterea Guvernului Filat. Plahotniuc, însă, nu a luat în calcul şi posibilitatea ca Voronin să nu-i fie recunoscător pentru acest serviciu, ci să dorească să se răzbune pe el şi pe Lupu pentru că i-a trădat. Se ştie că  bătrînul general Voronin a participat la multe vînători regale şi nu prea uită şi iartă trădările.

Acum lupta este pe viaţă şi pe moarte! Armata de mercenari a lui Plahotniuc, dar mai ales Procuratura, CNA sau SIS au fost anunţaţi să recurgă la orice, punîndu-le în faţă spectrul zburării din funcţii şi pedepsirii lor dacă Filat va cîştiga lupta cu oligarhul. Se aude că sumele de bani aruncate în joc sunt de-a dreptul ameţitoare! Banii se iau tot de pe spatele poporului prin creşterea preţurilor la servicii şi mărfuri de primă necesitate.

Permanent, Plahotniuc, comuniştii, Lupu şi Ghimpu, în diferite nuanţe, şi-au manifestat îngrijorarea că Filat se apropie prea periculos de UE, că este bine văzut în Occident, că este sprijinit, că vrea să integreze Republica Moldova în Europa prin aplicarea întocmai a normelor şi rigorilor cerute. Transpunerea în practică a normelor europene în acest scop, aşa cum spuneam şi mai sus, presupune demafiotizarea statului, depolitizarea structurilor de forţă şi de justiţie şi pedepsirea penală a celor vinovaţi de corupţie la nivel înalt. Războiul continuă!