Nu aşteptaţi milă de la indivizii bogaţi

De obicei, atunci cînd se apropie ziua alegerilor ne bat la uşă tot felul de şmecheri care ne îndeamnă să votăm persoane bogate. Chipurile, cei cu averi mari vor fura mai puţin cînd vor ajunge la putere, sînt oameni mai buni la suflet. Două minciuni gogonate. Este dovedit că cel de are avere mare jinduieşte să aibă şi mai mult.

Cît priveşte bunătatea celor bogaţi, un mare psiholog american Daniel Goleman a venit nu demult cu nişte afirmaţii uimitoare. Se dovedeşte că cu cît omul este mai bogat, cu atît este mai puţin înţelegător, mai puţin sensibil cu cei din jurul lui, mai ales cu persoanele aflate într-o situaţie inferioară lui, adică cu oamenii cu mai puţină avere, cu funcţii mai mici. Ultimele cercetări arată tot mai des că oamenii cu avere şi putere în societate puţin de tot îi iau în seamă pe cei care nu au nici una şi nici alta. Lucru acesta se observă imediat după ce se întîlnesc două persoane necunoscute. Insul cu avere şi situaţie în societate aproape că nu-l ia în seamă pe interlocutorul său. Acesta dă din cap şi zîmbeşte mai rar. În genere, persoanele cu poziţii înalte în societate se arată mai dispuse să-i ignore pe cei din jurul lor, să dicteze tonul discuţiilor, astfel nesocotindu-şi, neglijîndu-şi partenerii de dialog.

Acum cîţiva ani, psihologii de la Universităţile din Amsterdam şi din California au analizat comportamentul unor cupluri necunoscute, care-şi vorbeau unuia altuia despre problemele şi dificultăţile cu care s-au confruntat: divorţuri, decesul rudelor, prietenilor. Oamenii de ştiinţă au observat că persoanele bogate, influente au dat dovadă de mai puţină compasiune faţă de greutăţile şi necazurile celor care au mai puţină avere, putere.

Dincolo de faptul că mulţi dintre indivizii bogaţi sînt bolnavi psihici din născare, unii dintre aceştia, potrivit lui Goleman, ajung să se transforme în monştri, deoarece, averea le permite să cumpere tot ce-şi doresc, în timp ce oamenii cu un nivel material modest preţuiesc mai mult valorile lor sociale. În concluzie, diferenţa dintre averi face diferenţă şi în comportamentul oamenilor. Oamenii mai săraci pun preţ mai mult pe relaţiile dintre persoane: fie cu cele de nivelul lor, fie cu o treaptă mai superioară, pentru că aceasta face parte din natura lor.

Daniel Goleman spune că adîncirea inegalităţii, care conduce la distanţarea socială dintre diferite categorii de populaţie, reprezintă cauza principală a deficitului de compasiune de care dau dovadă oamenii bogaţi ajunşi la putere. Drept urmare, ei taie din cheltuieli pentru hrană, pentru sănătate, pentru alte nevoi stringente ale cetăţenilor ţării. Psihologul american afirmă că chiar şi guvernanţii cu viziuni politice minunate, nobile se comportă ca nîşte descreieraţi nemiloşi în raport cu cei care ocupă o poziţie inferioară.

În societăţile în care domină mai multă egalitate, dar mai puţină distanţă socială, sentimentul compasiunii este mult mai dezvoltat, pronunţat. Dimpotrivă, societăţile, care se caracterizează prin relaţii inegale de drepturi, se transformă în răsadniţe ale sentimentelor de ură, de nemulţumire, ale tiraniei şi sadismului cotidian. Pe de o parte, puterea celor bogaţi manifestă o cruzime arogantă şi un cinism inconştient. Pe de altă parte, atitudinea inumană faţă de oameni şi lipsa de respect faţă de demnitatea acestora nu aduce mai multă bunătate. În asemenea situaţii, aceştia, la rîndul lor, vor fi tot atît de nemiloşi cu alţii. O atare stare de lucruri devine inevitabilă în condiţiile în care apare un sistem economic care permite exploatarea unora de către alţii ca pe nişte lucruri moarte.

Se zice că o soluţie pentru dezvoltarea sentimentului de compasiune este lectura operelor literare. Pe parcursul unei cercetări s-a dovedit că după citirea unor bucăţi de beletristică, oamenii arătau mai bune rezultate la testele privind sentimentul de compasiune, receptivitatea socială şi sensibilitatea emotivă. Deşi mulţi tratează cu prudenţă argumentul influenţei benefice a literaturii artistice, o apreciază doar pentru calităţile ei estetice, adică artă de dragul artei şi altceva de genul acesta. Face să luăm aminte de acest lucru, pentru că s-a văzut de-a lungul istoriei civilizaţiei noastre că lectura clasicii în nici un fel nu a schimbat caracterul multor monştri umani.

Totuşi, merită să acceptăm, chiar şi cu anumite rezerve, argumentele în favoarea impactului moral al literaturii artistice, or, în fond, acestea au un suport real. Pentru că motivul pentru care noi citim o operă literară reflectă tendinţa noastră pentru cunoaşterea naturii umane, sentimentelor umane. Chiar dacă nu totdeauna, oricum de cele mai multe ori înţelegerea acestor lucruri conduce la dezvoltarea sentimentului de compasiune. Oamenii cultivaţi, care nu citesc literatură artistică, în anumite condiţii vor da dovadă de mai puţină milă, se vor orienta mai rău în societate în comparaţie cu cei care fac lectură, spune psihologul american Daniel Goleman.

Vlad LOGHIN