Pericolul agresiunilor preşedintelui român împotriva acestei ţări

Autor: Mihai CONŢIU

Intrînd în ultimul său an de mandat prezidenţial, Traian Băsescu, preşedintele României, îşi continuă ofensiva împotriva identităţii statale a R. Moldova cu o înverşunare care ridică multe semne de întrebare. Băsescu a declarat război diplomatic R. Moldova încă de pe data de 27 Noiembrie 2013, cînd a venit cu născocirea aşa-zisului său proiect pentru România, în care este inclusă alipirea R. Moldova la ţara vecină.

În acest context, este deja cunoscută atitudinea ambasadorului Germaniei la Chişinău, care a calificat declaraţiile preşedintelui român ca fiind „o furtună într-un pahar cu apă”, sugerînd clar că nici nu se pune problema unor modificări de frontiere într-o Europă... fără frontiere, iar asta în sensul liberei circulaţii a cetăţenilor.

Este deja ştiut faptul că, începînd cu acest an, moldovenii vor circula liber prin UE. Tocmai această perspectivă i-a trezit îngrijorări electorale serioase lui Băsescu. Într-o astfel de situaţie, aşa cum v-am mai spus, dobîndirea cetăţeniei române de către moldovenii dornici să circule prin UE nu mai reprezintă o oportunitate, un mijloc cinic de şantaj electoral, de atragerea de voturi în schimbul paşaportului românesc. Vă reamintesc faptul că acestora li se mai adaugă şi anul electoral european 2014, în care fiica preşedintelui român, Elena Băsescu, are nevoie de minimum 35.000 de voturi spre a-şi păstra mandatul de europarlamentar, voturi pe care românii sătui de clanul Băsescu nu i le vor mai acorda.

Băsescu atentează la independenţa şi suveranitatea naţională ale R. Moldova

După atacurile grosolane ale clanului politico-mediatic al lui Băsescu împotriva diplomaţiei moldoveneşti, în speţă asupra premierului Iurie Leancă, în mesajul său de An Nou, preşedintele român a dat semnalul unei ofensive politice şi mai dure împotriva R. Moldova.

Adresîndu-se românilor, printre altele, Băsescu a declarat: „Mi-aş dori ca nu numai cîţiva politicieni, dar şi românii să gîndească la relaţia noastră viitoare cu Moldova. 2014 trebuie să fie anul în care să afirmăm cinstit şi deschis că Moldova este pămînt românesc şi că nu s-a născut odată cu pactul Ribbentrop-Molotov această ţară, ci are o istorie, cultură, limbă, legate de România şi de poporul român.“

Este foarte adevărat că Moldova nu s-a născut odată cu pactul Ribbentrop-Molotov, ci teritoriu actual s-a conturat pe la 1812 în componenţa Rusiei ţariste. Nu este exclus ca, pe fondul ofensivei lui Băsescu, ruşii să scoată din arhive cîteva documente diplomatice extrem de surprinzătoare din acea vreme. Este ştiut că actuala R. Moldova nu a participat la unirea din 1859 a Principatelor Ţărilor Româneşti şi Moldovei de peste Prut. În componenţa României Regale s-a aflat 22 de ani. Încorporarea Basarabiei din 1918 de către România nu s-a realizat printr-un referendum, prin voinţa majorităţii populaţiei moldoveneşti.

Actualul curent unionist din R. Moldova se cifrează în jurul a 10%, nicidecum la 30%, aşa cum îi place lui Băsescu să creadă. Dacă Băsescu tot vorbeşte despre Pactul Ribbentrop-Molotov, atunci înseamnă că ia în calcul şi Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud, teritorii aflate în componenţa Ucrainei. De ce nu scoate o vorbă despre aceste teritorii dacă tot vrea să pară mare bărbat de stat? De ce nu are curaj pînă la capăt?

Nu are această îndrăzneală tocmai pentru că nu-i pasă cu adevărat de soarta R. Moldova; vrea ca această ţară să fie veşnic o monedă de schimb sau o sursă identitară conflictuală; se teme că R. Moldova poate fi absorbită de UE, iar în acest context îşi reafirmă identitatea naţională şi independenţa de stat, nemaiputînd fi manipulată electoral şi politic de la Bucureşti; se teme de ruşi, motiv pentru care oferă Moscovei argumente să „îşi apere” concetăţenii din R. Moldova şi, deci, să compromită şansele integrării europene a ţării.

Simultan cu Băsescu,

în mesajele de An Nou, la Chişinău, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, premierul Iurie Leancă spunea: „Am rezistat şi am obţinut o decizie a Comisiei Europene, care recomandă fără echivoc ridicarea regimului de vize pentru cetăţenii din Republica Moldova. Pe acest motiv, în 2014 trebuie să mergem, hotărît şi coerent, înainte. Oricît ar încerca unii să zădărnicească acest curs european al Republicii Moldova, ei nu vor avea sorţi de izbîndă!“

La rîndu-i, preşedintele R. Moldova, Nicolae Timofti, spunea: „Avem puterea şi priceperea ca, în 2014, să continuăm procesul de integrare europeană, care înseamnă modernizarea ţării noastre, în toate domeniile. Beneficiem, după cum cunoaşteţi, de un sprijin fără precedent din partea statelor occidentale, care ne-au susţinut pînă acum în mod programat şi în cele mai dificile momente. Vom avea asistenţă din partea lor şi pentru proiectele din perioada următoare.“ 

Nimic despre unirea celor două ţări! Avem în faţă două mesaje echilibrate şi responsabile ale unui premier şi unui preşedinte ai unei ţări care este subiect al dreptului internaţional, membră a ONU şi cu reale perspective europene.

Oare nu aceeaşi responsabilitate a manifestat Leancă şi la Bucureşti, la întîlnirea cu premierul român Victor Ponta? Vă reamintim că, fiind vorba despre „proiectul pentru România” al lui Băsescu, atunci premierul moldovean a declarat:

„Declaraţia domnului Băsescu nu ne ajută, ci ne creează doar probleme cruciale. Noi avem nevoie de altceva. Avem nevoie de o ţară vecină, România. Să aibă o voce credibilă în cadrul UE, să poată să ne ajute în realizarea acestui obiectiv, acestui parcurs european. Parcursul european nu înseamnă pierderea suveranităţii, sub nici o formă, a statului Republica Moldova, ci doar faptul că urmează să fim un stat funcţional.“  

Ei bine, această declaraţie firească, realistă a fost taxată de consilierii lui Băsescu ca fiind un atac la Băsescu. Să fim serioşi! Prin ce l-a atacat Leancă pe Băsescu? Prin aceea că s-a comportat ca un prim-ministru constituţional al R. Moldova?

“Hai să vă facem factura”

Astfel a cuvîntat ameninţător Băsescu, Luni, 6 Ianuarie, în cadrul emisiunii Evenimentul Zilei, difuzată de postul românesc B1 TV, în contextul în care era vorba despre ajutorul de 100 de milioane, promis de Băsescu R. Moldova încă din 2011, ajutor neonorat nici astăzi. Problema este că nimeni nu i-a cerut acel ajutor, ci a fost propria lui iniţiativă. Tot cu iz electoral şi demagogic!

Precizăm că al doilea Protocol Adiţional la Acordul semnat între Guvernul României şi cel al Republicii Moldova, privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova a fost aprobat de Senatul României în aprilie 2012, fără voturi împotrivă.

Ulterior, ca să-şi „cosmetizeze” promisiunea mincinoasă, Băsescu a scăldat-o, spunînd că banii trebuiau acordați pe bază de proiecte, aruncînd vina pe guvernanţii de la Chişinău. Dar de ce nu a spus acest lucru încă de cînd a făcut această promisiune mincinoasă?

Cînd a spus “Hai să vă facem factura”, Băsescu a dat dovada celei mai cumplite mitocănii prezidenţiale. De peste două decenii, este adevărat, România a pompat sume imense de bani în R. Moldova, dar nimeni nu vrea să analizeze scopurile obscure în care a investit aceşti bani şi cît de mult s-a furat din ei în complicitatea dintre donator şi beneficiar. Iniţiativa acestor „investiţii” a aparţinut politicienilor români. Aici îi excludem pe cei care s-au dus cu mîna întinsă în România la cerşit diferite subvenţionări financiare.

România nu a investit bani pentru consolidarea statului R. Moldova, singurul mod în care ar fi devenit o ţară extrem de atractivă pentru moldoveni, ci a finanţat acutizarea crizei identitare de aici, consolidarea separatismului etnic şi religios, pe criterii de apartenenţă naţională etc.

“Hai să vă facem factura”, dar la ce? La investiţiile financiare în partidele politice de aici? La finanţările religioase sau cele pretins civice? La costurile burselor oferite? Dar cîţi dintre moldovenii absolvenţi ai şcolilor româneşti au devenit români activi în România, au devenit cetăţeni utili statului R. Moldova şi cîţi s-au răspîndit în lumea largă? Această statistică ar trebui să fie raportată la numărul total de burse oferite în toţi aceşti ani de către România pentru elevii, studenţii sau doctoranzii moldoveni.

“Hai să vă facem factura!” Poate că ar trebui făcută o factură şi la afacerea cu paşapoartele şi vizele româneşti, în care au fost implicaţi funcţionari de cel mai înalt nivel şi oameni ai serviciilor secrete româneşti.

Dar iată cu ce ajutor românesc scoate Băsescu ochii moldovenilor: „Premierul (Victor Ponta, prim-ministrul României; nora red.) trebuie să aibă păreri contrarii despre orice. Urît este că l-a antrenat şi pe Leancă. Eu m-am săturat de povestea asta, România vrea, dar nu dă bani. România a cheltuit foarte mult cu R. Moldova. Din asistenţa pe care am furnizat-o, am plătit în ultimii ani circa 500 de milioane şi 75% s-au dus în R. Moldova. Toată asistenţa pentru pregătirea liberalizării vizelor, pentru reformele în vederea parafării Acordului de Asociere, au fost finanţate de aici. În al doilea rînd, este al şaselea an de cînd dăm 5.500 de burse tinerilor.”  

Dezinformînd, Băsescu vrea să-i facă pe moldoveni să creadă că România ar fi acordat direct Moldovei 75% din suma de 500 de milioane de euro. Asistenţa acordată Moldovei din partea UE nu reprezintă nici măcar pe sfert din contribuţia pe care România este obligată s-o aducă UE anual. Banii acordaţi Moldovei de către UE provin de la toate statele membre cotizante. Cînd Băsescu vorbeşte despre cele 5.500 de burse, uită să precizeze că numărul de locuri ocupate este de puţin peste 50%, nemaivorbind de realitatea că tot cam acesta este şi procentajul celor exmatriculaţi pe parcurs, care abandonează studiile etc. Preşedintele român fuge de statisticile reale şi operează doar cu virtualităţi în scopuri propagandistice, demagogice şi electorale.

În timp ce Băsescu sufocă R. Moldova cu „dragostea lui unionistă”, investiţiile româneşti în această ţară au scăzut dramatic, invers proporţional cu cele ruseşti, care au crescut, nemaivorbind de cele ale statelor europene!

Oare UE şi SUA vor să abandoneze R. Moldova?

Este de neînţeles faptul că înalţii demnitari europeni şi americani nu au încă reacţii ferme în faţă agresiunilor lui Băsescu împotriva independenţei de stat a Moldovei.

Tot Luni, 6 Ianuarie, Băsescu a mai făcut următoarele declaraţii care ne dau de gîndit:

„Nu aş vrea să discut despre Leancă, el a fost în Ambasada Uniunii Sovietice de la Bucureşti, nu discut despre persoane, însă hai să venim puţin la complexitatea situaţiei din R. Moldova. Are pe teritoriul ei un conflict îngheţat. În Sudul R. Moldova sunt tentaţiile autonomiste ale Găgăuziei. Cheia şi butoanele nu sunt la Chişinău. Am văzut ce s-a întîmplat cu Ucraina, cu Armenia. Eu, ca politician cu experienţă, nu pot să nu iau în considerare posibilitatea unei întoarceri în R. Moldova, mai ales că urmează alegeri, iar comuniştii stau bine în sondaje. În această grilă trebuie citită declaraţia mea dinainte de Vilnius, pentru că R. Moldova trebuie să aibă o soluţie alternativă pentru a continua drumul european.

Aceste afirmaţii au fost făcute în condiţiile în care România susţine fără rezerve independenţa şi suveranitatea R. Moldova, iar acolo curentul unionist este invers în sondaje în comparaţie cu România. La ei, maximum 30% ar vrea unirea cu România. (...) Republica Moldova este împărţită. În concluzie, România trebuie să înceapă o dezbatere internă care nu-i priveşte pe politicienii de la Chişinău, dacă ar fi de acord cu o unire administrativă cu R. Moldova, o unire politică. (...) România are ocazia să-i dea R. Moldova posibilitatea de a continua parcursul european prin unirea cu România.”

Dacă aceste declaraţii contradictorii şi agresive nu vor fi amendate de UE şi SUA, înseamnă că situaţia este destul de delicată. Oare UE şi SUAcred că pot lăsa Moldova pe mîinile României lui Băsescu? În fond, Băsescu nu face nimic altceva decît să-i întărească rolul Rusiei în disputa pentru Moldova.

După ce Băsescu spune că „România susţine fără rezerve independenţa şi suveranitatea R. Moldova”, continuă şi declară că „România trebuie să înceapă o dezbatere internă care nu-i priveşte pe politicienii de la Chişinău, dacă ar fi de acord cu o unire administrativă cu R. Moldova, o unire politică. (...) România are ocazia să-i dea R. Moldova posibilitatea de a continua parcursul european prin unirea cu România.” Unde-i seriozitatea de şef de stat şi susţinerea fără rezerve a suveranităţii Moldovei?

Prin jocul său duplicitar, Băsescu vrea să îndepărteze R. Moldova nu doar de UE, ci şi de România şi s-o arunce în braţele Uniunii Vamale. Tocmai declaraţiile lui nesăbuite au provocat atitudini dure la Tiraspol, i-au resuscitat pe comuniştii lui Vladimir Voronin, care rămăseseră fără mesaje electorale după eşecul penibil cu pretinsa „revoluţie de catifea”, i-au „argumentat” pe cei de la Comrat, Taraclia sau Bălţi în tendinţele lor separatiste, motivează Biserica Ortodoxă anti-europeană din Moldova etc.

Reacţiile oficialilor ruşi faţă de pretenţiile lui Băsescu sunt deja cunoscute. Extrem de semnificativ ni se pare şi mesajul de An Nou al ambasadorului Federaţiei Ruse în R. Moldova, Farit Mihametșin, adresat locuitorilor din Sudul Moldovei. 

„În 2014, autonomia găgăuză și raionul Taraclia se vor bucura de o atenție specială din partea Rusiei, citat de Kommersant.md. Diplomaţia rusă, potrivit Komemrsant.md, evită să precizeze prin ce se va manifesta această „atenție specială”. Experții presupun însă că după Tiraspol, Comratul și Taraclia vor deveni pîrghii de rezistență împotriva cursului pro-european al Chișinăului. Farit Mihametșin a spus în mesajul său că, aflîndu-se în vizitele sale din Sudul Moldovei, a văzut în Găgăuzia și raionul Taraclia „exemple pozitive demne de urmat” și de alte regiuni ale Republicii Moldova. „Presupun că ele vor fi vizibile, iar în 2014 noi le vom acorda o atenție specială”, a spus ambasadorul rus.

Kommersant.md notează că autoritățile celor două regiuni din Sud au o atitudine sceptică vizavi de perspectivele europene ale țării. În Găgăuzia conduce Mihail Formuzal, cel care, acum doi ani, a fondat Partidul Regiunilor, formațiune ce militează pentru aderarea Moldovei la Uniunea Vamală. Structurile administrative ale raionului Taraclia sunt controlate de către PCRM, care doreşte aderarea Moldovei în Uniunea Vamală.

Tot Komemrsant.md specifică faptul că în Găgăuzia, pe data de 2 Februarie, va avea loc un referendum privind cursul politic al țării pe plan extern. Tot în aceeași zi, autoritățile raionului Taraclia vor organiza consultări publice în toate localitățile, în care oamenii vor fi consultaţi dacă sunt pentru cursul pro-european sau pentru cel cu Uniunea Vamală. Chiar dacă aceste acţiuni nu au putere juridică, rezultatele lor ar putea fi folosite drept instrument de presiune asupra Chișinăului, scrie Kommersant.md.

Problema este că nu de aderarea la UE a Moldovei se tem cei din Găgăuzi, Taraclia, Bălţi sau Transnistria, ci, pur şi simplu, ei nu pot admite cu nici un chip unirea cu România. În toate aceste regiuni se derulează numeroase proiecte investiţionale europene, iar oamenii încep să le simtă beneficiile. Care-s proiectele investiţionale româneşti reale pe care le simt cetăţenii acestei ţări? Unirea cu România, limba română şi istoria românilor? Să fim serioşi! De 24 de ani numai despre asta se vorbeşte, se irosesc energii, se manipulează politic şi se scindează societatea.

Băsescu este cel care împinge R. Moldova spre Uniunea Vamală, iar asta în contextul în care pune paie pe foc după ce a văzut că opoziţia Rusiei faţă de integrarea europeană a ţării nu a împiedicat semnarea celor două Acorduri de Asociere de la Vilnius. Declaraţiile lui din ziua de Luni, 6 Ianuarie, sunt un semnal clar că va continua ofensiva unionistă împotriva Moldovei cu o şi mai mare desfăşurare de forţe, mai ales că este an electoral şi pentru fiica lui, dar şi pentru alegerile din România.

Dacă oficialii UE şi ai SUA nu vor lua o atitudine tranşantă faţă de pretenţiile lui Băsescu, se pune întrebarea: Cui abandonează R. Moldova – României lui Băsescu sau Uniunii Vamale? Fiţi siguri că în aceste condiţii există riscul ca Moldova să fie înghiţită de Uniunea Vamală!

La urma urmei, dacă Băsescu iubeşte atît de mult R. Moldova, „îi respectă” independenţa şi suveranitatea, dar, considerînd că este pămînt românesc, vrea s-o alipească României, atunci de ce n-a avut această atitudine încă de la începutul mandatului său? De ce pe Băsescu l-a copleşit „dragostea faţă de Basarabia” doar spre finalul celui de-al doilea lui mandat prezidenţial? De ce n-a avut această atitudine şi cînd stătea la taclale şi la băut cu Vladimir Voronin şi cînd l-a sprijinit să obţină un al doilea mandat prezidenţial? Vedeţi cîtă minciună şi lipsă de scrupule faţă de viitorul acestei ţări, mai ales acum cînd i se conturează un  real viitor european?