Visul american nu este nimic mai mult decît o simplă expresie, o demonstrează o analiză a unei universităţi canadiene, comunică CNN. Ideea că prin muncă şi perseverenţă toţi oamenii se pot realiza, valabilă mai ales în legătură cu SUA, este una departe de adevăr. De fapt, americanilor le este mai dificil să avanseze decît le este locuitorilor din celelalte naţiuni avansate, rezultă din studiu.

Astfel, este mai uşor să te ridici deasupra clasei în care te-ai născut în ţări precum Japonia, Germania, Austria şi naţiunile scandinave, conform unui studiu realizat de economistul Miles Corak de la Universitatea din Ottawa. Dintre marile state dezvoltate, doar în Italia şi Marea Britanie există mai puţină mobilitate economică. Studiul măsoară flexibilitatea cîştigurilor dintre generaţii - un tip de mobilitate care analizează corelaţia dintre venitul părinţilor şi cel al generaţiei următoare, într-un număr de ţări diferite din întreaga lume.

Economiştii nu au identificat însă de ce unele ţări au un nivel mai ridicat de mobilitate decît altele, însa au reuşit să scoată în evidenţă anumite similarităţi. Rezultatele s-ar explica prin prisma inegalităţii sociale, a situaţiei familiale si a politicilor sociale. Cu cît o societate este mai inegală în prezent, cu atît sînt mai mari şansele ca urmaşii sa fie blocaţi pe aceeaşi treapta sociala cu părinţii lor. Acest lucru este determinat de faptul că familiile bogate le pot oferi copiilor acces la o mai buna educaţie, care contează în prezent mai mult decît în urmă cu 100 de ani pentru a obţine o slujbă bună.

O situaţie familială stabilă este asociată cu abilitatea de a urca pe scara socială, spune Corak. Însa în SUA există o rată mai ridicata a divorţurilor, precum şi mai multe familii monoparentale şi sarcini în rîndul adolescentelor decît în majoritatea altor ţări industrializate.

Ţările care redistribuie avuţia prin taxe mai ridicate pentru bogaţi, de exemplu, şi cheltuieli mai mari pentru păturile sărace au o mobilitate socială mai bună, susţine Francisco Ferreira, economist la Banca Mondială. Acest lucru este corect în special atunci cînd vine vorba de cheltuielile în sectorul educaţiei. Sistemul american de finanţare a educaţiei, bazat în mare măsură pe taxele pe proprietate, menţine inegalitatea mai mult decît un sistem care taxează întreaga ţară pentru şcoli, apoi redistribuie banii acolo unde este cel mai mult nevoie.

Cum a apărut atunci mitul american? La sfîrşitul anilor 1800 şi începutul 1900, în SUA exista mai multa mobilitate decît în ţări precum Marea Britanie, a afirmat Jason Long, economist la Wheaton College, Illinois. Corak precizează, totuşi, că nicio societate nu garantează ascensiunea în mod necondiţionat, ci aceasta este corelată cu pregătirea indivizilor.

Redactat de Vlad LOGHIN