Am fost coleg cu ziaristul și publicistul Dinu Mihail de prin 1978. A lucrat și a scris și la Cotidianul ”Moldova suverană”, la ”Tineretul Moldovei”, am lucrat împreună la editura ”Literatura artistică”, la Agenția ”Flux” condusă de Val Butnaru. A fost un perfecționist al scrisului, adică șlefuia cuvintele și propozițiile de zeci de ori, terorizînd corectoarele și secretariatele redacțiilor cu ”Aici ar trebui punct și virgulă” pînă ca ziarul să ajungă în tipografie. Dinu Mihail a scris foarte mult, interesant, util și foarte frumos. A citit foarte mult și în numeroasele sale articole a invocat necesitatea lecturi zilnice pentru a deveni oameni mai culți, mai civilizați, desigur, și mai informați. A fost un erudit. A scris cîteva cărți, inclusiv cele semnate de fostul președinte Petru Lucinschi, căruia i-a fost consilier. Amiciția cu Dinu era dificilă și în ultimii ani se cam și răcise pentru că i-am reproșat scrierea de articole abundînd de ... ”calofilie”, adică prea perfecte, dacă mă pot exprima așa. Ne-am cam certat. De clipe răutăcioase nu e ferit nimeni. În ultimii ani, inclusiv perioada pandemiei de Covid, era plecat cu traiul la țară. Dar iată că la începutul celui de-al 73-lea de viață a plecat subit dintre noi și dintre cuvinte. Știindu-l un tip căruia îi plăcea să ofere prietenilor si anumite surprize plăcute, intuiesc că a avut un proiect pentru o carte-bombă, cu dezvăluiri și idei dintre cele mai teribile. Bănuiesc chiar că e posibil să fi încredințat acest lucru unuia dintre apropiați. Iar Dinu Mihail cel șugubăț ne-a părăsit. Pe lîngă multe virtuți, Dinu Mihail a fost un mare meloman, fiind și un colecționar de discuri consecvent și perseverent. A lăsat moștenire, cred, o extraordinară bibliotecă, dar și o colecție de discuri. Adio, Dinule! Pînă să ne întîlnim dincolo, ca să ne reîmprietenim și să ne împăcăm măcar oasele, am postat pe rețelele de socializare o melodie despre astre. Poate sufletul tău este deja în ceruri și e setos de o melodie...

Ion BERLINSKI