Analiză Bloomberg: „Noul front al lui Putin în războiul din Ucraina este în Balcani”

De-a lungul istoriei Rusiei, țarii au căutat modalități de a domina ceea ce ei numeau „vecinătatea apropiată” a vastului lor imperiu. În zilele noastre, invadarea ilegală a Ucrainei din ordinul președintelui Vladimir Putin urmează același principiu strategic.

Dacă va cîștiga, este logic că Putin și-ar îndrepta atenția către Republica Moldova, următoarea oprire spre Europa de Est – și unde o enclavă separatistă, Transnistria, este ocupată deja de Rusia. Dar mai există o țintă foarte atractivă în apropiere: Balcanii de Vest, scrie sursa citată.

Țintele lui Putin în Balcani

Acest teritoriu turbulent din sud-estul Europei numără patru membri stabili ai Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO): Croația, Albania, Muntenegru și Macedonia de Nord.

Kremlinul și-a fixat atenția însă pe „alte premii”: Serbia, Kosovo și statul divizat etnic Bosnia-Herțegovina. „Cum ar putea Putin să încerce să extindă influența Rusiei și să submineze angajamentele NATO și ale Uniunii Europene în acest important colț al Europei?”, se întreabă amiralul american în rezervă James Stavridis într-un articol intitulat „Noul front al lui Putin în războiul din Ucraina este în Balcani”.

James Stavridis precizează că știe bine regiunea balcanică de pe vremea cînd era concomitent la conducerea Comandamentului European al Statelor Unite (EUCOM) și comandant suprem al forțelor aliate din Europa (SACEUR), în perioada 2009-2013.

El subliniază totodată că a fost căpitan al unui distrugător mobilizat în largul coastelor fostei Iugoslavii pe vremea războaielor balcanice din deceniul 1990-2000, impunînd în special o blocadă armată împotriva regimului agresiv de la Belgrad.

Și, din aceste roluri, s-a întîlnit cu majoritatea liderilor de rang înalt din regiune, inclusiv cu actualul președinte al Serbiei, Aleksandar Vucici, cu fosta președintă croată Kolinda Grabar-Kitarovici și cu Milorad Dodik, actualul lider al Republicii Srpska, entitatea sîrbă din cadrul statului modern Bosnia-Herțegovina.

Destrămarea Iugoslaviei a fost însoțită de războaie foarte sîngeroase, soldate cu peste 100.000 de morți, dintre care 8.000 de bărbați și băieți musulmani masacrați la Srebrenița (Bosnia-Herțegovina) în iulie 1995.

Tensiunile persistă între romano-catolicii din Croația, ortodocșii în principal din Serbia și musulmanii din Albania, Kosovo și Bosnia-Herțegovina.

În Kosovo, o fostă regiune sîrbă căreia nici Belgradul, nici Moscova nu îi recunosc independența, NATO a desfășurat cîteva mii de militari pentru a menține pacea. Anul trecut, armata sîrbă a intrat în alertă maximă pe fondul unor revolte ale protestatarilor etnici sîrbi din Kosovo care s-au soldat cu rănirea a 100 de soldați NATO.

Aceste evenimente au forțat Alianța Nord-Atlantică să-și întărească prezența cu încă cîteva sute de pacificatori.

Putin încurajează în mod clar Serbia să exercite presiuni asupra guvernului din Kosovo, care are parte de susținerea NATO. El depune eforturi totodată pentru destabilizarea guvernului fragil al Bosniei, care este împărțit într-o președinție tripartită ciudată, cu cîte un reprezentant al fiecăreia dintre cele trei circumscripții majore etno-religioase (bosniacă, croată și sîrbă).

Cel mai experimentat actor politic local este Milorad Dodik, ce întreține legături strînse cu Moscova. Potrivit lui Stavridis, liderul sîrbilor din Bosnia-Herțegovina i-a transmis acum zece ani că își dorește alipirea Republicii Srpska la Serbia, un act pe care Vladimir Putin l-ar susține cu bucurie.

În opinia amiralului american în rezervă, un astfel de demers ar fi o provocare din partea lui Putin, care caută orice mijloace pentru a reduce încrederea în NATO și pentru a abate atenția de la susținerea Ucrainei.

Opțiunile Occidentului

Occidentul are opțiuni la acest plan, scrie sursa citată. Deocamdată, ideea cu privire la desfășurarea unor batalioane NATO în Ucraina este puțin probabilă. În schimb, demersuri precum creșterea efectivelor din Kosovo și prevenirea tulburărilor pe care Putin încearcă să le provoace sînt posibile și au sens strategic, menționează Stavridis.

Fostul comandant EUCOM și SACEUR propune o divizare regională a eforturilor din cadrul NATO, subliniind că statele membre din Balcani și din apropiere (de exemplu, Grecia și Italia) se pot concentra asupra acestei regiuni, în timp ce statele membre est-europene și nordice se pot axa pe Ucraina.

Marile țări din Vest – Franța, Germania, Marea Britanie și SUA – au resurse suficiente pentru a fi implicate în ambele zone, apreciază el.

În afară de forțele de stabilizare, NATO trebuie să țină seama de așa-numitul război hibrid purtat de Rusia împotriva sa. Putin se pricepe la utilizarea rețelelor sociale, a campaniilor de dezinformare și a propagandei sale pentru a provoca tensiuni în străinătate. NATO trebuie să-și folosească propriile rețele de informare pentru a expune și a contracara aceste narațiuni false.

Nu este exclus ca rușii să recurgă la atacuri cibernetice împotriva rețelelor electrice și a altor ținte vitale din Kosovo și părțile nonsîrbe ale Bosniei. Astfel de atacuri ar crea confuzie și ar crește nemulțumirea socială. În acest caz, NATO își poate susține aliații și prietenii din Balcani oferindu-le sisteme de apărare cibernetică mai eficiente.

În cele din urmă, destabilizarea rusă poate fi contracarată cu stimulente economice. Precum Bosnia-Herțegovina, Serbia își dorește cu disperare să adere la UE. Ambasadorul Serbiei în SUA a scris recent o scrisoare în care susține că țara sa vrea doar pace.

Sîrbii pot demonstra că sînt sinceri respingînd manipulările lui Putin și permițînd Occidentului să rămînă concentrat pe cea mai mare provocare a sa: războiul imoral purtat de Rusia împotriva Ucrainei, conchide James Stavridis.

Vucici lansează avertismente misterioase

Analiza lui Stavridis survine pe fondul unor avertismente misterioase lansate de președintele Serbiei. Acum două săptămîni, Vucici a anunțat organizarea unei așa-numite „Adunări de Paște Serbia-Republica Srpska”, programată pentru 5-6 mai. Anunțul a fost făcut după o întrevedere între Aleksandr Vucici, Milorad Dodik și patriarhul Porfirie.

„La Adunare vor fi luate decizii importante cu privire la supravieţuirea sîrbilor în căminele lor strămoşeşti, progresul lor economic şi păstrarea limbii sîrbe, a scrierii chirilice şi a moştenirii culturale comune”, spune Vucici într-un comunicat emis de biroul său de presă.

Potrivit acestuia, guvernul sîrb şi cel al Republicii Srpska s-au angajat să pregătească o declaraţie comună şi, potenţial, alte acte juridice generale pentru a fi înaintate forurilor legislative de la Belgrad şi Banja Luka.

„Noi l-am informat pe patriarhul Porfirie despre gravitatea situaţiei politice în care se află toţi sîrbii şi i-am cerut Sfinţiei Sale binecuvîntarea şi sprijinul Bisericii Ortodoxe Sîrbe”, mai susține Vucici în acest comunicat, citat de agenția de presă Tanjug, preluată de Agerpres.

Ulterior, Vucici a reiterat că Serbia se va confrunta în curînd cu provocări care „îi amenință direct interesele naționale vitale”, făcînd aluzie și la o presupusă luptă dificilă care ar urma și pe care țara sa o va cîștiga într-un final.

„Vin zile dificile pentru Serbia. În acest moment, nu îmi este ușor să spun ce știri am primit în ultimele 48 de ore. Dar ele amenință direct interesele naționale vitale atît ale Serbiei, cît și ale Republicii Srpska. În zilele următoare, voi informa poporul Serbiei despre toate provocările care urmează. Va fi greu. Vom lupta. Serbia va cîștiga”, a scris liderul de la Belgrad pe pagina sa de Facebook, fără a dezvălui încă amenințarea pe care o tot evocă de cîteva săptămîni încoace.

Sursa: libertatea.ro