SUCCESUL LUI PUTIN IN SIRIA E O RUSINE PENTRU STRATEGIA MILITARA A OCCIDENTULUI

„Kremlinologia” este un joc pentru oameni maturi, dar în atmosferă de casă. Pentru toţi, cu excepţia specialiştilor serioşi, încercările de a ghici scopurile şi motivaţiile Moscovei se transformă într-un joc speculativ care, de obicei, se termină cu fraza despre „misterioasa Rusie”.

În timpul recentei intervenţii în Siria, Rusia a folosit circa patru mii de oameni pentru a asigura operaţiunile aeriene, efectuate de circa 80 de avioane şi elicoptere. Aeroportul este situat astfel, încît permite intervenţii rapide atît la Nord, cît şi la Sud. Aceste condiţii se deosebesc mult de cele ale coaliţiei occidentale, care opera zboruri îndelungate de la bazele situate în Golful Persic şi în Cipru. În acelaşi timp, ruşii aveau o flotă de nave şi submarine în regiunea Orientului Apropiat, care s-au transformat deja în bază militară maritimă permanentă.

Acum să vedem ce a obţinut Rusia prin strategia sa. Prin bombardamentele aviatice asupra opoziţiei, Moscova i-a obligat să înceapă negocierile în cadrul cărora Rusia este un jucător serios. Au asigurat regimului Assad un teritoriu strategic din contul celor circa 10 mii de kilometri pătraţi recuceriţi de la opoziţie. Graţie acestui spaţiu strategic, Assad poate cîştiga şi timp strategic pentru a-şi depăşi adversarii. Poate că Rusia a adîncit criza refugiaţilor din Europa în mod itenţionat, după cum afirma comandantul suprem al NATO, dar asta nu-i deranjează. Crearea unor incomodităţi pentru Uniunea Europeană şi NATO este o primă suplimentară în campania militară localizată.

După toate criteriile, acţiunile Moscovei par a fi unele tactice, pentru a îndeplini sarcini strategice. Această campanie militară se deosebeşte de celelalte în plan economic, ca una foarte modestă. Iar, ţinînd cont de retragerea benevolă din război, ruşii nu şi-au asumat nici o datorie cu privire la continuarea operaţiunilor militare.

În ceea ce priveşte scopurile strategice ale Kremlinului, lucrurile se învîrt în jurul locului Rusiei în sistemul mondial. Un astfel de loc, în care ministrul rus de externe Serghei Lavrov şi secretarul de stat al SUA John Kerry pot iniţia împreună procesul de pace. Un astfel de loc, în care Rusia e respectată şi de părerea ei se ţine cont. Mai ales pe fundalul instituţiilor europene, stresate şi distruse în urma crizei refugiaţilor. Pe fundalul unei Uniuni Europene la limita desfiinţării din cauza ieşirii Marii Britanii.

După Prospect-magazine, Marea Britanie