Acum aproape 2.000 de ani, romanii au construit ceva ce părea imposibil: un apeduct de peste 130 de kilometri, sub soarele arzător al Tunisiei, pentru a aduce apă tocmai din munți pînă la Cartagina. Sursa de apă se afla la peste 60 de kilometri distanță, în munții Zaghouan, dar acest obstacol nu i-a descurajat pe inginerii romani.

Construcția, cunoscută drept Apeductul de la Zaghouan, străbătea coline, văi și cîmpii toropite de soare, purtînd apa prin arcade impunătoare, tuneluri ascunse și canale subterane. Cu o lungime totală de peste 130 km, era unul dintre cele mai lungi apeducte din întreg Imperiul Roman.

Apeductul alimenta nu doar orașul Cartagina, ci și faimoasele Terme ale lui Antoninus, un complex de băi uriașe care simboliza confortul, igiena și viața socială romană. Acest lux era posibil datorită unui sistem de alimentare cu apă incredibil de bine gîndit.

Ceea ce impresionează cu adevărat este ingeniozitatea execuției: apa curgea lin, pe o pantă aproape perfectă, fără pompe sau motoare. Doar inteligența și măsurătorile exacte ale inginerilor romani dirijau fiecare picătură, pe distanțe uriașe.

Deși timpul, războaiele și cutremurele au afectat construcția, unele porțiuni ale apeductului stau și astăzi în picioare. Ele amintesc nu doar de grandoarea unui imperiu, ci mai ales de felul în care romanii au știut să construiască pentru viață, nu doar pentru cuceriri. (Sursa: Atlas Geografic)