Expresia „spirit de turmă” este folosită des, dar rareori a fost ilustrată mai brutal și mai bizar decît în 2005, în Estul Turciei. În localitatea Gevas, provincia Van, a avut loc un incident care a șocat întreaga lume și a lăsat familiile de fermieri locale în pragul ruinei.

Totul a început într-o dimineață aparent liniștită, în timp ce ciobanii se așezaseră să ia micul dejun, lăsînd turma să pască nesupravegheată. La un moment dat, din motive care rămîn necunoscute, o oaie s-a desprins de grup și s-a aruncat într-o rîpă adîncă de 15 metri.
Ceea ce a urmat, sfidează logica de supraviețuire. Văzînd exemplul primei oi, restul turmei a reacționat instinctiv și a urmat-o orbește. O avalanșă vie de lînă s-a revărsat peste marginea stîncii. Oile au sărit una după alta, fără ezitare, pînă cînd numărul celor căzute a ajuns la cifra incredibilă de 1.500.

Deznodămîntul a fost un amestec de tragedie și miracol statistic. Primele 400 de oi care au atins fundul prăpastiei au murit instantaneu, strivite de impactul cu solul stîncos. Însă sacrificiul lor involuntar le-a salvat pe celelalte. Trupurile oilor căzute au format un strat gros, moale și pufos, o veritabilă „pernă” de amortizare.

Următoarele 1.100 de oi care au sărit au aterizat pe acest morman de lînă, supraviețuind căderii cu răni minore. Deși majoritatea turmei a scăpat cu viață, pierderea financiară pentru săteni a fost colosală, estimată la vremea aceea la peste 100.000 de dolari, evenimentul rămînînd în istorie drept cel mai puternic exemplu al pericolelor obedienței oarbe.