Cînd spui Tarzan, spui junglă, sălbăticie, libertate, dar în spatele acelui ţipăt emblematic - acel „Aaaah-eeaah-eeaah!" care a devenit legendă - se ascunde o poveste reală, mult mai profundă decît orice film de aventură. Este povestea lui Johnny Weissmuller, născut János Péter Weissmüller, un copil de imigranţi care a fugit de sărăcie, s-a aruncat în apă ca să scape de viață și a ieşit înotînd către nemurire.

Johnny s-a născut pe 2 Iunie 1904, într-un sătuc din Austro-Ungaria, azi parte din România: Freidorf, cartier al Timişoarei. Era etnic german, dintr-o familie de şvabi bănăţeni, cu sînge tare și muncă multă în oase. Avea doar șapte luni cînd familia lui a emigrat în Statele Unite, în căutarea unei vieți mai bune, dar au găsit doar greutăți, discriminare și munci istovitoare.

Tatăl său era un alcoolic brutal, iar micul Johnny a fost nevoit să învețe repede să fugă, să se ascundă și... să înoate. Pentru Johnny, înotul a fost mai mult decît un sport, a fost salvarea lui. S-a apucat de înot ca să se vindece de poliomielită, o boală care îl ameninţase cu paralizia. Era sărac, dar în apă devenea rege.
La 19 ani, a intrat în echipa de înot a clubului Illinois Athletic Club, iar de acolo totul s-a schimbat.

Între 1921 şi 1929, Weissmuller a cîştigat cinci medalii olimpice de aur (Paris 1924 și Amsterdam 1928) și una de bronz la polo. A fost primul om care a înotat 100 de metri liber sub un minut, un record fabulos la acea vreme. A cîştigat 52 de campionate naționale americane, a stabilit 67 de recorduri mondiale și... nu a pierdut niciodată o cursă de înot. Niciodată!

Carisma, corpul atletic și figura expresivă i-au adus repede ochii Hollywoodului asupra sa. În 1932, după o apariție publicitară într-o reclamă, a fost distribuit în rolul care avea să-i schimbe viața: Tarzan, Regele Junglei. Deși nu avea nici o pregătire actoricească, Johnny avea ceva ce nici un actor nu putea mima: forța autentică a unui supraviețuitor.
Între 1932 și 1948, a jucat în 12 filme ca Tarzan, cele mai multe alături de actrița Maureen O'Sullivan (Jane). A fost Tarzanul preferat al Americii și al lumii întregi.
Vocea lui, acel ţipăt sălbatic, a devenit sunetul standardizat al personajului pentru decenii. În fapt, acel ţipăt a fost înregistrat și modificat electronic, dar vocea era a lui.
Viața personală a lui Weissmuller a fost un carusel. A fost căsătorit de cinci ori, una dintre soții fiind frumoasa actriță Lupe Vélez, al cărei destin tragic s-a încheiat cu o sinucidere celebră și controversată. Johnny a avut cinci copii, a trăit o viață intensă, dar mereu bîntuită de umbrele trecutului.

După retragerea din cinematografie, a încercat afaceri, apariții în TV, a fost imaginea unor branduri, dar sănătatea i s-a degradat. Spre bătrînețe a suferit mai multe accidente vasculare cerebrale și Alzheimer.

Ultimii ani și i-a petrecut în Mexic, într-un azil, departe de aplauze şi strălucire.
A murit în 1984, la Acapulco, la vîrsta de 79 de ani. Nu mai țipa. Nu mai era Tarzan.
Era doar Johnny.

Johnny Weissmuller nu a fost doar Tarzan, a fost un supraviețuitor, un campion al apei, un copil al sărăciei care a devenit simbol mondial. A reprezentat America, dar sîngele lui venea din pămîntul Banatului românesc. Chiar dacă lumea l-a cunoscut drept sălbaticul din junglă, adevărul e că el a fost un om care a luptat cu jungla reală a vieţii  și a învins-o.

E uşor să rîzi de un film vechi cu Tarzan, dar greu e să înțelegi ce durere, ce voință, ce trecut complicat zace în spatele acelui strigăt. Cînd Johnny Weissmuller țipa în junglă, nu juca teatru țipa cu toată forța unui copil care scăpase de sărăcie, de boală, de brutalitate, de anonimat. Țipa pentru că putea. Țipa pentru toți cei care n-au avut voce.
Sursa rezumatului &foto: internet