În Iarna anului 1902, Mary Anderson, o femeie de afaceri din Alabama, se afla în vizita în New York, pentru a intra în posesia unei moșteniri. Călătorind cu un tramvai prin metropola americană, Mary Anderson a remarcat faptul că vatmanul era nevoit să deschidă din cînd în cînd fereastra, peste care se apleca pentru a curăța parbrizul de zăpadă. Ba mai mult, atunci cînd vizibilitatea devenea și mai mică, conductorii erau nevoiți chiar să coboare pentru a efectua această operațiune. La rîndul lor, și șoferii automobilelor trebuiau să oprească, să iasă din vehicul și să șteargă geamul manual, o procedură ce provoca întîrzieri și risca siguranța tuturor.

Mary nu era inginer, era crescătoare de vite, deținea o vie și investea în imobiliare, dar a văzut o soluție clară pentru această problemă: un braț mobil cu o lamelă de cauciuc, acționat din interiorul vehiculului. Cînd s-a întors în Alabama, Mary Anderson a realizat o schiță pentru o lamelă de ștergător care putea fi acționată din interiorul unui vehicul și a redactat o descriere a acesteia, idee pe care a dezvoltat-o cu ajutorul unui proiectat și al unei companii locale, care a realizat un model funcțional.
Mecanismul construit consta dintr-o lamelă de cauciuc montată pe exteriorul parbrizului, controlată prin intermediul unei manete aflate în interiorul vehiculului. Prin acționarea manetei, brațul pe care se afla instalată maneta, prevăzut cu arc, se mișca înainte și înapoi peste parbriz. O contragreutate era folosită pentru a asigura contactul constant între ștergător și geam. Dispozitivul putea fi îndepărtat cu ușurință după încheierea sezonului rece.

Pe 10 Noiembrie 1903, i s-a acordat brevetul american nr. 743.801 pentru „un dispozitiv de curățare a geamurilor pentru automobile electrice și alte vehicule, destinat îndepărtării zăpezii, gheții sau lapoviței de pe geam”.

Dispozitive similare mai fuseseră create anterior, însă cel al lui Anderson a fost primul care s-a dovedit funcțional și eficient.

Cînd a încercat să-l vîndă producătorilor, aceștia l-au respins, spunînd că e inutil. Nu-și puteau imagina că va deveni o dotare standard pe fiecare vehicul.

"Nu considerăm că are o valoare comercială suficient de mare care să justifice implicarea noastră în vînzarea sa”, i s-a argumentat.

Mai mult decît atît, mulți subliniau riscul ca șoferul să fie distras în timp ce acționează dispozitivul și urmărește mișcarea ștergătoarelor.

Brevetul ei a expirat în 1920, exact cînd industria auto a început să înflorească și invenția ei a devenit esențială. Mary Anderson nu a cîștigat nici un ban în urma ei.
Ideea simplă și genială a lui Mary Anderson a fost înaintea vremurilor sale.

Sursa: Mixdecultură.ro