Tunelul Gotthard din Elveția străpunge 57 km prin Alpi sub 2.300 metri stîncă deasupra. Cel mai lung tunel feroviar din lume a fost săpat 20 ani cu 4 mașini gigant care avansau 9 metri zilnic. Trenurile trec în 20 minute prin inima munților. Temperatura în tunel atinge 46°C și este răcit cu sisteme criogenice industriale.

În inima Alpilor elvețieni, ascuns sub o masă uriașă de stîncă și gheață, se află o realizare inginerească fără precedent: Tunelul de bază Gotthard – cel mai lung tunel feroviar din lume. Cu o lungime impresionantă de 57,1 kilometri, această magistrală subterană trece pe sub munți colosali, uneori la adîncimi de peste 2.300 de metri de rocă deasupra sa, conectînd Nordul și Sudul Europei cu o eficiență care părea imposibilă acum cîteva decenii.

Construcția acestui tunel monumental a fost una dintre cele mai ambițioase și complexe lucrări de infrastructură din istoria continentului. A durat 20 de ani, din 1996 pînă în 2016, și a implicat peste 2.400 de muncitori și ingineri, sute de firme și zeci de laboratoare specializate. Pentru a străpunge masivul muntos, au fost folosite patru mașini gigantice de forat tuneluri, fiecare cu o lungime de peste 400 de metri, echipate cu capete rotative de tăiere care au săpat, în medie, 8–10 metri pe zi – o performanță remarcabilă, avînd în vedere duritatea și instabilitatea solului în anumite zone.
Tunelul este alcătuit din două galerii principale, cîte una pentru fiecare direcție de mers, legate între ele la intervale regulate de pasaje de siguranță și ieșiri de urgență. În plus, există o a treia galerie centrală, folosită pentru întreținere și acces tehnic. În total, sistemul subteran măsoară peste 150 de kilometri de coridoare săpate prin munte – un adevărat oraș ascuns sub Alpi.

Trenurile de mare viteză traversează tunelul în aproximativ 20 de minute, parcurgînd distanța dintre Erstfeld (în cantonul Uri) și Bodio (în cantonul Ticino) cu o viteză de pînă la 250 km/h. Timpul de călătorie dintre Zurich și Milano s-a redus semnificativ datorită acestui tunel, iar traficul de marfă între Nordul și Sudul Europei a devenit mai eficient, mai rapid și mai puțin poluant, eliminînd mii de camioane de pe drumurile alpine.

Unul dintre cele mai impresionante aspecte ale proiectului este gestionarea temperaturii în adîncul muntelui. În timpul forajelor, temperaturile din rocă ajungeau pînă la 46°C, din cauza presiunii geotermale. Aceste condiții extreme au impus soluții avansate de răcire: sisteme industriale sofisticate de ventilație și climatizare care mențin temperaturile interioare suportabile pentru echipamente și personal. Deși în timpul construcției au fost necesare metode speciale pentru disiparea căldurii, în faza de operare, temperatura medie este menținută în jurul valorii de 28–30°C, fără utilizarea sistemelor criogenice (adică de răcire la temperaturi sub zero grade). Răcirea se face prin circuite de aer ventilat și schimburi termice controlate.

Tunelul Gotthard nu este doar o realizare tehnică spectaculoasă – este o punte între regiuni, culturi și economii, un simbol al viziunii elvețiene pentru infrastructură sustenabilă și conectivitate. Prin acest tunel, Elveția a ales să protejeze peisajele sale montane, reducînd traficul rutier, emisiile de dioxid de carbon și poluarea fonică în satele alpine.

Astăzi, pasagerii urcă în tren în Zurich și trec prin inima masivului alpin fără să simtă presiunea muntelui deasupra lor. În 20 de minute, traversează ceea ce odinioară însemna ore întregi de drum prin pasuri înzăpezite și serpentine periculoase. Totul se face în liniște, cu precizie elvețiană, într-un spațiu unde ingineria întîlnește geologia, iar viitorul circulă prin piatră. (Sursa: Internet)