Așa cum v-am informat ieri, stimați prieteni, începînd cu ziua de 30 iunie, din voința abuzivă și banditească a autorităților de azi pe mîine, simbolul național al presei scrise, al ziarelor și revistelor, Casa Presei, nu va mai exista. După o reparație pe banii statului, edificiul va intra în posesia unui individ a cărui vocație la vedere este trîntitul cu capul de asfalt. Indiferent pe cine. Ce înseamnă faptul că presa este scoasă din edificiul ei firesc? Pierderea micii publicități, schimbarea adresei juridice, cheltuieli neprevăzute cu transferul și intrarea rapidă în anonimat. E cea mai grea lovitură. După asta urmează falimentul fiscal și moral. Scrisoarea în care toți chiriașii presari (pe care o postez alăturat) au fost anunțați nu este un preaviz și nu a fost discutată cu presa și cu ceilalți onorabili chiriași. Și asta în ciuda faptului că avem contract de închiriere pînă în luna decembrie a.c. În scrisoarea cu pricina (cu limbaj pretins oficial) nu există nici urmă de aluzie că peste un timp, după încheierea presupusei reparații, am putea reveni. Deci, sîntem alungați ca niște vagabonzi de la ușa granzilor acestei țări. Și sîntem în postura de ”Мальчик у Христа на елке”. Mai pe scurt, presa națională se uită peste gard la nunta haotică, bezmetică și răuvoitoare a celor care ne conduc destinele. Nu vă mai plictisesc cu această știre cam lungă, lucrurile sînt clare. Dar voi continua să vă informez. O zi cît mai frumoasă!

Ion BERLINSKI