Un raport oficial denunta opacitatea franceza in ce priveste deseurile nucleare militare

Problema deşeurilor din industria nucleară militară din Franţa este absentă din dezbaterea publică, fiind protejată de un secret nejustificat şi opacizată de cifre imprecise sau chiar inexacte, denunţă Campania Internaţională pentru Abolirea Armelor Nucleare (ICAN), într-un raport citat de AFP, potrivit agerpres.

„Este esenţial să punem capăt regimului derogatoriu de care beneficiază activităţile şi instalaţiile militare în ceea ce priveşte consecinţele asupra sănătăţii şi mediului pe care le generează”, estimează într-un nou raport ICAN Franţa, filiala organizaţiei laureate a Premiului Nobel pentru pace în 2017.

„Doar aspectele legate de fabricarea focoaselor trebuie să rămînă secrete pentru a evita orice risc de proliferare tehnologică, ceea ce nu este cazul pentru tot ceea ce ţine de controlul şi transparenţa siguranţei nucleare şi protecţia împotriva radiaţiilor”, potrivit raportului.

Agenţia Naţională pentru Managementul Deşeurilor Radioactive (Andra) estimează ponderea deşeurilor nucleare militare din Franţa în stocul total la 9%, sau 148.630 de metri cubi.

„Dar aceste cifre sunt departe de a reflecta realitatea zecilor de mii de metri cubi de deşeuri, cu o viaţă mai mult sau mai puţin lungă şi mai mult sau mai puţin active, generate de la lansarea programului nuclear militar, la începutul anilor ’50”, denunţă studiul.

Franţa deţine în prezent un arsenal nuclear format din 290 de focoase termonucleare, potrivit acestui document. În acelaşi timp, Andra a raportat, în ultimele sale cifre datînd din 2018, 70 de situri militare pentru materiale şi deşeuri radioactive, dar ICAN atenţionează că volumul deşeurilor va creşte.

Producţia de deşeuri nucleare din Franţa prin politica acesteia de descurajare nucleară „va continua şi ar putea reprezenta, în 2100, un volum astronomic de 259.762 de metri cubi, sau aproximativ 87 de piscine olimpice”, potrivit raportului.

De asemenea, organizaţia îşi manifestă surprinderea în legătură cu faptul că Andra consideră combustibilul pentru propulsia navală, folosit de flota de submarine franceze şi de portavionul Charles-de-Gaulle, drept „combustibil uzat” şi nu deşeu nuclear.

Aceasta avertizează totodată împotriva anumitor situri periculoase, inclusiv cel de la Cherbourg (Vest), care „găzduieşte 7 reactoare nucleare ce aşteaptă dezmembrarea totală şi care pînă în 2050 va găzdui 11 noi reactoare nucleare (700 de tone pe unitate)”.

ICAN regretă că „absenţa datelor publice nu permite nici măcar stabilirea unei estimări coerente” a volumelor viitoare de deşeuri.

„Este timpul să lansăm o dezbatere publică majoră (…) asupra opţiunilor şi modelelor financiare pentru energia nucleară franceză”, scrie, la rîndul său, în prefaţa studiului, Emilie Cariou, deputată, membră a comisiei de finanţe şi a Oficiului parlamentar pentru evaluarea opţiunilor ştiinţifice şi tehnologice.

„Întrebarea a apărut în mod legitim în urmă cu treizeci de ani şi continuă să se pună şi astăzi. Este timpul să răspundem, le datorăm acest lucru concetăţenilor noştri, precum şi generaţiilor viitoare”, adaugă ea.