Abia acum intră în teste politice serioase Maia Sandu

Autor: Mihai CONŢIU

Întrucît sînt, probabil, singurul jurnalist care am apărat-o/justificat-o pe Maia Sandu, ministrul Educaţiei, am dreptul profesional firesc să fiu atent sau să anticipez, argumentat, posibile tendinţe de derapaje. Aici mă voi referi la ultima sa apariţie din emisiunea „Moldova în direct” de la postul public de televiziune, la care a fost invitată.

Am fost şi sînt de acord cu indignarea Maiei Sandu faţă de faptul că unii funcţionari, demişi pentru incompetenţă şi abuzuri, sînt repuşi în funcţie de către instanţele judecătoreşti. Mi s-a părut absolut justificat demersul pe care l-a înaintat Consiliului Superior al Magistraturii pentru că, într-adevăr, Codul Muncii este extrem de speculativ, motiv pentru care orice funcţionar incapabil sau corupt demis pe drept îşi găseşte o dreptate strîmbă în instanţele de judecată. În acest fel, incompetenţa cîştigă salarii grase din buzunarele noastre, iar tinerii capabili nu-şi găsesc un loc de muncă din cauza unor astfel de dinozauri protejaţi de o legislaţie depăşită.

De asemenei, Maia Sandu recunoaşte că Ministerul Educaţiei se află într-o poziţie privilegiată faţă de alte ministere, spunînd: „Noi am reuşit să promovăm Codul Educaţiei în fostul legislativ. Acum urmează să elaborăm cadrul normativ. Sînt lucruri pe care trebuie să le facem la Guvern, unde avem susţinere totală.” Nu este suficient, spunem noi, iar restul vom detalia pe mai departe. Faţă de cele afirmate mai devreme, Maia Sandu a mai făcut şi următoarea declaraţie contradictorie:

„Sîntem la începutul derulării reformelor în sistemul educaţional şi nu doresc ca ele să fie întrerupte. (Dar cine vrea să le întrerupă? Doamna Sandu boleşte cumva de sindromul drobului de sare?!) Am aceleaşi îngrijorări ca şi toţi ceilalţi faţă de Guvernul minoritar. Sîntem în altă construcţie politică, dar să sperăm că lucrurile vor derula aşa cum trebuie.” „Eu vreau sincer ca reforma în educaţie să continue, să nu fie întreruptă. Din acest motiv am acceptat să revin la conducerea Ministerului Educaţiei.” „Nu este clar care este sprijinul în Parlament pentru acest Guvern şi reformele pe care le-am iniţiat, mai ales în domeniul educaţiei. Totuşi, a fost o decizie a echipei să rămînem, să luptăm şi să insistăm să realizăm toate angajamentele pe care ni le-am asumat, pînă va fi clar că nu mai avem sprijin politic, dacă acest lucru se va întîmpla.”

Din cîte ştim, „îngrijorări faţă de „Guvernul minoritar” a avut Iurie Leancă, iar mai apoi Eugen Carpov, fost diplomat în guvernarea comunistă. Oameni mereu îngrijoraţi, ce doamne! Pe de o parte Maia Sandu afirmă că la Guvern are susţinere totală, iar mai apoi nu îi este clar care este sprijinul parlamentar pentru acest Guvern. Păi însăşi învestirea lui înseamnă sprijin parlamentar. Cît priveşte sprijinul parlamentar faţă de reformele iniţiate, acest lucru nu depinde de Parlament, ci de calitatea, de eficienţa lor.

Maia Sandu spune că a fost decizia echipei, adică a PLDM, să se rămînă la guvernare pînă cînd nu va exista un sprijin politic. De astă dată vorbeşte despre „sprijin politic”, nu „sprijin parlamentar”. Ce să însemne asta? Oare asta nu se referă şi la „sprijinul politic” pe care şi l-a retras Leancă? Ne întrebăm pentru că, întrebată fiind dacă va adera la noul proiect politic al lui Iurie Leancă, Maia Sandu a dat un răspuns ambiguu: „Să vedem ce se va întîmpla în continuare.”

Care reformă?

Singura reformă, de altfel binevenită într-un anumit context, care a stîrnit vîlvă în societate este cea cu privire la corectitudinea desfăşurării examenelor de Bacalaureat. Este bine că s-a izbutit elaborarea Codul Educaţiei şi că se intenţionează şi elaborarea unui cadru normativ, care, totuşi, trebuia pregătit mai de mult.

Deşi de ani de zile abordăm situaţia din învăţămînt, Maia Sandu nu ne-a oferit încă un proiect clar de reformare a cadrelor didactice, a sistemului de predare şi evaluare a elevilor după normele şi standardele occidentale. Asta trebuia făcută mai de mult. Noi, de-a lungul timpului, am oferit astfel de metode. Elevilor li se predă şi sînt evaluaţi tot după criteriile moştenite de pe vreme sovieticilor. Profesorii continuă să rămînă ancoraţi tot în aceste metodologii, care sînt preluate, ca o ştafetă, şi de tinerele cadre.

Cînd crede Maia Sandu că va izbuti, la nivel naţional, să aibă un corp didactic profesionist, deschis spre experimentarea acelor metode pedagogice de predare care să-i motiveze sau să-i canalizeze pe elevi în direcţia realelor aptitudini pe care le au? De ce la şcolile de predare în limba rusă mai sînt plătiţi, din bugetul de stat, acei profesori paraziţi de limbă română, în condiţiile în care elevii, la terminarea liceului, nu pot lega două vorbe coerente în limba română? După asta arătăm cu degetul spre rusolingvi că nu vor să ne înveţe limba.

Acum, de pildă, un elev poate să fie excepţional la matematică, chimie, fizică sau istorie, dar să fie anemic la sport, la limba şi literatura română sau geografie şi viceversa. Ei bine, din cauza neputinţei de a face faţă la acele materii pe care nu le suportă sau nu le poate asimila, acel elev termină liceul cu o medie generală mică sau nu poate trece în clasa următoare ori nu poate promova examenul de Bacalaureat din aceleaşi motive.

Prin urmare, a elaborat cumva Maia Sandu vreo strategie didactică prin care să elimine aceste discrepanţe, prin care elevii să fie încurajaţi să-şi urmeze vocaţiile fără a fi încărcaţi cu suplimente de materii obligatorii pe care nu le pot asimila cu nici un chip? Sau reformele ei ţin mai mult de suprafaţă, adică face reforme numai OLEANCĂ? Exemple didactice europene găsim din abundenţă în acest sens, aşa cum, bunăoară, este în Norvegia, unde sistemul de notare este chiar confidenţial spre a se evita inerente discriminări între elevi.

În măsura competenţelor, am fost şi vom fi curioşi să aflăm cum are de gînd Maia Sandu să se plaseze în raport cu roiurile de universităţi şi facultăţi inutile acreditate, adevărate fabrici de diplome pe bani grei! Sau acest lucru nu ţine de reforme? Cu Andrei Galben şi ULIM spre victorie ţintim?

Da, pentru asta este nevoie de bani mulţi, de alocări serioase din PIB, însă unde sînt proiectele în faţa cărora nici un premier sau parlamentar nu ar mai protesta după ce le-ar vedea credibilitatea, funcţiile social-educative de perspectivă? Cu astfel de proiecte reformatoare, te poţi bate cu orice Guvern sau Parlament pentru a le transpune în viaţă, dar ar fi sprijinite şi de către organismele internaţionale finanţatoare!

Am vaga senzaţie că Maia Sandu este mai mai puţin preocupată de astfel de proiecte şi mai mult de jocurile politice de care ar trebui să facă abstracţie. Chiar dacă a avut parte de două moţiuni de cenzură în doi ani din parte PCRM, cred că nu ar trebui să se gîndească la a treia, ci să-i convingă şi pe parlamentarii comunişti că reforma învăţămîntului pe care vrea să o facă este necesară ca aerul respirat pentru om, că nimeni nu poate mai bine decît ea să iniţieze proiecte în domeniu mai eficiente. Poate că asta ar fi adevărata ei victorie, să-i convingă pe comunişti!

Ca s-o citez pe Maia Sandu, închei prin a spune: „Să vedem ce se va întîmpla în continuare”!

P. s. Iurie Leancă este un produs politic deja expirat, Maia Sandu are încă viitorul profesional şi politic în faţă! Depinde de ea ce face cu fidelităţile infantile şi false!