An de cotitură pentru economia ţării

Acum, cînd avem datele oficiale definitive, se poate de spus că anul trecut s-au înregistrat creşteri pe toate segmentele economiei naţionale. Deja am relatat că mulţămită condiţiilor meteorologice blînde, recoltele au crescut cu peste 60 procente faţă de anul precedent. Chiar dacă această comparaţie nu este cea mai reuşită, deoarece datele sînt luate în raport cu 2012, un an secetos, dogorîtor, oricum, roada a fost cu mult mai mare faţă de anii precedenţi, de exemplu faţă de 2011, cînd recolta de cereale în ţară s-a dovedit de 2 ori mai bogată în comparaţie cu anţărţ.

Anul agricol favorabil a fost una din condiţiile de bază care au condus la înviorarea activităţii industriei noastre. Or, în condiţiile unei roade abundente întreprinderile din industria alimentară a ţării au putut beneficia de un surplus considerabil de materie primă care a determinat o creştere a volumului de producţie ale acestora. În consecinţă, valoarea bunurilor fabricate pe acest segment al industriei ţării a crescut anul trecut cu 6,3 procente. După cum cerealele au dovedit cea mai mare creştere în domeniul agricol, tot aşa şi făina de grîu, rezultatul activităţii sectorului de morărit, a arătat cea mai mare creştere dintre toate produsele industriei alimentare, aproape 2 procente. Fabricile de conserve din ţară, la fel, au beneficiat de belşugul de roadă din suprafeţele de zarzavaturi şi din livezi, extizîndu-şi volumul de producere cu aproape 14 procente.

Din păcate, embargoul aplicat de către Rusia importurilor de vinuri moldoveneşti a lovit dureros în întreprinderile autohtone de profil. Deoarece, în condiţiile în care roada de struguri la nivelul ţării a fost cu peste 20 procente mai mare decît în 2012, am fabricat cu 7 procente mai puţin vin faţă anul precedent. Cam în aceiaşi proporţie a scăzut şi volumul de fabricare a apei minerale şi a băuturilor răcoritoare, ca urmare a consumul scăzut al acestora condiţionat de temperaturile mai joase.

Totuşi, de dragul obiectivităţii, ar fi de spus că nu doar anul agricol prielnic care a condus la suplimentarea materiei prime pentru întreprinderi prelucrătoare, ar fi fost factorul principal ce a determinat o creştere de aproape 7 procente a industriei noastre. Industria extractivă, care include toate minele, carierele din ţară, este segmentul de profil cu cea mai mare creştere, de peste 22 procente, adică de 3 ori mai mare decît ritmul înregistrat de întreprinderile alimentare, care au profitat de anul agricol favorabil. Performanţa respectivului domeniu se datorează „precipitaţiilor” abundente de investiţii, îndeosebi străine, precum asistenţa financiară considerabilă oferită de SUA pentru reabilitarea drumurilor din Republica Moldova.

Doar sectorul energetic al industriei noastre a dat în jos cu peste 4 procente. Bunăoară, volumul de aburi şi apă caldă produs de întreprinderile din acest domeniu a scăzut cu aproape 8 procente, iar cantitatea de energie electrică obţinută şi distribuită în ţară s-a micşorat cu 3 procente. Dacă Ministerul Economiei are dreptate, cînd spune că reducerea consumului de energie electrică din ţară rezultă din retehnologizarea şi modernizarea întreprinderilor noastre industriale, atunci un asemenea regres nu poate decît să ne bucure. Pentru că scad costurile bunurilor fabricate de industria noastră, sporeşte competitivitatea acestora.

Dar cel mai convingător argument al faptului că valul creşterilor a trecut peste toată întinderea economiei noastre este „dezgheţarea” activităţii şantierelor din ţară. Reţineţi, pentru prima dată, după ce criza economică mondială a lovit ţara noastră, anul trecut, a sporit valoarea lucrărilor de construcţii-montaj cu aproape 3 procente. Pentru comparaţie, cu un an mai înainte, sectorul construcţiilor căzuse cu 4 procente. Ei şi dacă anii precedenţi se investea cu precădere pentru efectuarea lucrărilor de reparaţii capitale, curente şi de întreţinere, care sînt nişte cheltuieli silite, spre a evita degradarea sectorului imobiliar, atunci în 2013 s-au dat mai mulţi bani pentru construcţia unor obiecte noi, mai bine de 55 procente din valoarea totală a lucrărilor de construcţii-montaj pe ţară.

Desigur, există o tentaţie de a lega revenirea în creştere a sferei construcţiilor de extinderea transferurilor băneşti de peste hotare, care anul trecut a atins cel mai înalt nivel de după 2008, cînd s-a înregistrat o cotă record ce ţine pînă în prezent, alimentînd o cerere excesivă de locuinţe. Dar, acum, dimpotrivă, construcţiile rezidenţiale, adică locuinţele, au înregistrat cea mai mică creştere. Mai rău, în 2013, s-au construit mai puţine case de locuit decît în anul precedent. În schimb, construcţiile inginereşti au arătat cea mai mare extindere, 5,2 procente, avînd şi cea mai mare pondere, de peste 40 procente din numărul total al obiectelor date în folosinţă. Ar rezulta că reînvierea sferei construcţiilor vine ca urmare a îmbunătăţirii situaţiei financiare a agenţilor economici cu capital privat, cărora le revine mai bine de 80 procente din volumul global al investiţiilor în lucrările de construcţii-montaj.

Creşterea veniturilor agenţilor economici, precum şi a populaţiei, a fost, probabil,de asemenea, şi factorul care a condus la extinderea activităţii comerciale în ţară. Dacă în 2012 volumul vînzărilor în reţeaua noastră comercială scăzuse cu 0,5 la sută, apoi anul trecut, cifra de afaceri în comerţul cu amănuntul a crescut cu peste 3 procente. Adică, dovedeşte în mod clar că locuitorii ţării noastre, orice s-ar zice, au avut mai mulţi bani. Desigur, nu este exclusă creşterea veniturilor din contul remitenţilor, dar dacă ne uităm la statistica de anul trecut privind salariile pe ţară, vedem că acestea au crescu peste 8,3 la sută. Chiar şi după ce scădem contribuţia inflaţiei la devalorizarea lor,oricum reiese că lefurile au crescut cu 3,5 procente, care poate fi privit ca un prim efect al creşterii economice la nivel de ţară.

Vlad LOGHIN