Cal mare

A venit la doctorul Smilik
Doamna Sprința Rosenstock,
- Doctore, de două zile
Nu mă simt bine deloc.
Simt în corp o-nfrigurare
Ce mă trece tam-nesam
De la cap pînă-n picioare
Ia vezi, doctore, ce am?
Doctorul își ia o lupă
Și se uită în ochi drept
O palpează pe spinare
Apoi delicat pe piept
O ascultă cum respiră
O mai ciocănește un pic
Și satisfăcut îi spune:
- Doamna mea, nu ai nimic!
Tensiunea e normală,
Pulsu-i iarăși regulat...
- Da, dar nu dorm toată noaptea
Și mă zvîrcolesc în pat.
- Eh, la vîrsta dumitale
Și zglobie, și frumoasă
Se strecoară cîteodată
O afecție curioasă
Nu e caz de-ngrijorare
Dumitale-ți trebuiește
Un remediu de calmare!
- Asta este! De cal mare!
Sare doamna radioasă
Un remediu de cal mare
Că de cel mic am și-acasă!