Cînd n-ai făcut nimic trainic pentru ţara ta, este ofensator să dai sfaturi de guvernare

Autor: Mihai CONŢIU

Despre „aflatul în treabă” şi „datul cu părerea” (atunci cînd nimeni nu are nevoie de aşa ceva) ale lui Ion Sturza – s-a mai scris în ziarul nostru. Citind presa cu regularitate, este imposibil să nu mă poticnesc, la intervale regulate, de cîte o „înţelepciune politico-economică” emisă de acest ins. Dar mai ales iese la joc în reţelele de socializare, unde nu trebuie să dai bani. Pentru că Sturza, ca şi Mihai Ghimpu, este unul dintre cei mai zgîrciţi oameni din lume. Gobsecii moldovenilor! Fireşte că el, de la înălţimea propriei închipuiri a importanţei pe care crede că o are, îşi expune teoriile despre absolut tot ceea ce crede că este major în această ţară. O face ca un atotştiutor incontestabil, ca un vraci dintr-un trib primitiv sau ca un dictator Nord-coreean aflat în exil.

Nu exclud varianta în care unele redacţii sînt cointeresate, stimulate să îi preia inepţiile răsuflate de pe contul său din Facebook sau să-i solicite cîte un interviu „atunci cînd este necesar”. Nu îmi este deloc greu să intuiesc şi „mecanismul” prezenţei sale în presa română, „atunci cînd probabil că are nevoie”.

Ca să i se dea greutate spuselor sale, jurnaliştii îl prezintă pe Ion Sturza în calitate de om de afaceri şi ex-premier. Din cîte ştiu, sînt foarte mulţi oameni de afaceri moldoveni care au mai multă coerenţă şi onestitate în evaluări şi expuneri decît Sturza. Nici ca premier, pentru o perioadă de 9 luni, nu a făcut mare brînză. Se tot face mare zarvă pe faptul că, în ministeriatul său, Moldova avea şanse să se integreze în UE, crezîndu-se că lumea a uitat în ce înapoiere economică, politică şi civică se afla atunci ţara. Chiar şi acum, cu toate salturile pro-europene făcute şi cu avantajele cunoscute oferite ţării de către UE, tot mai sînt dificultăţi, darămite atunci!

Se vorbeşte că Sturza ar avea o avere de 100 de milioane de euro sau chiar mai mult. Este treaba sa cum şi-a făcut primul milion şi pe ultimul, dar, de pe poziţia aceasta, cu cîţi bani a contribuit, patriotic, la prosperitatea propriului popor, ca să aibă motive temeinice să-i tot tragă de urechi pe guvernanţi sau clasa politică de la Putere? Dacă ar fi fost un filantrop autentic şi un iubitor de oameni pe măsură, ar fi putut să sacrifice vreo 10-20 de milioane de euro, ca să finanţeze şi ajute cîţiva moldoveni cu iniţiativă, din zonele mai defavorizate ale ţării, ca să înfiinţeze nişte societăţi productive „Ion Sturza”. El dă sfaturi, nu bani. Dar ar putea să investească şi bani, mai ales că banii pe care-i are i-a făcut pe contul ţării pe care zice că o iubeşte! Sau banii i-au fost daţi de mă-sa de la Buda-Pîrjolteni, în calitate de zestre, din vînzare de porumbrele?

Se înţelege că, în final, tot el ar fi avut de cîştigat, dar îşi clădea o faimă teribilă de binefăcător, în defavoarea cele de penibil vorbitor de acum. Nu face nimic din toate acestea deoarece se ştie că este cumplit de zgîrcit. Patologic. Preferă, în schimb, să-şi deruleze afaceri de milioane şi milioane de euro în România. Ce să înţeleagă potenţialii investitori români în Moldova în clipa în care văd că milionarii moldoveni preferă mai curînd să creeze locuri de muncă în România, nu în ţara lor cu cetăţeni aflaţi la ananghie?

Gurile „rele” spun că Sturza l-a fentat pînă şi pe puternicul om de afaceri român Dinu Patriciu, care i-ar fi cerut concursul întrucît voia să investească şi să dezvolte un întreg holding productiv în Moldova, avînd inclusiv intenţia demarării unui mega-proiect investiţional pe întreg spaţiul din Lunca Prutului. Vă daţi seama cît de dezvoltată şi europeană era Lunca Prutului acum, cîte locuri de muncă s-ar fi creat dacă Sturza nu i-ar fi tras plasă lui Patriciu? Sturza, care zice că ţine la ţara sa, Moldova, atunci cînd trebuia să vină multe milioane în Moldova, a pus piedică afacerii. Păi nu eşti tu, Ionică ot Pîrjolteni, un diversionist sadea şi sadic? Acesta este şi motivul pentru care se spune că Patriciu, cu mult înainte de moartea sa, nu mai vroia să audă de Sturza.

Sturza, ţepar politic

Ne amintim că, cu ceva timp înainte de alegerile din noiembrie, Sturza îşi vedea un rost în politică. O oportunitate i s-a ivit atunci cînd putea prelua rolul de „locomotivă” a Partidului Liberal Reformator (PLR), la al cărui Congres de constituire a şi participat. Da, numai că pentru o astfel de întreprindere trebuia să investească şi ceva bani, iar Sturza preferă probabil mai curînd să fie împuşcat decît să scoată banii proprii din buzunar pentru a construi un proiect politic. Dacă Sturza ar fi investit în PLR, ar fi fost posibil ca acest partid să fi intrat în Parlament, poziţie care i-ar fi permis să trăncănească „înţelepciuni” aşa cum o face tot timpul.

Adevărul previzibil este acela că Sturza vrea să fie chemat la de-a gata, să fie rugat să „le facă onoarea” partidelor de a accepta funcţia de premier sau de şef al statului.

Pe mai departe, vă oferim un text, în grafia autorului, publicat de Sturza, pe contul său din Facebook, în seara zilei de 15 ianuarie, preluat cu „interes” de mai mulţi ziarişti în publicaţiile lor (sublinierile ne aparţin):

„Poate îi rugăm...

Zilnic sînt solicitat să comentez ce se mai întîmplă în politica şi economia moldovenească. Nu mai am cuvinte si emotii. Recunosc, urmăresc cu mare amărăciune şi tristeţe cum timpul trece, iar situaţia în ţară, inclusiv economică, se înrăutăţeşte accelerat, în timp ce măriile lor, aleşii poporului, tot negociază.

Din interiorul acestor negocieri îmi dau bine seama că animozităţile personale domină dialogul care practic nu există. Nu este astăzi viabilă, reală NICIO COALIŢIE! Nici pe stînga, nici pe dreapta… Jocul de-a ţara continuă (vezi postarea mea din 16.12.14). Singurul lor imbold de a depăşi situaţia rămîne pericolul alegerilor anticipate. Rezultatul acestora – bucuria nebunilor (dodonilor).

Este nevoie de un mediator intern puternic. Constituţional vorbind, ar fi domnul preşedinte Timofte. Dacă mai are vlagă şi vînă... Poate îl rugăm?! Este nevoie ca domnul Ghimpu să fie scos din lumea lui, jucăuşă şi hazardată. Poate îl rugăm?!

Este nevoie ca domnii din PD să se determine de cine vor să fie asistaţi la guvernare. Să lase de o parte modestia… Poate îi rugam?! Pe comunişti nu-i rugăm nimic, ei deja miros a pradă… Dar se pare că vor rămîne doar cu mirosul...

Seară bună tuturor!”

Prin urmare,

fiind de acord cu blazările lui Sturza în privinţa negocierilor interminabile, meschine şi secretoase, nu putem să nu-i remarcăm propriile frustrări şi infatuări. Pentru că noi trebuie să fim siguri că este o persoană extrem de importantă, Sturza ne aminteşte că „este solicitat zilnic ca să comenteze ce se întîmplă în politica şi economia moldovenească”. Sincer să fiu, chiar mă întreb cine ar fi curios să afle de la el ce se întîmplă în aceste domenii şi de unde poate şti că el are şi răspunsuri? Ar fi interesant să cunosc portretul robot al unor astfel de „curioşi” care nu au cap pe umeri şi-l solicită pe Sturza să gîndească asupra unor lucruri banale de altfel.

Că este blazat din cauza negocierilor, înţelegem din afirmaţia lui în care spune că „nu mai are cuvinte şi emoţii”. Păi, dacă nu mai are cuvinte, atunci de ce mai scrie şi vorbeşte? Dacă nu mai are nici măcar emoţii, atunci înseamnă că a încetat să mai fie om. Din cîte ştiu, emoţiile sînt atributul oamenilor, iar lipsa acestora se spune că este specifică fiarelor.

Mai spune Sturza că, astăzi, „nu mai este viabilă, reală nici o coaliţie”. O coaliţie viabilă şi reală poate exista în orice condiţii, numai că asta depinde din ce perspective este privită aceasta. Pentru Moldova, o coaliţie viabilă şi reală este şi cea care garantează parcursul pro-european al ţării, dar la fel poate fi şi una pro Uniunea Vamală dintre socialişti, comunişti şi democraţi, indiferent de cît de distructivă ar fi pentru viitorul acestei ţări.

Cea mai tare chestie din postarea lui Sturza, care-i trădează dorinţele ascunse de a fi un arbitru naţional al scenei politice şi economice naţionale, este aceea în care spune că „este nevoie de un mediator intern puternic”. Serios? Te-ai gîndit mult la o astfel de idee „genială”? Sigur că Pîrjolteanul de la Buda este absolut convins că doar el poate fi acel „mediator intern puternic”, iar asta pentru că are şiretenia de a sugera că preşedintele Timofti „nu ar mai avea vlagă şi vînă” (chestie în care nu-l contrazicem), că Ghimpu se zbenguie în „lumea lui, jucăuşă şi hazardată”…!

Sugestivă este afirmaţia lui Sturza cînd spune: „Este nevoie ca domnii din PD să se determine de cine vor să fie asistaţi la guvernare”. Asta înseamnă că poate are destule informaţii potrivit cărora totul depinde de ceea ce va dori PD. Utilizînd formularea de mai sus, înţelegem că viitoarea guvernare se află la cheremul PD, adică al lui Vladimir Plahotniuc, singurul în măsură să decidă „cine să-l asiste la guvernare”.

Cînd Sturza se referă la comunişti, spunînd că „ei deja miros a pradă”, sînt sigur că ar fi vrut să spună că „ei deja miros prada”, iar asta pentru că, mai departe, scrie că „vor rămîne doar cu mirosul”.

În concluzie, Sturza anunţă iarăşi naţiunea că „este nevoie de un mediator intern puternic ca el”, iar liderii PLDM, PD, PL şi PCRM au obligaţia sacră de a-l chema la negocieri şi să-l invite, cu respectul cuvenit, să accepte nu doar rolul de mediator, ci, provizoriu, pe cel de prim-ministru şi, în 2016, pe cel de şef al statului. Na, că iar m-am prostit şi scriu despre Ion Sturza!