Hoţia ca virtute aflată sub protecţie politică şi legislativă

Autor: Mihai CONŢIU

Aparent şi constituţional, în Republica Moldova, democraţia stă în capul mesei, dar cum arată această „democraţie”? Execrabil! Adică, vai de ea că are o faţă tare hidoasă! Fără să existe un dictator în fruntea statului, ţara trăieşte şi este exploatată de dictatura mafiei oligarhice. Nici un străin, inclusiv românii, nu vor înţelege vreodată această ţară în profunzimile ei atîta timp cît nici moldovenii, în general, nu se înţeleg pe sine, nu se pot defini.

Degeaba mă ostenesc să le explic străinilor cu care intru în contact şi îi plimb prin Moldova că ţara este extrem de săracă, căci mă contrazic imediat cu pădurile de vile luxoase de pe întreg cuprinsul ţării sau limuzinele de lux care supraaglomerează străzile şi şoselele. Aşa ceva nu vezi în ţările civilizate din Europa, iar asta pentru că acolo, în primul rînd, este curăţenie, există bun-simţ, simţ estetic, respect faţă de muncă, faţă de lege şi semeni.

După 23 de ani de independenţă statală, îi mai auzim pe procurorul general şi pe unii legiuitori spunînd cu neruşinare că nu există cadru legal pentru a lua la puricat absolut toate proprietăţile personale ale tuturor moldovenilor. Dar a avut interesul vreun guvernant sau vreun Parlament, în toţi aceşti 23 de ani, să creeze acest cadru legal? Bineînţeles că nu, iar asta pentru că toţi s-au adăpat cu lăcomie din acest vid legislativ spre a fura cît mai mult. A avut cineva interesul major ca să fie consolidat un Serviciu Fiscal cu puteri depline, în faţa căruia ar fi trebuit să tremure de spaimă orice procuror, judecător, poliţist şi oligarh şpăgari şi mafioţi? Absolut nimeni!

Există vreun politician care a plecat de la guvernare fără să se fi chivernisit cu afaceri profitabile, vile şi maşini de lux sau conturi masive în bănci? Nicidecum! Poate doar o lege a confiscărilor retroactive sau o naţionalizare generală a tuturor bunurilor deţinute de miile de mari bandiţi acoperiţi politic, juridic sau de clan oligarhic să mai rezolve. Logica ne spune că pot fi număraţi pe degete cei care prin muncă exclusiv cinstită şi-au construit o vilă şi şi-au cumpărat o maşină mai acătării.

În condiţiile în care Moldova este cea mai săracă ţară a Europei, oare nu ar trebui să ne fie ruşine şi să ne revolte la culme că avem mai mulţi milionari decît unele ţări europene absolut civilizate? N-am văzut să existe absolut nici un lider politic care, la nivel naţional, să-i mobilizeze pe toţi săracii din această ţară şi să-i scoată, zilnic, din casele lor, ca să protesteze în faţa vilelor luxoase ale procurorilor, judecătorilor, poliţiştilor, politicienilor şi oligarhilor. Nu sînt semne să se nască un astfel de lider! Ceea ce face Sergiu Mocanu cu Mişcarea lui Anti-Mafie este o caricatură, o răfuială între două clanuri politico-oligarhice. La fel şi Igor Dodon cu socialiştii lui – doar punctează, doar semnalează uşor, dar fără fermitate.

În mod absolut natural, aşa cum se întîmplă în toată lumea civilizată, oamenii ar trebui să iasă la proteste faţă de astfel de abuzuri, mai ales cînd este vorba despre mari privatizări din patrimoniul de stat. Nu se întîmplă acest lucru pentru că toţi aceşti profitori i-au atrofiat, i-au prostit sau mituit pînă şi pe cei mai de bună-credinţă dintre moldoveni. I-au înrolat figurativ sub steagul unui partid, le-au creat iluzii, idealuri caricaturale le-au pus şepci, drapele de diferite culori în mîini şi i-au stimulat să se sfîşie identitar între ei. Adică, să se bată pentru trecut, nu pentru viaţa din prezent şi viitor.

Neruşinarea şi tupeul criminal al acestor profitori capătă dimensiuni apocaliptice şi în condiţiile în care ei ştiu prea bine că toate aceste hoţii se văd şi se evaluează la nivelul instituţiilor occidentale. Sînt conştienţi că există o astfel de monitorizare, dar fură la vedere pentru că nu le pasă de ce se va întîmpla după ce pleacă din funcţii cu milioanele asigurate. Numai că…

Nu ne putem integra în UE dacă nu ne recunoaştem problemele

Iurie Leancă, de exemplu, ca prim-ministru al unei ţări cu aspiraţii europene, la nivel oficial, ar avea obligaţia faţă de ţară, faţă de viitorul ei şi faţă de generoasa Uniune Europeană să recunoască faptul că Republica Moldova se confruntă cu probleme extrem de grave, că Justiţia, Procuratura, CNA şi Curtea Constituţională (CC) se află sub stăpînirea exclusivă a lui Vladimir Plahotniuc, că acest oligarh conduce sau controlează ilegal un imperiu mediatic naţional şi că a acaparat imense averi, întreprinderi sau instituţii.

Cum poate să vorbească Iurie Laencă, fără să se ruşineze, de situaţia făţarnică şi duplicitară în care se pune, atunci cînd stă de vorbă cu oficiali europeni şi este vorba despre reforma Justiţiei fără să facă absolut nici un demers legal spre a-l extrăda pe membrul PD Valeriu Guma în România, unde este condamnat penal la 4 ani de puşcărie?

Tot în acelaşi context, acelaşi Iurie Leancă ar trebui să le explice europenilor că avem o mare problemă, ca ţară, care poate periclita integrarea europeană din motivele evocate mai sus, dar şi din cauză că profitorii direcţi sînt părtaşi la guvernare, dar, în secret, acţionează împotriva parcursului pro-european, iar aici este vorba de acelaşi Plahotniuc, care-i are sub influenţa sa pe Marian Lupu, Mihai Ghimpu, Igor Corman, preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, ministrul Economiei, Alexandru Tănase, preşedintele CC şi conducătorii instituţiilor juridice şi de forţă amintite.

Nu comuniştii, Dodon şi Usatîi sînt cei care contribuie decisiv la compromiterea parcursului european al ţării, ci toţi cei amintiţi, dar, mai ales şi comentatorii politici aserviţi lor, aşa-zişii pro-români şi pro-europeni sau ziarişti de teapa lui Constantin Tănase.

Toţi se tem de integrarea europeană deoarece, în mod absolut logic şi, să zicem, procedural, Uniunea Europeană (UE) ar urma să devină acel lider sau far călăuzitor pentru moldovenii care ar trebui să iasă în stradă pentru a protesta împotriva statului mafiot.

Nici nu se poate pune problema integrării europene a Republicii Moldova fără ca oficialii acestui stat să nu recunoască onest problemele reale pe care le are ţara, cele expuse mai sus. Tocmai pentru că sînt cunoscute de către europeni, ar trebui să fie recunoscute şi de către guvernanţii noştri. Doar aşa îi vor convinge pe occidentali că vor ca Moldova să aibă un viitor european, iar UE şi americanii au demonstrat cu prisosinţă în toţi aceşti an că sînt dispuşi să ajute ţara noastră pînă la capăt.

Sigur, Uniunea Europeană poate să facă o serie de concesii, să sară cîteva trepte de condiţionare şi să integreze Moldova, dar, fiţi siguri, puşcăria îi aşteaptă pe absolut toţi cei menţionaţi în conţinutul acestui articol şi pe cei legaţi de ei. Priviţi un pic spre România europeană dacă nu mă credeţi! Sute de mafioţi şi hoţi de calibru stau deja în închisoare.

Ştiu şi liderii noştri asta şi de aceea acţionează atît de cinic şi relativ subtil împotriva viitorului european. Mulţi dintre ei, oricît de mult ar face paradă de pro-românism şi pro-europenism, nu s-au despărţit nici o clipă de Rusia şi de protecţia de tip mafiot de care se pot bucura sub un astfel de „patronaj statal”. Cei mai tineri, aşa cum sînt Alexandru Tănase, Igor Corman, Andrian Candu etc. au aceeaşi orientare pentru că s-au născut, au crescut şi au fost educaţi de aceeaşi oameni şi în acelaşi cult faţă de „maica Rusie”. Aşadar, Moldova, încotro?