Atunci cînd ţara este confundată cu o marfă de talcioc

Autor: Mihai CONŢIU

Tot mai des se aud voci de moldoveni ce se cred mari intelectuali ai neamului dar care „decid”, cu de la sine putere şi „înţelepciune”, că statul Republica Moldova se află în disoluţie, adică în descompunere, dezagregare, degradare. Altă filozofie nu au decît bucuria tîmpă că statul în care trăiesc şi care-i ţine cu salarii şi pensii se descompune. Cei mai mulţi dintre cei care „constată” această presupusă stare de lucruri sînt adepţii unirii cu România, dar nu numai ei, căci mai aflăm printre aceştia şi destui inşi conjuncturali, care-şi visează diferite oportunităţi fie în cazul ipoteticei uniri cu România, fie în contextul permanentizării stării de haos din Republica Moldova. Aici este vorba despre haosul produs de către incapacitatea clasei politice de a se conecta la realităţile cele mai dureroase ale ţării şi oamenilor, despre corupţia din sînul guvernării, despre statul mafiot aflat în captivitatea lui Vladimir Plahotniuc şi altele. Pe lîngă cei care au decis deja că statul se află în disoluţie, s-a ivit şi „gurul” Ion Sturza, care este convins că singura soluţie de „salvare a ţării” este crearea unei uniuni vamale şi bancare cu România. Cînd te uiţi la toţi aceşti oameni, eşti tentat să-i iei în serios, date fiind poziţiile lor sociale, dar cînd deschid gura şi rostesc astfel de sentinţe te întrebi dacă nu cumva sînt picaţi de pe Lună, dacă nu vorbesc doar ca să se afle în treabă sau o fac pentru că au interese personale sau de clan dintre cele mai obscure. Mai pre limba poporului, sînt nişte boi încălţaţi.

Observaţi că niciunul nu-i îndeamnă pe moldoveni să muncească, nu le oferă locuri de muncă prin investiţii personale în întreprinderi productive, nu-i îndeamnă pe oameni să-şi consolideze propriul stat, ci, pur şi simplu, îi îndeamnă să cerşească tutela altui stat, fie România, fie Rusia. Nu le oferă măcar o idee, în slogan, o chemare. Nimic. Doar hai la vecini să cerşim de mîncare. Dar să le luăm pe rînd şi să explicăm din ce cauză toţi aceşti sceptici nu au dreptate, sînt diversionişti, idioţi şi rău-voitori!

În primul rînd, un lucru este clar: pentru ca Republica Moldova să reziste ca stat şi să nu fie înglobată în Ucraina sau să devină un „satelit independent” al Rusiei este imperios necesar să-şi păstreze actualul statut de ţară membră a ONU, a Consiliului Europei etc. Unirea cu România este o utopie, o diversiune, o manipulare şi o afacere politico-financiară a unor grupări politice şi civice suspecte.

Farsa cu unirea României cu Republica Moldova

Am spus-o şi noi şi am reprodus declaraţiile unor analişti, politicieni sau strategi bine informaţi, potrivit cărora această unire nu pot s-o facă România şi Moldova, ci doar SUA şi Rusia, dar nu în ultimul rînd UE, care numai de această problemă nu are nevoie în contextul european actual. Pentru ca cele două ţări să se unească, atunci România trebuie să iasă din UE şi să intre în Uniunea Vamală, ceea ce este inacceptabil. În plus, s-a calculat că România ar avea nevoie de vreo 100 de miliarde de dolari ca să-şi „anexeze” în mod european R. Moldova.

Însă România şi UE nu au nevoie de o graniţă comună cu regiunea transnistreană, căreia ar trebui să-i recunoască independenţa într-o astfel de perspectivă, dar nici de ostilitatea conflictuală faţă de această unire a găgăuzilor, Taracliei, Bălţiiului etc. Nu vedeţi că nici cele 150 de milioane de Euro promise de România Moldovei nu pot fi alocate la liberul arbitru românesc, căci România nu poate aloca acest ajutor financiar decît în condiţiile în care Republica Moldova va semna un nou Acord cu FMI, ca să nu mai amintesc de alte rigori financiare europene în astfel de situaţii?

Orice politician care ajunge la guvernare în Republica Moldova, în clipa în care deschide seiful secret al Puterii, constată că este imposibil să unească această ţară cu România sau Rusia. N-a unit Moldova cu Rusia nici măcar Vladimir Voronin, care, ajungînd la Putere, a constatat că rolul său este consolidarea statului Republica Moldova. N-a unit Moldova cu România nici „unionistul înflăcărat” Mihai Ghimpu. N-o să unească Moldova cu Rusia şi nici nu o s-o bage în Uniunea Vamală nici Igor Dodon sau Renato Usatîi, dacă vor ajunge la Putere. Şi ei vor constata ceea ce a constatat şi Voronin. De fapt, Renato Usatîi a şi constata acest lucru şi este adept al moldovenismului statalist.

Pentru supravieţuirea statului, banii nu vor veni din Rusia, ci de la FMI, UE, SUA, BEI, BERD etc. Rusiei îi convine oarecum statutul de ţară independentă pentru Republica Moldova în acest context de dependenţă de finanţele occidentale, iar asta pentru că moldovenii plătesc ruşilor banii pentru gazele naturale importate cu bani împrumutaţi din Vest.

Statul RM în disoluţie? Daţi-i jos pe cei care-l conduc!

Ştim prea bine că haosul în care se află Republica Moldova a fost produs de un singur om, în exclusivitate, de către Vladimir Plahotniuc, care a capturat întregul mecanism de funcţionare juridică a statului în cel mai mafiot stil cu putinţă. Dacă statul este în disoluţie, atunci întreaga populaţie trebuie să-şi unească forţele şi să-i alunge de la Putere chiar şi prin „violenţă revoluţionară” pe actualii guvernanţi, în frunte cu mafiotul şef Plahotniuc. Soluţia, aşa cum scriam în editorialul precedent, e simplă: Se formează o celulă de criză, demisionează toţi în bloc, se autodizolvă Parlamentul şi Guvernul, se creează un Guvern de Uniune Naţională, format cu preponderenţă din reprezentanţi necompromişi ai societăţii civile şi tehnocraţi moldoveni care activează cu succes în Occident, se înfiinţează ad-hoc, după aceleaşi principii selective, o Adunare Constituantă în locul Parlamentului, cu dreptul de a abroga Constituţia sau articole controversate din ea, stabileşte data alegerilor anticipate şi gestionează ţara pînă după noile alegeri, iar mai apoi se autodizolvă de la sine. Atunci despre ce fel de disoluţie mai putem vorbi?

Faptul că actualii guvernanţi, în frunte cu Plahotniuc, regizorul mafiot din umbra lor, se ţin cu disperare de Putere spre a-şi proteja averile, afacerile necurate, dar şi de frica puşcăriei, ne face să constatăm că actualele mişcări naţionale de proteste trebuie să-i înlăture de la guvernare prin orice mijloace, iar tot ei, protestatarii, indiferent de coloratura politică sau civică, ar trebui să asigure un interimat de gestionare a ţării pînă la alegerile anticipate în condiţiile descrise mai sus.

Pericolul Plahotniuc, care poate fi evitat

Puţini pot înţelege sau sînt dispuşi să o recunoască, dar la ora actuală Plahotniuc este stăpîn absolut pe o anume situaţie. În acest context, observăm şi un paradox interesant – Plahotniuc poate rămîne stăpîn pe situaţie şi ţară şi cu ajutorul lui Renato Usatîi, care la toate acţiunile de protest îl stigmatizează, pe drept, pe oligarh. Usatîi, în dorinţa lui de a slăbi actuala coaliţie de guvernare, pare să stea în spatele dezertării deputatului PLDM Petru Stirbate, anunţînd şi alte dezertări, tot din PLDM, ceea ce ar însemna destrămarea actualei coaliţii de guvernare şi a majorităţii parlamentare. Interesant este că Usatîi racolează doar deputaţi PLDM, nu şi de la PD-ul lui Plahotniuc.

În acest context, salvarea lui Plahotniuc stă într-o alianţă cu PCRM şi PSRM, dar ne întrebăm dacă lui Usatîi i-ar conveni rămînerea mafiei oligarhice a lui Plahotniuc la Putere!? Atunci care ar fi rostul protestelor sale împotriva oligarhiei, iar asta dacă nu cumva, în înţelegere cu Plahotniuc, doreşte doar eliminarea partidului lui Vlad Filat de la guvernare prin includerea lui Iurie Leancă drept momeală proeuropeană pentru UE, SUA, FMI etc.?

În această situaţie, pentru a scăpa o dată şi o dată ţara de cancerul Plahotniuc, Filat ar trebui să se simtă obligat să facă cel mai decisiv pas politic al său – să denunţe corupţia patronată de oligarh şi să se alieze cu protestatari Platformei DA! În situaţia gravă actuală, în contextul declanşării alegerilor anticipate în parametri descrişi mai sus, în locul unei guvernări de Stînga dominată de oligarhul Plahotniuc, este preferabilă o guvernare alcătuită din socialiştii lui Dodon, cei de la Partidul Nostru, dacă vor accede în Parlament, PCRM chiar, precum şi cei aleşi pe listele partidului înfiinţat obligatoriu de către unii lideri ai Platformei DA şi PLDM, ultimii doi actori politici ca exponenţi ai intereselor proeuropene ale ţării. Fiţi siguri că vor găsi o limbă comună de dialog în interesul naţional al Republicii Moldova.

Oricît ar părea de aventuros, riscant sau irealizabil acest scenariu, trebuie să recunoaştem că numai astfel ţara poate scăpa de acest oligarh cinic şi periculos. Numai astfel se poate face curăţenie generală în ţară! Numai în felul acesta se poate elimina imaginea în care ai certitudinea că Plahotniuc, Ghimpu şi unioniştii tratează Republica Moldova ca pe o marfă bună de vîndut în talcioc! Ce ziceţi? Să scăpăm de nebunii care rîd cu gura pînă la urechi că statul moldovenesc este în disoluţie!