Citiţi, pentru că nu o să vă pară rău, despre igienizare, salubrizare şi apă curată de aruncat!

Autor: Mihai CONŢIU

De vreo două zile, aveam notată în agenda de lucru o incursiune pe care trebuia, împreună cu un grup de jurnalişti, să o efectuăm la Orhei, Marţi 20 Mai, la nou construita Staţie de Epurare a Apelor Uzate. Această vizită de presă a fost plasată în cadrul Proiectului Delegaţiei UE în Moldova pe segmentul „Comunicare şi Vizibilitate” 2014.

Onorînd relativ constant acţiunile, iniţiativele Delegaţiei UE în Moldova, m-am bucurat să particip la acest micro-turneu şi din meschina dorinţă de a afla şi eu ce este aceea o „epurare a apelor”, căci habar nu aveam! Cînd, mai apoi, m-am dumerit, am înţeles ce binecuvîntare este pentru moldoveni şi pentru viitorul ecologic al oamenilor, în general. Veţi vedea, pe mai departe, ce face UE pentru această ţară, iar cei mai mulţi dintre moldoveni nu doar că nu ştiu nimic sau nu înţeleg importanţa unor investiţii europene durabile, pentru viitor, dar unii mai stau şi cu gura căscată la spusele unora care vor să ducă Moldova în mlaştinile neepurate ale Uniunii Vamale!

Grimase matinale, neeuropene de după bucuria zorilor

Plecareagrupului de jurnalişti era„bătută în cuie” pentru orele 8,30, în faţa Palatului Naţional. Conştiincios şi punctual fiind, m-am lăsat alintat de lumina dimineţii încă de dinainte de orele 7,00. Această intimitate a mea cu lumina matinală şi generosul Cer, punînd-o în talgerul imaginaţiei cu brutalitatea arhitectonică, cea stradală şi, în general, peisagistică a unui Chişinău care parcă nu a avut niciodată un primar, am asociat-o cu o cruzime prin care doi tineri miri ar fi obligaţi să-şi petreacă noaptea nunţii într-un grajd de vite.

În fine, alene, am ajuns la locul de întîlnire/plecare, cu, fireşte, suficient de multe minute mai devreme. La faţa locului, parcă anticipativ, i-am pomenit gingaşei Natalia Efros, Team Leader sau, mai pentru mine, conducătorul grupului, despre tradiţionala şi neonorabila lipsă de punctualitatea a celor mai mulţi dintre moldoveni.

Există, aici, la Chişinău, un soi de insecte umane insalubre care pare că sînt trimise de rău-voitori să te tulbure. Am mai scris despre aceste specimene. Au calendarul tuturor manifestărilor (oare cine li-l dă, căci unii habar nu au să bîjbîie prin internet?) şi te pomeneşti cu aceşti neinvitaţi în capul mesei, fără ca măcar să ştii cine sînt. Am avut şi noi parte de unul în dimineaţa zilei despre care vorbim. S-a urcat în microbuzul nostru şi nu s-a lăsat scos de acolo decît cu ajutorul Poliţiei. Bineînţeles că nu este jurnalist şi nu a putut preciza pe cine reprezintă, dar ştia una şi bună: Natalia Efros îl discriminează! …Dar cîţi nu protestează, atentează astăzi împotriva binefacerilor UE?!

Grimasa cea mare, însă, a venit din partea unui jurnalist. Am înţeles că ar fi un tînăr practicant sau cam aşa ceva, care reprezintă Agenţia „Infotag”. Din cauza lui, am întîrziat plecarea şi, deci, programul cu 40 de minute, iar eu ştiu ce înseamnă aceste rigori. Sigur că am fi plecat fără el dacă ar fi avut responsabilitatea, conştiinţa şi ne-ar fi spus că întîrzie atît, numai că el, de cîte ori era contactat telefonic, spunea că… în 5 minute ajunge, în două, în… şi tot aşa… Cînd a ajuns, nici n-a avut instinctul civilizat să-şi ceară scuze. A făcut-o după ce i s-a reproşat. Cu astfel de ziarişti ne integrăm în mizeria din Piaţa Centrală, nu în UE.

Pe drum, mai apoi, probabil siderată de peisajul forestier, Natalia Efros s-a extaziat revăzînd, matinal, cît de frumoasă este, totuşi, Moldova. Eu încă mă gîndeam la tînărul acela lipsit de respect şi responsabilitate – urma să vadă o promisiune europeană excepţională realizată, iar el n-a fost capabil să se prezinte la întîlnirea cu UE la ora stabilită!

La cîte face UE pentru Moldova, toate ar trebui să fie discipline şcolare şi conferinţe publice

Fac parte din categoria de publicişti care ştie prea bine cîte eforturi face UE pentru ca să aducă Moldova la standardele europene de civilizaţie. Din nefericire, din pricina politicienilor, care probabil nu au interes ca moldovenii să ştie, cetăţenii acestei ţări nu sînt informaţi despre cît datorează Moldova UE.

Oamenii nu cunosc elementarul lucru că viitorul prosper şi european al ţării va depinde de acţiunile şi investiţiile pe care UE le face acum în această ţară, iar asta în timp ce ei nu le văd sau nu le simt importanţa. Acesta este şi motivul pentru care ziarul nostru a iniţiat o rubrică permanentă de informare a moldovenilor despre avantajele integrării Moldovei în UE şi punerea acestora în comparaţie cu totalitarismul brutal impus de aderarea la Uniunea Vamală!

La ora actuală, iar acest lucru l-am mai afirmat şi probat, există investiţii europene în toate raioanele Moldovei. Un paradox, în acest context, este şi acela că investiţii europene considerabile există şi în zonele în care liderii politici locali instigă populaţia la atitudini anti-europene, iar aici este vorba despre Găgăuzia, Taraclia, Bălţi sau Transnistria.

Iată-ne, în sfîrşit, la Orhei, la Staţia de Epurare!

Dragii mei cititori, păi aici este o chestiune serioasă, iar ce am descoperit eu este bine să aflaţi şi voi! Sînt sigur că mulţi ştiu ce este aceea o staţie de epurare a apei, dar daţi-mi voie să explic şi celor care nu cunosc pînă la capăt cum stă treaba!

Prin urmare, Staţia de Epurare a Apelor Uzate din Orhei este o construcţie care colectează absolut toate apele reziduale – menajere, industriale, publice etc. – pentru ca să le cureţe de mizeria produsă tot de către noi, cei care folosim apa curentă, iar mai apoi să trimită acest flux de apă curată/filtrată deja în rîul Răut, apă care, în final, ajunge în Marea Neagră.

V-aţi prins despre de este vorba? Cu alte cuvinte, UE vine şi cu astfel de finanţări pentru ca apa mizerabilă care se scurge din bucătăriile sau WC-urile noastre să ajungă curată în rîul în care vrem să mai pescuim peşte (să-i revedem chiar şi fundul) şi în Marea în care vrem să ne mai scăldăm. Să reţinem că este vorba despre epurarea apei care provine de la aproximativ 22.000 de consumatori din Orhei şi, în etapa următoare, din încă patru localităţi limitrofe – Selişte, Mitoc, Lucaşeuca şi Burcuţa.

Aceste detalii demne de reţinut pentru cine are urechile desfundate generos, în termeni tehnici, investiţionali şi progresişti, ne-au fost comunicate de către, să le zicem amfitrionii implicaţi, domnii Henno Putnik, manager de Proiect, Delegaţia UE în Moldova, Sergiu Guţu, director de Proiect, Unitate de Implementare (UIPAAC) şi Mihail Chiperi, directorul SA „Apă Canal” Orhei. Personal, mi s-a ivit prilejul să-l trag mai mult de limbă pe dl Sergiu Guţu, căci la ceilalţi am tras cu urechea.

Ce-i cu staţia aceasta de epurare şi cît a costat?

În primul rînd, demn de reţinut este faptul că Staţia de Epurare a Apelor Uzate (SEAU), clasificare tehnică de tip ZUC, amplasată pe un teritoriu de 5 ha, este cea mai mare din Europa şi una dintre cele mai mari din lume. Aceasta abia urmează să funcţioneze la parametri maximi, acum acţionînd la o capacitate de pînă spre 70%.

Dl Sergiu Guţu mi-a explicat că, după un an de funcţionare viabilă, acest tip de proiecte europene vor fi extinse nu doar pe teritoriul R. Moldova, ci peste tot în lume. Oare ce moldovean, acum, nu vrea să revadă limpezimea rîului copilăriei lui de odinioară? Oare ce moldovean, acum, nu vrea ca apa menajeră pe care o foloseşte la bucătărie sau la toaletă să nu ajungă purificată, ca la început, în rîul de lîngă casă, localitate şi în Marea la care merge în vacanţă?

Aici, prin extensie, este vorba despre proiecte europene ecologice la nivel global, iar UE, după cum observaţi şi vedeţi, care este şi cea mai mare putere economică a lumii, nu are de gînd să lase Moldova să se scalde în reziduurile pe care moldovenii singuri şi le aruncă, de nevoie, în propriile ape.

Pentru construcţia SEAU, din valoarea totală a Proiectului de 4,8 milioane de euro, Comisia Europeană a oferit un grant de 2,52 de milioane de euro, Banca Mondială a alocat 0,58 de milioane de euro, iar Ministerul Mediului, prin Fondul Ecologic Naţional, 1,7 milioane de euro.

A, să nu uit să vă spun lucrările de construcţie a SEAU s-au desfăşurat în perioada Noiembrie 2011 şi Septembrie 2013! Un amănunt extrem de interesant ar fi acela că, pentru funcţionarea SEAU, sînt angajaţi doar doi muncitori necalificaţi şi doar un specialist programator, pentru că toate operaţiunile de purificare a apei sînt total computerizate.

Înapoi, la Chişinău

Sincer să fiu, după un prînz tranzitoriu, retras strategic, am băut aproape două beri nemţeşti, cu gîndul la Cerul dimineţii lăsat în urmă, la grimasele matinale, la respectabilul prieten „de departe” Dirk Schuebel, la excepţionalul ambasador german Matthias Meyer, la guvernanţii moldoveni şi conştiinţa lor pro-europeană, la ceea ce va urma în timpul apropiat, la copiii noştri…, iar în final, m-aş bucura enorm să înţelegeţi că această Staţie de Epurare a Apei Uzate trebuie să semnifice, să fie un simbol al epurării reziduurilor nostalgice ale unui trecut criminal care nu trebuie să se mai întoarcă!

În fond, a fi european, echivalează cu dorinţa de a fi curat, punctual, civilizat şi dornic de a auzi ce-ţi spune viitorul cert, nu trecutul mormîntal! Iubim mai mult viitorul luminos al copiilor noştri sau visul criminal al ţarului? Nu vedeţi că toţi liderii care vor să vă îngroape în neepurata Uniune Vamală îşi au averile în occident şi tot acolo trăiesc şi copiii lor?