Moldova, fără repere politice morale

Autor: Mihai CONŢIU

Iată-ne la un nou început de săptămînă în care aleşii noştri pro-europeni continuă să stea baricadaţi în tainele împărţirii ciolanului Puterii! Prin această secretomanie, ei nu pot admite că oamenii înţeleg care-i adevăratul mesaj transmis de ei – ei sînt „unici”, au „responsabilităţi naţionale imense”, numai ei ştiu „ce şi cum”, în timp ce restul populaţiei este o pleavă, o masă amorfă de imbecili incapabilă să înţeleagă „imensa responsabilitate” care le apasă umerii. Tocmai pentru că au absoluta convingere că sîntem de-a dreptul idioţi se ascund de noi, de parcă nu ar trebui să constituie un Guvern tot anemic şi împins de la spate de occidentali, o majoritate parlamentară cu funcţiile de rigoare.

Nu pricep cu nici un chip cît de ridicoli sînt. Se poartă de parcă ar pregăti un atac armat surpriză de cucerire a unor ţări ori un al treilea război mondial şi nu s-au decis dacă vor apăsa sau nu butonul nuclear. În fond, pînă şi groparul Vasea de la cimitirul din satul Prăpădiţii de Sus ştie că se bat pentru funcţii ministeriale din care se poate fura mai mult, pentru posturi care să le asigure imunitatea şi să le „legalizeze” hoţiile. Cel puţin pînă acum, este clar că nu au de gînd să admită principiile de siguranţă naţională şi garanţii pro-europene pe care le-am tot expus în articolele din săptămîna trecută.

Sînt prea mulţi pentru funcţiile bănoase pentru care se bat ca chiorii sau ca interlopii. Cum „să-şi vîndă ei ţara” şi să pună „nişte venetici europeni sau americani” în fruntea unor ministere ca cel al Economiei sau Finanţelor, la Procuratură, CNA ori MAI, la fel cum au procedat şi ucrainenii în cazul instituţiilor considerate de ei vitale şi coruptibile? La hoţia instituţionalizată care există în Moldova, cei care „negociază guvernarea” ar trebui să ia în calcul inclusiv numirea unui finanţist occidental în fruntea dubioasei Bănci Naţionale a Moldovei. Asta nu-i bancă naţională, ci un ghişeu de schimb valutar cu mii de funcţionari profitori ascunşi prin birouri.

Incompetenţa ca virtute care se pricepe la orice

În ansamblu, foarte multe partide din Moldova nu pot lua în serios activitatea politică şi ideea de partid, iar acestea sînt oglindite în chiar modul în care se asociază între ei. În Moldova, partidul este asociat cu ideea unei organizări de tip SRL care trebuie să fie profitabil pentru iniţiatori. De regulă, aici orice partid se constituie la comanda şi controlul unui finanţator intern sau extern, care, fireşte, vrea să-şi amortizeze cheltuielile de încropire a formaţiunii şi cele din campaniile electorale. De unde-şi recuperează aceste cheltuieli? Din bugetul de stat şi din corupţia şi abuzurile ce decurg în urma ajungerii la Putere şi obţinerea unor funcţii şi proiecte de comandă în Stat.

Cînd spun că foarte multe partide din Moldova nu pot lua în serios activitatea politică şi ideea de partid, vă asigur că aceste partide nu iau în serios nici statul Republica Moldova. Logica ne spune că un partid politic se creează în scopul ajungerii le guvernare. În consecinţă, iniţiatorul acestui proiect are grijă ca să atragă în rîndul membrilor partidului nou creat grupuri întregi de specialişti din absolut toate domeniile de activitate, pe care ar urma să le administreze în cazul în care va cîştiga Puterea.

Cîte din puzderia de partide de aici se călăuzesc după astfel de principii? Observăm că nu sînt interesate de acest tip obligatoriu de organizare atunci cînd ajung la guvernare şi numesc în funcţii toţi incompetenţii, care nu au absolut nici o legătură cu funcţia în care au fost investiţi. Mai observăm aceste lucruri şi atunci cînd le consultăm listele electorale cu inşi înaintaţi la postul de deputat. Exemple vă pot da cu duiumul!

Cît de serios poate fi Dodon şi PSRM atîta timp cît, fiind probabil în criză de oameni onorabili ca să-i înainteze pe lista sa electorală, a adus în Parlamentul Republicii Moldova o căzătură spre care îţi este scîrbă să priveşti, o „tipă rebelă” care, pe reţelele de socializare, apare ca o boarfă care spune că face sex pentru mîncare? Această creatură imorală şi şovină este „un ales al poporului”! Probabil că Dodon va trebui să lupte pentru legalizarea prostituţiei şi s-o propună ca preşedinte al unei comisii parlamentare de control asupra prostituţiei şi alimentarea adecvată a prostituatelor.

Tot un astfel de „miştocar”, de politician care ia în băşcălie poporul cu ideea lui de partid liberal, este şi Mihai Ghimpu. Unora ca Ghimpu, noi, românii, spunem că „sînt proşti de bubuie”. În 2009, Gimpu s-a culcat, într-o seară, ca orice prost care bubuie, şi, a doua zi, s-a trezit iarăşi, după ceva timp, deputat bezmetic, iar asta pentru că a avut şiretenia ca să se culce călărindu-şi propriul nepot, Dorin Chirtoacă, o eroare tînără pentru care chişinăuienii plătesc şi astăzi din greu. Mai mare haos ca în Chişinău nu există oraş în lume!

Pomenindu-se nesperat în postura de „subiect al negocierilor pentru formarea noii alianţe de guvernare”, gogomanul de Ghimpu a pus această ţară în cea mai ridicolă, pe plan intern şi extern, situaţie posibilă din scurta ei existenţă ca stat. Sînt sigur că şi fratele lui Gheorghe s-a răsucit în mormînt a mirare cînd l-a văzut pe prostul familiei şi al satului Coloniţa în funcţia de preşedinte de Parlament şi interimar de ţară! Fireşte că partidul lui de apartament nu are nici specialiştii de rigoare păregătiţi spre a fi numiţi în funcţii de Stat în cazul în care, printr-un absurd de ospiciu, ar ajunge la Putere.

Din noianul de exemple ilustrative, este suficient să amintim faptul că piţigoiul politic Ghimpu l-a impus pe Anatol Şalaru în funcţia de ministru al Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, absolvent de Medicină, fost colaborator ştiinţific la Institutul Moldovenesc de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Igienei şi Epidemiologiei din Chişinău şi „cenaclist”. Legătura dintre reala pregătire profesională a lui Şalaru şi acest minister este ştiută şi de către acei experţi occidentali care ştiu cît s-a furat din banii europeni (şi nu numai!) acordaţi pentru construcţia de drumuri în Moldova. Nu exclud că Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) din România să fie şi cea care va descoperi legăturile româneşti ale lui Şalaru, în privinţa megaescrocheriei cu trenurile moldoveneşti modernizate după standarde europene la Vaslui pe milioane bune de euro, care acum au devenit fier vechi.

Ce negociază aceşti domni?

În primul rînd, este clar că fiecare dintre participanţi doreşte să-şi păstreze ce a deţinut pînă acum, dar să-şi şi ia ceva în plus. Problema este că la masă a apărut acelaşi Ghimpu, care doreşte şi luna de pe cer în timp ce spune că nu-i interesat de funcţii. La un moment dat, auzeam că Ghimpu l-ar vrea pe „sanitarul” Şalaru chiar şi în fruntea MAI, că ar vrea să pună mîna şi pe Ministerul Culturii. Acolo, la Ministerul Culturii, este mult patrimoniu de stat pentru a fi furat, iar pentru asta s-ar lega de minune o afacere de familie dintre acest minister şi Primăria nepotului său Chirtoacă, mai ales că nevasta, a lui Ghimpu, nu al lui Chirtoacă, madam Dina, lucrează acolo şi parcă nu i-ar strica şi o avansare.

PDM, de fapt Plahotniuc, aşa cum vă tot spuneam, nu vor renunţa la ceea ce deţin şi, deci, nu ne vom înscrie serios pe traseul pro-european, iar PLDM nu i se vor oferi sau admite să deţină pîrghiile de control care ar permite integrarea europeană a ţării. În plus, opinia noastră fermă este că Leancă ar trebui să fie mai modest, pentru că nu e bun de prim-ministru. Nu va relansa el economia naţională. Maximum un discurs „pedagogic” la şedinţele de guvern, un zîmbet mieros calculat pentru presă, strîngeri de mîini cu demnitarii europeni şi cam atît. Vorba moldovenilor, nu prea are coaie pentru a fi premier.

Un test major al actualelor negocieri mafiote este cel privitor la Ministerul Educaţiei. Dacă în fruntea acestuia nu va fi efectiv rugară să rămînă Maia Sandu, atunci n-au decît să revină la pseudo-codul educaţiei sovietic, să revină la notarea elevilor de la 1 la 5 şi să introducă limba rusă ca materie obligatorie şi limbă maternă pentru moldoveni.

Acum, ei, de fapt, negociază noi „piedici justificative” de o integrare europeană cît mai grabnică, dar şi prin care să obţină noi granturi europene din care să poată fura.

Buturuga mică, PL, care, de fapt, poate construi un car mare

Am fost printre primii care, cu obiectivitate, am argumentat necesitatea ca PLDM, PDM şi PL să negocieze, în interes naţional, cu PCRM, fie în vederea constituirii unui Guvern de uniune naţională, fie pentru o colaborare mutuală cu Vladimir Voronin, cu concesiile de rigoare, pentru a fi asigurată stabilitatea politică a ţării în ultimii patru ani, dar, mai ales, şi pentru garantarea alegerii la termen a preşedintelui Moldovei.

La baza demersurilor noastre a mai stat şi convingerea că Occidentul, cel care asigură stabilitatea economică şi garantează civilizarea şi prosperitatea Moldovei, doreşte acest lucru. Da, numai că recomandările sau convingerile europene sau americane nu coincid şi cu cele ale lui Ghimpu. Acest lucru s-a văzut şi atunci cînd a golit bugetul de stat pentru un referendum de tristă amintire, care a fost contraindicat de către UE şi pentru care Ghimpu ar trebui să restituie în bugetul de stat milioanele cheltuite.

Sîmbăta trecută, PCRM şi-a manifestat disponibilitatea de a colabora cu partidele pro-europene. Reţineţi bine faptul că PCRM este dispus să colaboreze cu viitoarea coaliţie de guvernare pro-europeană dacă, în mod firesc şi legitim, i se va oferi controlul asupra unor instituţii de stat, cum ar fi Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi Comisia Electorală Centrală, condiţii în care comuniştii nu exclud că ar putea să voteze şi pentru alegerea preşedintelui ţării, în 2016.

Cerinţele comuniştilor sînt cît se poate de legitime, fireşti şi chiar vin într-un context european de echilibrare a controlului Puterii.

PL, însă, vine cu şopîrle diversioniste, spunînd că „negocierile trebuie să continue în prezenţa presei, reprezentanţilor societăţii civile şi a mediatorilor UE şi SUA”. Semnificativă mai este şi declaraţia bizară a lui Ghimpu după întrevederea avută, pe 12 decembrie, cu William H. Moser, ambasadorul SUA în Republica Moldova, care a spus: „Nu am dreptul să împing Partidul Liberal către sinucidere. Nu e proprietatea mea, este speranţa cetăţenilor!”

Ghimpu, după cum intuim, încurcă sula cu Prefectura. Da, este nevoie de prezenţa presei, societăţii civile şi a mediatorilor UE şi SUA, dar cum şi în ce calitate este incapabil să ne spună. Societatea civilă, aşa cum afirmam în alte rînduri, poate fi parte consultativă, dar n-ar avea nici o noimă dacă negocierile nu ar avea drept obiectiv depolitizarea totală a Procuraturii, SIS, CNA, CNI, Fiscul, MAI sau conducerile instanţelor de judecată.

Prezenţa presei? O aberaţie! Da, poate fi admisă, dar într-o încăpere separată din care doar să vadă şi să audă ce se discută. Igor Corman doar este specialist în construcţia unor astfel de cuşti, necesare doar în acest caz.

Prezenţa mediatorilor UE şi SUA? Absolut necesară nu doar ca să vadă cărui Guvern urmează să mai dea ajutoare pentru Moldova, ci şi în contextul în care hapsînii negociatori ar fi dispuşi, în interesul ţării, să le solicite recomandarea unor experţi europeni sau americani pentru numirea lor în fruntea unor ministere ca cel al Economiei sau Finanţelor, la Procuratură, CNA ori MAI.

Dar ce poate să însemne declaraţia lui Ghimpu după întrevederea cu ambasadorul american? Este de rîs cănd Ghimpu spune că PL nu este proprietatea lui, ci speranţa cetăţenilor! Acest proprietar de ştampilă de partid minte de îngheaţă apele, căci dacă ar fi aşa, atunci ar fi dat partidul pe măna lui Chirtoacă atunci cînd chiar că exista o idee de „speranţă a cetăţenilor în PL”. Aici este altceva – Ghimpu nu poate admite un Guvern de uniune naţională sau o alianţă a PLDM, PDM şi PL cu PCRM în chiar perspectiva alegerii şefului statului, iar asta în condiţiile în care UE şi SUA pot să vadă în această acţiune o soluţie pentru evitarea unei viitoare crize politice. Lui îi pasă doar de funcţii în stat fie şi pentru doi ani, chiar şi cu riscul blocării procesului de alegere a preşedintelui ţării în 2016.

Ghimpu, însă, îmbătat fiind de propria-i închipuire despre sine, nu înţelege că electoratul lui este unul „de împrumut”, un electorat pro-românesc firav preluat de la Iurie Roşca, un electorat care aproape sigur că va pleca de la el sub o altă speranţă politică, spre un alt lider mai coerent şi, de bună seamă, mai credibil. Ghimpu nu este capabil să înţeleagă faptul că presupusa lui luptă anti-comunistă nu mai are nici o noimă şi nu mai interesează pe nimeni ca proiect politic. Este înduioşător-penibilă stupiditatea cu care îşi imaginează că este o buturugă politică mică în stare să răstoarne un car mare.

Şi de astă dată, riscă să joace rolul unei buturugi mici care poate „contribui” la construirea unui car mare. Explicaţia este simplă: comunistul Voronin este cu mult înaintea timpului european al lui Ghimpu, timp european pe care, în realitate, Ghimpu nu l-a avut niciodată, iar decizia PCRM de a conlucra cu partidele pro-europene sună ca o decizie politică istorică pentru viitorul european al Moldovei.

Ce riscă anti-europeanul Ghimpu?

Personal, îmi este milă sau mă îngrijorează (moralmente) cei care chiar mai cred în „cinstea şi bunele intenţii ale lui Ghimpu”. Moş Mişa Ghimpu riscă enorm dacă din cauza lui nu se va forma o alianţă de guvernare extinsă, care să garanteze alegerea preşedintelui Moldovei. Nu toţi care stau în preajma lui sau au intrat în Parlament pe listele PL s-au zombat după chipul şi deprinderile lui Ghimpu, aşa cum a făcut-o Chirtoacă.

Dacă va prefera postura de „prost al satului” sau de „om cu principii” numai de el ştiute, liderul liberal riscă să rămînă în viitorul Parlament în formula numerică în care s-a aflat şi spre finalul ultimei legislaturi. În mod sigur, vor apare alţi reformatori, căci, ca o lege a naturii, în preajma lui Ghimpu, conştient şi moral fiind, nu poţi să fii altfel decît reformator. Mai mult decît atît, după ce Chirtoacă va pierde alegerile locale pentru funcţia de primar, Ghimpu va rămîne lipsit şi de „aviarii” şi „grant-iştii europeni”, care-i stau în preajmă doar din cauză că li se vor tăia aprobările de la Primărie pentru tot felul de gherete şi alte… sedii, dar şi pentru că, asemenea păsărilor de pradă, se vor grăbi să se reînregimenteze în graţiile următorului şef. C-aşa-i moldoveanul din castele astea!

Viaţa merge înainte, numai că Ghimpu crede că stă în loc doar pentru el! La fel şi Plahotniuc!