”Dacă am cap, de ce-mi mai trebuie și minte?!”

Mihai CONȚIU

Nu-i prima dată cînd mă refer la suporterii neutralității constituționale specifice Republicii Moldova. Acești ”neutraliști” sunt, simultan, și suporterii Rusiei lui Putin.

Da, în Constituție este prevăzut statutul de ”neutralitate”, dar, în realitate, ”neutralitatea” despre care vorbim este asemănătoare cu ”neutralitatea pe care o aveau Ghimpu și Filat față de Plahotniuc”, atunci cînd erau complici la guvernare și furau pe rupte, ”după principii și valori europene”. Totodată, actuala ”neutralitate” schiloadă ca dracu convine de minune Rusiei ”dornice s-o protejeze” în supușenie față de ea.

”Băi, p…, pardon!, neutraliștilor, ce mama dracului căutați în politică dacă mințile voastre de bibilică beată nu știu ce-i aia neutralitate de Stat?”, îți vine să le răcnești în timpanele lor sensibile doar la foșnetul banilor! Nici că există o găinărie politică mai mare decît invocarea ”neutralității” de către aceste prelungiri inutile ale propriilor lor organe procreative!

În fața și în dosul Parlamentului, în studiourile tv și la întrunirile publice mugesc ori cotcodăcesc despre păstrarea statutului de neutralitate ca și cum ar vorbi despre ”sfințenia” virginității fiicelor lor pe care vor să le mărite, deși știu prea bine că nu mai sunt ”uși de biserică”.

În contextul războiului din Ucraina, punîndu-se problema legitimă de întărire a capacității militare de apărare a Țării cu sprijin occidental, ”neutraliștii” au început să urle de furie ca lupii, în speranța că poate Putin s-o decidă să-și trimită armata lui ca să apere ”neutralitatea” lor.

Pentru cititorii noștri, nu pentru acești bezmetici rusofili primejdioși, vă vom oferi un exemplu real de neutralitate a unei Țări. Este vorba despre Elveția. După ce veți citi cele ce urmează, veți înțelege și mai bine analfabetismul politic al ”neutraliștilor” și poziția lor antinațională de servitute față de Rusia.

Elveția se situează pe primele locuri în lume în ceea privește numărul proprietarilor de arme, estimîndu-se că există 3,4 milioane de arme la o populație de aproximativ 8 milioane de oameni. Una dintre explicații ar fi aceea că Elveția are un sistem militar național aparte, care se bazează mai mult pe ”milițiile” cetățenești. Fiecare bărbat elveţian între 18 şi 34 de ani efectuează un stagiu militar obligatoriu şi are dreptul să deţină o armă de asalt sau un pistol, la el acasă, cu scopul de a-și apăra Țara la nevoie.

Inițial, pentru Elveția, declararea neutralităţii nu era suficientă. Ea trebuia şi recunoscută. După războaiele napoleoniene, la Congresul de la Viena din 1815, elveţienii au cerut Marilor Puteri să le recunoască oficial neutralitatea, care a și fost ratificată la Congresul de la Viena. Marile Puteri au declarat Elveţia ca ţară neutră pentru totdeauna. În Primul Război Mondial, şi-a mobilizat Armata, dar nu s-a implicat în conflict.

După Primul Război Mondial, în 1920, proaspăt constituita Ligă a Naţiunilor a recunoscut oficial neutralitatea Elveţiei. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Elveţia şi-a păstrat neutralitatea. Hitler s-a gîndit să o invadeze, dar a renunţat, avînd în vedere sistemul de apărare sofisticat din munţi al elveţienilor, ceea ce ar fi întîrziat mult războiul fulger.

Neutralitatea nu înseamnă însă şi vulnerabilitate pentru elveţieni. Din timpul perioadei interbelice, aceştia au realizat un sistem de apărare extraordinar. Este format din redute, fortificaţii şi tunele prin munţi, greu de trecut. În caz de război, Elveţia poate mobiliza 600.000 de oameni în numai jumătate de oră. Unii consideră că Armata elveţiană este pe locul doi, ca valoare, în topul Armatelor europene. Pentru orice Armată, depăşirea fortificaţiilor din Alpi ar fi însemnat luni de război de uzură.

Dacă Elveția dorește să blocheze accesul în țară, o poate face cu ajutorul unui număr redus de soldați, deoarece tunelele și multe dintre autostrăzi sunt dotate cu tuburi de oțel care pot fi ridicate doar printr-o apăsare de buton. De asemenea, copacii sunt plantați în așa fel încît ar putea fi tăiați pentru a bloca drumul. Țara poate deveni „impenetrabilă” cu ajutorul vehiculelor blindate, podurile au „cutii pentru bombe”, iar toate indicatoarele pot fi doborîte tot cu un buton. Munții găzduiesc baze militare, iar la baza acestora sunt buncăre pentru tancuri.

În concluzie, respectabili cititori, cînd îi veți mai auzi pe acești ”neutraliști” vorbindu-vă despre neutralitatea Țării, ce veți păstra pentru ei – salivă sau un ciomag?

Foto: Leo Fabrizio/Daily Mail. Această stîncă este, de fapt, un adăpost camuflat.