Rusia fără ruşi?!

Autor: Vlad LOGHIN

Se pare că profeţiile lui Zbignew Brzezinski, fost şef al Consiliului Securităţii Naţionale în administraţia preşedintelui SUA Jimmy Carter, mare expert pentru spaţiul post-sovietic, făcute în anii 80-90 ai secolului trecut vizavi de viitorul sumbru al Rusiei, încep a se împlini. O bombă cu ceas, bomba demografică, a început a ticăi. Acest lucru s-a auzit şi din vocea de mai deunăzi a premierului rus Dmitri Medvedev, care a avertizat că vin vremuri dificile pentru populaţia ţării. Milioane de ruşi nu numai că vor fi siliţi să-şi schimbe profesia, locul de muncă, dar şi vor fi siliţi să-şi părăsească casele sau chiar să rămînă fără pensii la bătrîneţe.

De bună seamă, constată mulţi experţi străini, printre care Ilan Berman, vicepreşedinte al Consiliului american pentru politică externă, la momentul de faţă Rusia se ţine bine, mai cu seamă în plan extern. Liderii de la Kremlin jubilează, pentru că au reuşit să dicteze soluţia lor în problema Siriei. Însă, situaţia Rusiei se asemuieşte cu cea a unei persoane diagnosticată cu o boală gravă, aproape incurabilă, dar care nu ştie de ea. Rusia, în viziunea lor, practic se îndreaptă spre o transformare monumentală de felul celei care a dus Uniunea Sovietică la destrămare.

Ponderea populaţiei ruse de origine slavă scade în mod catastrofal, spune acesta, din cauza micşorării duratei vieţii, extinderii ameninţătoare a narcomaniei, alcoolismului şi scăderii natalităţii. Către mijlocul acestui secol, numărul locuitorilor Rusiei au putea să se micşoreze cu o pătrime din cele 143 milioane, cît sînt astăzi. Ilan Berman susţine că liderii de la Moscova s-au luat într-atît cu problemele de dinafară ţării încît, practic, nu fac nimic, dincolo de nişte gesturi simbolice, pentru a stăvili aceste tendinţe care duc în prăpastie.

Între timp, avertizează expertul, problema demografică a Rusiei se îngroaşă şi este cu mult mai gravă decît arată. Populaţia musulmană a ţării este în continuă creştere. Ponderea acesteia ar putea să ajungă la 20 procente pînă la sfîrşitul acestui deceniu. Această perspectivă, potrivit agenţiei Stratfor, agită spiritele ultranaţionaliste din ţară. Astfel, potrivit Stratfor, în ultimii trei ani în Rusia au avut loc manifestaţii în masă în cadrul cărora s-a cerut aplicarea unei reforme a imigraţiei şi reducerea finanţării regiunilor din Caucazul de Nord, populate preponderent de musulmani. Concomitent, se aprind spiritele ultraortodoxe, apar grupări religioase care încearcă să asigure ordinea publică în multe regiuni ale Rusiei. În afară de aceasta, micşorarea ponderii populaţiei slave creează probleme şi în armata rusă, din care cauză efectivul ei a fost redus cu 200 de mii de militari. Distorsiunile de ordin demografic generează şi polemici acute în societate, dar şi la Kremlin vizavi de înrolarea musulmanilor în armată.

Un alt aspect al problemei demografice din Rusia vizează creşterea generaţiilor post-sovietice. Aproape fiecare al cincilea cetăţean rus s-a născut după prăbuşirea Uniunii Sovietice, ceea ce modifică viziunile populaţiei ţării. Tînăra generaţie nu a trăit în condiţiile războiului rece, cînd planeta era dominată de URSS şi SUA, iar vremurile dificile ale lui Elţîn nu le-au prea resimţit, pentru că reprezentanţii ei erau mici. Majoritatea acestora este deprinsă cu Rusia lui Putin, stabilă şi relativ puternică. Graţie Internetului, au posibilităţi largi de-a comunica, de a cunoaşte lumea dinafara ţării. Este motivul pentru care, după Stratfor, discursul politic din Rusia devine mai variat, adică pluralist, ceea ce creează incomodităţi pentru liderii de la Kremlin.

La fel, Rusia are mari probleme dincolo de Urali, adică în spaţiul ei din Siberia şi Extremul Orient, teritorii ce se întind pe o suprafaţă de mai bine de 40 de milioane de kilometri pătraţi. Numărul locuitorilor din aceste regiuni, de peste 26 milioane de oameni, scade. Cîtă vreme ruşii din aceste părţi se îndreaptă spre ţinuturi mai calde, mai bogate, degradarea Siberiei şi Extremului Orient se adînceşte. Declinul are un impact distrugător asupra economiei ruseşti, întrucît în această parte a Rusiei se află zăcăminte uriaşe de gaze şi de petrol.

Rusia se retrage treptat din Extremul Orient, constată Ilan Berman, iar în locul ei vine China, a cărei creştere economică spectaculoasă necesită în mod stringent resurse energetice. Moscova şi Beijingul niciodată nu au încetat lupta pentru Extremul Orient. Nu este de mirare faptul că o înţelegere ruso-chineză a fost posibilă doar acum cîţiva ani şi poartă doar un caracter temporar. China, spune expertul american, va profita de problemele demografice ale Rusiei, de înapoierea Extremului Orient şi-şi va extinde prezenţa în această regiune: fie prin migraţiunea legală şi ilegală, fie prin investiţii de lungă durată. Aşa că soarta Extremului Orient rus este destul de incertă, de unde reiese că şi poziţia Rusiei, ca mare putere mondială, jucător important pe piaţa energetică globală, poate să se clatine, rămînînd doar ca jucător regional.