Pro-rusești sau pro-europene, toate partidele acționează la fel

Mihai CONȚIU

”Bolile politice” ale tuturor partidelor de după 1991 și pînă astăzi pot fi diagnosticate plecînd din istoricul fiecărui lider și partid în parte. Democrația moldovenească, rețineți, în fazele ei incipiente, a fost ”coordonată politic și lăsată la libertate” de către foștii nomenclaturiști sovietici Mircea Snegur și Petru Lucinschi, în calitate de Președinți ai Republicii Moldova, în complicitate politică cu partidele care-i susțineau. Venirea la Putere a lui Vladimir Voronin, mai apoi a lui Dodon, a fost o consecință firească a activităților politice dezastruoase ale predecesorilor săi. În toată istoria existenței Statului Republica Moldova, Voronin a fost sigurul care a avut puterea de a da un sens real și puternic și de a-și înscrie Țara în orbita legislativ-democratică a Statelor occidentale civilizate. A avut absolut toată Puterea timp de 8 ani!

Voronin nu a fost nici pe departe un vizionar pentru poporul lui. A preluat practicile predecesorilor lui, s-a distanțat de Putin, prin respingerea Planului Kozak, într-un context avantajos pentru el, iar mai apoi a pierdut, în mod relativ, puterea politică, lăsînd Republica Moldova în stăpînirea lui Vladimir Plahotniuc, un personaj pe care, anterior, și l-a luat drept complice subordonat, după ce i-a fost recomandat de către fostul Președinte român rusofil Ion Iliescu. Atît timp cît Plahotnic stîpînea Țara, dar și acum, avem bănuiala rezonabilă că Voronin se teme încă de oligarhul fugar.

După regimul Voronin, au urmat ”Moldova Țară de succes” a Guvernului Vladimir Filat, cu AIE 1 și 2 la pachet, Dodon-Președinte, PDM și Plahotniuc, mai apoi alianța PPDA-PAS-PSRM-Dodon și, acum, PAS pe post de partid unic de guvernare. Analizînd retrospectiv, constatăm că, în toată istoria ei, Republica Moldova nu a avut niciodată partide politice autentice, ca în majoritatea democrațiilor occidentale, ci doar partide-lider. Partidele au fost doar o anexă statistico-birocratică de trambulină pentru lideri politici ca Snegur, Lucinschi, Iurie Roșca, Voronin, Dodon, Filat, Andrei Năstase și Maia Sandu pentru PAS.

Orice observator neutru poate constata că acești lideri mai sus pomeniți au cam aceeași extracție politică de tip totalitar sovietic, în care doar liderul contează. În cazul PAS, spre exemplu, nu apelarea la o consultanță externă, în sine, trebuie să deranjeze. O astfel de consultanță externă devine primejdioasă, pentru Țară și asistații politici, atunci cînd aceia care o oferă se pliază pe aceleași metodologii politico-sociologice confirmate de experiențele predecesorilor, îmbunătățindu-și mesajul electoral doar cu idei presupus revoluționare, reformiste.

Experiența AIE 1 și 2 nu a fost rezultatul unei alianțe politice de guvernare democratică în folosul Țării, ci o împărțire a funcțiilor în Stat, între Filat, Ghimpu, Urechean și Plahotniuc, pentru jefuirea Republicii Moldova, iar asta sub monitorizarea îngăduitoare a unui Occident satisfăcut că a scăpat de Voronin. Triumful șacalului Plahotniuc a demonstrat asta din plin!

Conform ”principiului” liderului – ”partidul sunt eu” –, toți vor să guverneze singuri, nu în coaliții democrate, pentru ca nimeni din afara ”partidului-lider” să nu știe despre abuzurile la care recurg, cel mult să le bănuiască, eventual. Acestea sunt și motivele pentru care orice guvernare este sortită eșecului, fără nici o șansă de a reveni la cîrma puterii.

În prezent, guvernarea PAS, care face aceleași greșeli, riscă să producă o premieră prin revenirea la Putere a socialiștilor și comuniștilor, împreună cu Șor, care pot avea o majoritate parlamentară copleșitoare. Dacă nu va apărea curînd, printr-un miracol, un lider tînăr, charismatic, bine intenționat și convingător, Maia Sandu poate avea șansa cîștigării unui nou mandat prezidențial.

PAS, însă, nu va mai avea șansa să recîștige guvernarea din cauza propriilor erori teribile, mai cu seamă din pricina unui exclusivism de tip nomenclaturist sovietic. PAS riscă să devină și o piatră de moară atîrnată de Sandu. Să vedem pentru ce este creat în mare pripă de către finanțatori externi Comitetul pentru Unitate și Bunăstare (CUB), din care fac parte nume relativ cunoscute în politica moldovenească. La CUB vom reveni cu prima ocazie. Deocamdată aceste două intenții de formațiuni politice – CUB și Moldova, Rizea și Poporul – par a fi pregătite să preia ștafeta puterii după prăbușirea inevitabilă a PAS-ului.

E clar pentru toată lumea că PAS nu are potențial uman expertizat pentru a guverna eficient. Se vede asta din tot ce se întîmplă în domeniile Sănătății, Procuraturii, MAEIE, Agriculturii, Economiei etc. Acum, mai cu seamă în contextul războiului din Ucraina, ca să se salveze cît de cît, ar fi logic ca PAS să inițieze formarea unui Guvern de uniune națională, în care să coopteze adevărații specialiști din rîndul foștilor aliați politici, precum și tehnocrați veritabili neafiliați politic. Firește că trebuie să dețină controlul, dar trebuie să demonstreze societății că PAS este preocupat de prosperitatea Țării, nu de deținerea Puterii exclusive cu orice preț. În contextul în care deține toată Puterea, este de-a dreptul penibil cînd PAS dă vina pe guvernările anterioare, crezînd că astfel își ascunde incompetența și lipsa de personal decizional performant!

Alegătorii simpli, ignoranți și adulatori ai lui Putin nu vor crede că explozia prețurilor și sărăcia tot mai accentuată se datorează invaziei ruse în Ucraina, o explozie a prețurilor care, de altfel, s-a produs pe întreaga planetă, ci îi vor crede pe manipulatorii lor cinici – Dodon, Voronin și Șor –, care le vor spune că guvernarea este incompetentă, pe bună dreptate aici, dar și că tot răul se trage din Occidentul care susține PAS și pe Sandu și care ”a declanșat război împotriva Rusiei în Ucraina”.

În concluzie, dacă PAS nu va reveni cu picioarele pe pămîntul politicii reale și benefice Republicii Moldova, îi va readuce la Putere pe Voronin, Dodon, Șor și, bineînțeles, pe Plahotniuc, ca să împartă între ei dobînzile obținute din miliardul furat, iar moldovenii lucizi, nu turma, și istoria nu-i vor ierta în veci pe ”oamenii buni”!