UE ne-a mai băgat pe gît o alianţă de guvernare. Unde-i poporul în tot ceea ce se întîmplă?

Autor: Mihai CONŢIU

Vineri, pe data de 30 Mai, s-a semnat Acordul de constituire a Coaliției pentru Guvernare Pro-Europeană. A treia alianţă de guvernare în ultimii aproape 4 ani de guvernare democrată originală, de tip moldovenesc! Ca la noi – la nimeni! Tot în aceeaşi zi, a fost ales şi preşedintele Parlamentului, dar şi celelalte substructuri. Ca la noi – la nimeni! Tot în aceeaşi zi, a fost votat şi Guvernul! Ca la noi – la nimeni!  Întîi, pentru siguranţă, a fost ales preşedintele Parlamentului, iar mai apoi a fost votat şi Guvernul! Ca să se ştie cine-i mai tare! Dacă ei între ei nu au nici un dram de încredere, atunci noi cum să avem încredere în ei? Ca la noi – la nimeni!

Aşa cum s-a întîmplat şi cu prilejul constituirii AIE 1 şi AIE 2, actuala Coaliţie (sigur că pro-europeană, căci altfel nici nu se putea, nu?) este la fel de paradoxală şi nefirească la fel ca şi cele precedente, iar asta pentru că nu are nici o legătură cu nevoile reale ale oamenilor şi, la fel, este încununarea celor mai teribile jocuri de culise pentru împărţirea „prăzii Republica Moldova”.

Peste ani, va fi consemnat cu mai multă luciditate rolul nefast jucat de „regizorii europeni” în construcţia unor alianţe de guvernare de care au nevoie „durii din UE”, nu poporul moldovenesc. AIE 1, AIE 2 şi actuala Coaliţie de guvernare au fost concepute de către „durii din UE”, nicidecum de către ruşii din capul obsedatului, frustratului şi eşuatului Mihai Ghimpu.

Ba, mai mult, chiar are nuanţe anti-ruseşti uşor ostentative. De aceste nuanţe nu are nevoie şi nici nu şi le permite o ţară mică aşa cum este R.M., ci sunt parte a unui arsenal occidental pentru care această ţară este un „etc.” de ocazie, pentru iritare şi pretext de jocuri geostrategice zonale.

„Durii din UE” şi RM ca „obiect” geopolitic şi geostrategic de „negociere”

Cînd consemnez rolul nefast jucat de „regizorii europeni”, dar şi americani, mă refer la realitatea tristă în care pentru aceştia nu contează capacitatea morală, intelectuală şi profesională a actorilor politici pe care-i sprijină. Ei sunt utili prin tocmai slăbiciunile lor, din a căror cauză pot fi mobilizaţi să devină executanţi docili (chiar şantajabili) puşi în slujba „capturării clientelare a statului RM” de către organismele internaţionale globalizatoare. În România, de exemplu, FMI i-a dat lovitura de graţie industriei naţionale!

În plus, pentru „durii din UE”, R.M. este un teritoriu periferic de „rezervă diplomatică permanentă” în disputele, negocierile şi înţelegerile conjuncturale sau contextuale cu Rusia.

Poporul, în sine, este scos din start din această ecuaţie. „Durii din UE” ştiu pe cine sprijină aici şi ce hram poartă fiecare dintre ei. Ei ştiu prea bine că R.M. este o ţară fără absolut nici o şansă europeană de integrare. Ce faceţi cu Transnistria, domnilor?, îţi vine să-i întrebi. Dar cu România politică unionistă?

Tocmai pentru că „durii din UE” ştiu că R.M. este o ţară fără nici o şansă europeană admit în R.M. realităţi politice din care, în clipa de faţă, nici măcar un procent de 20% n-ar permite nu doar în ţările membre ale UE, ci nici în cele cu perspective concrete de aderare.

Crearea, Vineri, a noii Coaliţii de guvernare, alegerea preşedintelui Parlamentului şi votarea investirii Guvernului este o acţiune concentrată care poate fi definită ca „un provizorat” pentru summit-ul de la Vilnius din Toamnă. Răsplata cea mai probabilă, la linguriţă, va si semnarea Acordului de Liber Schimb, nicidecum al celui de liberalizare a regimului de vize pentru moldoveni. Asta, aşa, ca o mănuşă aruncată Rusiei!

Haideţi să vedem cît de reală poate fi perspectiva integrării R.M. în UE!

Chestiunea integrării RM în UE este o poveste de adormit copiii şi alegătorii care habar nu au ce înseamnă asta, mai ales că nici politicienii n-au nici un interes să explice populaţiei care-s condiţiile. În ţări ca R.M., o integrare europeană reală se face cu biciul în mîna stîngă şi cu cătuşele în cea dreaptă. „Biciul” este folosit împotriva întregii populaţii care trebuie să înveţe „Biblia comportamentului civilizat european”, iar cătuşele pentru cei care, în marea lor majoritate, conduc ţara şi pentru mafioţii care lucrează pentru ei.

Privind europeneşte în jur, devii nu doar eurosceptic, ci şi euro-furios sau euro-străin cînd vezi atîta cinism!

Ce mai poţi comenta atunci cînd vezi că grangurii cei mai influenţi din UE sunt corupţi pînă-n măduva oaselor? Cel mai mare scandal de corupţie actual de la Bruxelles poartă eticheta de "BARROSOGATE". După cum lesne aţi înţeles, este vorba despre Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, care, potrivit presei internaţionale, fără să intrăm în alte detalii, şi-a transformat Oficiul de Luptă împotriva Fraudelor (OLAF) într-o inchiziţie personală a lui.

Dar ce şanse de integrare europeană are RM atîta timp cît laureatul Premiului Nobel pentru Economie, Sir James Mirrlees, spune, într-un interviu acordat pentru  caleaeuropeană.ro, că România ar trebui să iasă din Uniunea Europeană?

Iată ce declară onorabilul savant: ”Te poţi gîndi cum să schimbi lucrurile, dar e greu să oferi un sfat, sunteţi într-o încurcătură destul de serioasă. Răspunsul radical ar fi ieşirea din UE”. Dar îmi este greu să mă gîndesc la alte soluţii atîta timp cît România se află în “jacheta strîmtă a sistemului euro”, a mai spus Mirrlees.

Mai mult decît atît, spre a vedea cît de delicat, sensibil şi şubred este „mecanismul coexistenţei comunitare”, iată ce a spus G. Oettinger, comisar european, subaltern al lui Jose Manuel Barroso, în calitate oficială, într-un discurs recent la Camera de Comerţ germano-belgiano-luxemburgheză: „Mă îngrijorează ţări care, fundamental privind, sunt pur şi simplu aproape neguvernabile: Bulgaria, România, Italia”, a declarat G. Oettinger, comisar European.

În acest context, privindu-ne cu seriozitate, cu o capacitate de autoevaluare onestă, nu-i aşa că este firesc să ne întrebăm cît de reale sunt perspectivele de integrare europeană a RM? Care-i locul nostru într-un „cîmp european” pe care granzii UE vor să-l cureţe de „scamele statale” totuşi componente? Fără să luăm în discuţie aristocrata Anglie, care a ştiut dintotdeauna să-şi păstreze „singularitatea”, perspectivele continentului european sunt disputabile şi dependente de Berlin şi Moscova, cu tot „ornamentul” geostrategic al NATO, al SUA, mai precis.

După cum vedeţi, nu doar Bulgaria şi România au probleme în a rezista în UE, dar şi Italia, domnilor, ca să nu mai vorbim despre alte ţări europene civilizate!

O „semi-curăţenie” politică profitabilă pentru portofele puternice

Recenta reconfigurare guvernamentală şi parlamentară n-a reuşit mare lucru. A reuşit doar să înlăture definitiv, irevocabil din funcţiile de decizii sub ameninţarea şantajului pe cel mai rudimentar şi profitor „politician” – Mihai Ghimpu. Se poate retrage liniştit la o pensie obţinută de pomană – s-a asigurat cu apartament luxos în vecinătatea lui Vladimir Voronin, de rînd cu sora sa, afacerile-i merg, de strîns un ban la teşcherea..., slavă Domnului! Păcat că n-are copii să-l moştenească!

Tot „neantul” îl aşteaptă şi pe Marian Lupu. Vinerea trecută, seara tîrziu, după re-împărţirea „prăzii Republica Moldova” cu aprobare europeană, l-am văzut pe Lupu într-o emisiune de televiziune. Instantaneu, am observat, cu precizie, că omul acesta a îmbătrînit într-o clipă. A expirat! I s-a luat faţa definitiv! Nu contează că fac parte din aceeaşi structură politică, dar toate „fetele politice” îşi vor lua „viză de flotant” în „agenda de lucru” a lui Igor Corman, indiferent de cît de lipsit de substanţă este şi acesta!

Vlad Filat, însă, este marele perdant. A avut toată puterea „regelui”, dar se pare că nu şi-a însuşit suficient „codul deontologic al Casei Regale”. Ori a fost indus în eroare, ori a crezut în hazardul propriilor disponibilităţi. A greşit în ambele variante. Poporul a vrut cu adevărat alegeri anticipate, nu aceeaşi Mărie cu altă pălărie!

La ora actuală, există doar două persoane cu adevărat puternice în R.M., capabile să influenţeze prezentul şi viitorul apropiat al ţării – Anatol Stati şi Vladimir Plahotniuc! Occidentul influent ştie asta foarte bine, numai că acest Occident nu cunoaşte absolut deloc specificul absolut special, aparte al acestui popor, care, deşi este deschis informaţiilor, este la fel de ermetic cum era fosta URSS, pînă în 1991, pentru serviciile secrete americane.

Occidentalii decid norme democratice pentru R.M. la fel cum o fac în ţările arabe, dintr-o necunoaştere absolută a specificului local. Asta îmi aminteşte de Republica Dominicană, Chile, Panama, aventura politico-militară americană din Iran cu şahinşahul Mohammad Reza Pahlavi, dar chiar şi de „virginitatea democratică” a unor ţări din zona noastră.

R.M. nu are resurse pentru a da prilejul „naşterii sau exploziei” unei „forţe a treia” oneste şi dedicate poporului pînă la sacrificiu. Nici în România nu a fost cu putinţă aşa ceva, darămite aici! Nu este posibil deoarece „democraţiile originale” de aici sunt o simbioză dintre foştii exponenţi au totalitarismului comunist şi „impunerile democratice” occidentale! S-a creat o altă tradiţie sau „igienă” culturală, politică şi morală, fundamental deosebită de cea din ţările care au evoluat firesc, în sute de ani, pe făgaşul democratic! (Vom reveni)