Curtea Constituţională a preluat puterea în stat?

Autor: Mihai CONŢIU

Luni, 23 Aprilie, Curtea Constituţională (CC) a emis una dintre cele mai controversate şi suspecte decizii din toată istoria sa. Prin aceasta, a fost constatată ilegală desemnarea de către preşedintele Nicolae Timofti a candidaturii lui Vlad Filat pentru funcţia de prim-ministru, dar şi exercitarea interimatului funcţiei pînă la instalarea altui premier.

Extrem de interesantă este prezenţa judecătorului Victor Popa în componenţa CC, numit recent în acea această funcţie. Victor Popa nu numai că a fost membru al PL şi propus de acest partid în funcţia de judecător, dar el este şi unul dintre autorii sesizării făcută de PL la CC, sesizare asupra căreia s-a şi pronunţat în noua calitate, deşi Preşedinţia a cerut revocarea acestuia.

Cît de constituţional este ca un judecător să decidă asupra unei sesizări al cărui petent a fost chiar el?

Pentru a afla răspunsul la această întrebare, fără să facem alte speculaţii, vom reflecta opiniile a doi subiecţi politici. Solicitat fiind să-şi expună punctul de vedere asupra surprinzătoarei decizii a CC, Dumitru Diacov, preşedintele de onoare al PD, a declarat:

„M-a mirat foarte mult decizia Curţii Constituţionale! Este o decizie mai mult politică decît juridică. Îmi pare că un jurist experimentat ar trebuit să privească altfel lucrurile. Curtea a făcut comentarii politice. M-a mirat faptul că, din cîte am auzit, Preşedinţia a încercat să ceară recuzarea lui Victor Popa, deoarece acesta a fost unul dintre autorii sesizării. Asta a fost o situaţie nu chiar normală. Nu este vorba de Filat, ci de prestaţia Curţii Constituţionale. La ce decizie trebuie să ne aşteptăm mîine, asta e important!”

De cealaltă parte, PLDM, vizat în mod tendenţios de hotărîrea CC, ieri, 23 Aprilie, într-un comunicat de presă, a declarat: „Această decizie interpretează tendenţios norma de drept şi poate avea un impact negativ pe termen lung asupra dezvoltării democratice a Republicii Moldova. În situaţia creată, PLDM va acţiona în conformitate cu principiile statului de drept, cu normele democratice şi valorice europene autentice, punînd şi în continuare la baza acţiunilor sale interesele cetăţenilor. „Pornind de la interesul ţării şi al cetăţenilor, PLDM a făcut concesii fără precedent, acţionînd în detrimentul partidului şi al liderului său. Spre regretul nostru, efortul depus de PLDM a fost anihilat de interese politice înguste.”

Cît de morală şi echidistantă este CC?

Trebuie să fim de-a dreptul nu naivi, ci ignoranţi cu totul ca să ne imaginăm că hotărîrea CC de Luni a fost dezbătută, decisă şi consemnată pe parcursul a vreo 12 ore de joc cu nervii celor interesaţi. Cînd o deliberare durează atîtea ceasuri la rînd, aceasta presupune că au fost discuţii prelungite în contradictoriu. Raportîndu-ne la o logică elementară, ar fi fost natural ca să existe măcar o singură abţinere, o singură opinie separată, nu o unanimitate de tip totalitar comunist.

Toate acestea ne fac să credem că a existat un singur buton de comandă. Asta nu ne duce cu gîndul neapărat spre Vlad Plahotniuc. Ar fi vulgar de simplu. Interesele din spatele unei asemenea decizii le depăşesc cu mult pe cele pe care i le-am intui lui Plahotniuc. Aici este vorba de ceva major, de straturi geopolitice şi geostrategice superioare, care depăşesc limitele strîmtoratului (politic) stat Republica Moldova. Oricît de meschin personaj este Ghimpu, această nulitate politică îşi pierduse statutul de „sursă credibilă” aflată nemijlocit la „butoanele decizionale ale Puterii”.

Înlăturat fiind, s-a ajuns la situaţia de acum. Din disperare, dar nu ştim cu ce şansă! 

Contradicţii

Printre multe altele, în motivaţia hotărîrii CC, de două ori, se menţionează următoarele: „Curtea a menţionat poziţia Comisiei Europene în privinţa unor situaţii similare, potrivit căreia: esteesenţial pentru credibilitatea unui guvern ca persoanele care îndeplinesc funcţii ministeriale să se bucure de încrederea publicului, de exemplu prin prezentarea demisiei atunci cînd există împotriva lor un raport în materie de integritate.”

„Persoanele care îndeplinesc funcţii ministeriale să se bucure de încrederea publicului...” Păi, obiectiv vorbind, Vlad Filat chiar se bucură de încrederea publicului! Potrivit ultimului sondaj de opinie al Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor, dat publicităţi Vineri, 19 Aprilie, situaţia privind încrederea populaţiei în politicieni este următoarea: 1) Vladimir Voronin – 38%; 2) Vlad Filat 35%, acesta fiind urmat de Marian Lupu. Să reţinem că sondajele ultimilor ani îl păstrează constant pe Filat în preferinţele alegătorilor în raport cu ceilalţi lideri din componenţa fostei AIE! Atunci care „încredere” a publicului a pus CC la îndoială? Poate că este vorba despre neîncrederea publicului în Mihai Ghimpu?!

Pe de altă parte, a existat cumva vreun „raport în materie de integritate” împotriva lui Filat, altceva decît acuzele spasmodice, de piaţă, ale lui Ghimpu? Chiar dacă Filat ar fi avut inspiraţia de a-i demite pe demnitarii PLDM acuzaţi sau anchetaţi, iar asta spre a alunga orice urmă de suspiciune asupra sa, hotărîrea CC ar ar fi fost aceeaşi!