O echipă de cercetători a descoperit în fundul unei mine din Canada pungi de apă vechi de cel puţin 1,5 miliarde de ani, în care s-ar putea găsi microbi preistorici ai căror urmaşi trăiesc încă, a relatat AFP.

Conform studiului lor, publicat recent, o astfel de descoperire întăreşte speranţa că s-ar putea găsi apă propice dezvoltării unor forme de viaţă pe Marte. Cercetătorii britanici şi canadieni au găsit apa în mina Timmins (Ontario), la 2,4 km adîncime, total izolată de lumea exterioară din precambrian (perioadă între formarea Pămîntului, acum 4,5 miliarde de ani, şi acum circa 540 milioane de ani).

După ce au analizat-o, au descoperit că este bogată în gaze dizolvate, ca hidrogenul, metanul şi diferite forme atomice (izotopi) ale unor gaze rare (heliu, neon, argon, xenon). Toate aceste gaze pot furniza energia necesară microbilor neexpuşi la lumina Soarelui miliarde de ani. Acest lucru se întîmplă în prezent în apropierea surselor de apă caldă din fundul oceanelor, pline de viaţă microscopică. Comparînd conţinutul de izotopi de xenon din această apă cu cel din atmosfera preistorică, cercetătorii apreciază că apa se află sub pămînt de cel puţin 1,5 miliarde de ani, alte indicii sugerînd că ar putea avea chiar şi 2,7 miliarde de ani, vîrstă apropiată de cea a rocilor în care a fost găsită.

"Descoperirea este de mare interes pentru oamenii de ştiinţă, care încearcă să înţeleagă cum evoluează microbii izolaţi. Este o problemă legată de originea vieţii, de dezvoltarea ei şi de supravieţuirea în medii extreme sau pe alte planete", spune într-un comunicat Chris Ballentine de la Universitatea Manchester (Marea Britanie), care a participat la studiu. Înainte de această descoperire se mai găsiseră urme de apă străveche, dar care se limitau la mici bule prinse în roci, incapabile să găzduiască vreo formă de viaţă.

"Dacă fluide atît de vechi, cu asemenea concentraţii de hidrogen şi metan, s-au păstrat la mare adîncime sub scoarţa terestră timp de miliarde de ani, este posibil ca medii asemănătoare să se fi păstrat sub scoarţa lui Marte", încheie studiul, apărut în revista ştiinţifică Nature.