Pe undele misterioase ale instanţelor de judecată

Începînd cu anul 2007, cotidianul naţional independent „Moldova Suverană – Serie Nouă” SRL, Mihai Conţiu şi Ion Berlinski am fost ţintele celor mai paradoxale, năucitoare procese pe care ni le-au intentat ziarişti, politicieni, oameni de afaceri puternici şi influenţi, recidivişti, interlopi, jurişti etc. Tonul acestor procese absurde l-au dat „Literatura şi Arta” şi Nicolae Dabija, proprietarul acestui săptămînal. În calitate de reprezentat al ziarului nostru şi în nume personal, am ajuns să văd în Nicolae Dabija tipul clasic al procesomanului înnăscut.

Insistenţa neobosită cu care „Literatura şi Arta” a continuat să ne calomnieze în cele mai nedemne moduri, faptul că, începînd cu anul 2007, a manipulat şi indus în eroare o parte a opiniei publice, afirmînd că noi i-am fi atacat, nu cum, în realitate, noi am dat replici la atacurile lor, care, în terminologia juridică a CEDO, înseamnă „răspuns la provocare”, pe 15 Aprilie 2011, i-am acţionat în judecată.

Prin urmare, Mihai Conţiu, „Moldova Suverană” şi cadrele universitare Gheorghe Slabu, Ion Pănăşescu şi Vasile Jomiru am acţionat în judecată „Literatura şi Arta” şi pe autorul Valeriu Dulgheru pentru lezarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale. Semnatarul acestor rînduri, Mihai Conţiu şi „Moldova Suverană” am renunţat la pretenţii de despăgubiri băneşti, solicitînd doar publicarea dezminţirii şi recuperarea cheltuielilor judiciare.

Ca să tergiverseze procesul, pîrîţii au înaintat şi ei o Acţiune Reconvenţională împotriva noastră. Prin această Acţiune Reconvenţională eram acuzat că i-aş fi denigrat pe ei şi pe Ion Bostan, rectorul UTM, şi ne-au cerut despăgubiri şi publicarea dezminţirii. Aşa cum şi era de aşteptat, în contextul logicii judiciare, prin Hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 19 Octombrie 2012, “Literatura şi Arta” a fost obligată să dezmintă afirmaţiile scrise şi s-a dispus încasarea în beneficiul celor trei de la “Literatura şi Arta” cîte 10.000 de lei pentru fiecare şi de la Valeriu Dulgheru cîte 5.000 de lei pentru fiecare cu titlu de daună morală.

Cererea Reconvenţională a lui Dulgheru a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Judecătorul Minciună de la Curtea de Apel „a crezut” minciunile lui Dabija

Satisfăcuţi fiind de decizia primei instanţe, n-am mai făcut recurs. Au făcut însă Dulgheru Valeriu şi “Literatura şi Arta”. Poate că a fost mai bine aşa, altminteri nu aş fi întîlnit paradoxul judiciar instrumentat de judecătorul Anatolie Minciună de la Curtea de Apel. De această dată, a intrat în scenă Nicolae Dabija.

Înainte de toate, ţin să spun că acţiunea noastră judiciară s-a datorat faptului că cele trei cadre universitare amintite au fost calomniate în „Literatura şi Arta” pentru falsul motiv că mi-ar fi fost complici la scrierea în „Moldova Suverană” a unor articole pe care nu le scrisesem eu, dar ei aşa bănuiau.

Aşa cum a procedat şi în alte şedinţe de judecată, la Curtea de Apel, Nicolae Dabija, avînd o ditamai geanta plină cu „Moldova Suverană”, ca să fie credibil, a spus următoarele minciuni care au fost şi consemnate:

1. A declarat că nu l-a cunoscut şi nu l-a văzut niciodată pe Mihai Conţiu decît la procesele de judecată.
2. A declarat că Mihai Conţiu a scris peste o mie de articole împotriva lui. Vă daţi seama că pentru o astfel de performanţă ar fi trebuit să scriu probabil, zilnic, cam două articole despre el?
3. A declarat că Mihai Conţiu este dat în urmărire generală prin Interpol şi că noi am pierdut la el circa 50 de procese.
4. Avînd „interesantul, semnificativul nărav” să-i fotografieze sau să-i filmeze pe cei cu care se judecă, Dabija a minţit instanţa de judecată, declarînd că face un film finanţat de... CEDO (sic!) şi că vrea să facă un muzeu al calomniei.

Faţă de toate acestea, fireşte că am solicitat „proba verităţii”, prin care Dabija trebuia să probeze că am scris peste o mie de articole împotriva lui, că a cîştigat 50 de procese împotriva noastră, că sunt urmărit prin Interpol şi că este finanţat de CEDO să facă un film documentar prin instanţele de judecată. Judecătorul Minciună, însă, dînd crezare minciunilor lui Dabija, mi-a refuzat demersul, iar Hotărîrea pe care a luat-o este demnă de un film cu proşti, cu nebuni şi malefici.

Astfel, pe 05 Aprilie 2013, Curtea de Apel Chişinău a admis parţial apelurile declarate de Dulgheru Valeriu şi “Literatura şi Arta”. Acţiunea Reconvenţională a fost admisă parţial, Conţiu obligat să-şi ceară scuzele de rigoare, iar „Moldova Suverană” să publice o dezminţire. Totodată, s-a dispus încasarea din contul lui Mihai Conţiu în beneficiul lui Dulgheru Valeriu suma de 1.000 de lei şi încă o mie de lei de la „Moldova Suverană”.

Paradoxul acestei decizii constă în aceea că s-a dispus modificarea Hotărîrii Judecătoriei Buiucani diminuînd sumele acordate celor trei de la 10.000 de lei pînă la 1.000 de lei şi de la 5.000 de lei pînă la 500 de lei.

V-aţi prins? Acţiunea Reconvenţională era înaintată împotriva tuturor, dar am fost sancţionat doar eu şi ziarul, iar „complicilor mei” doar li s-au micşorat sumele pe care Dulgheru şi „Literatura şi Arta” trebuia să le plătească. Unde-i logica juridică a lui Minciună? Este clar că s-a dorit pedepsirea în exclusivitate doar a mea şi a ziarului.

La CSJ nu i-a mai mers lui Dabija, dar tot a fost un pic menajat

Fireşte că toţi am înaintat recurs la Curtea Supremă de Justiţie, unde am fost chemaţi toţi cei implicaţi în acest dosar. Ceea ce judecătorul Minciună „nu văzuse” la Curtea de Apel, nu a scăpat vigilenţei magistraţilor de la CSJ – cînd au înaintat Acţiunea Reconvenţională împotriva noastră, avocaţii lui Dabija n-au respectat procedura prin aceea că nu ne-au expediat o Cerere Prealabilă.

Astfel, pe 05 Februarie 2014, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a admis recursurile declarate de noi, a dispus scoaterea de pe rol a Acţiunii Reconvenţionale şi a menţinut sumele stabilite de Curtea de Apel drept despăgubiri morale pe care „Literatura şi Arta” şi Dulgheru trebuie să le plătească celor trei. În această parte a despăgubirilor, este evident că Dabija a fost menajat bine, începînd cu Minciună de la Curtea de Apel. Cînd el este cel care acţionează în judecată, am văzut cu CSJ i-a acordat zeci de mii de lei de la ziarul „Flux”.

Bineînţeles că şi la şedinţa de la CSJ Dabija s-a dat în stambă, jignindu-mă şi făcînd paradă de cît de mare personalitate este. Potrivit deprinderilor lui „instinctuale”, „ditamai omul” ne fotografia ca un miliţian de circulaţie pe holul CSJ. Mi se par de-a dreptul maniacale pasiunile astea de a face fotografii, chipurile compromiţătoare, şi seninătatea rostirii unor minciuni flagrante chiar şi într-o sală de judecată, crezînd că le dă credibilitate prin invocarea tuturor titlurilor pe care şi le-a procurat cu grijă de-a lungul anilor.

În fond, Dulgheru şi „Literatura şi Arta” au pierdut irevocabil în faţa noastră pentru că ne-au calificat ca fiind „derbedei, siniştrii, potlogari” şi tot aşa, amintindu-vă, de exemplu, că profesorii Ion Pănăşescu şi Vasile Jomir sunt nişte respectabili şi titraţi inovatori şi inventatori, iar profesorul de filosofie Gheorghe Slabu a fost şi deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. Cunoscîndu-l prea bine, nu-mi este greu să-mi imaginez cum îi sîngerează orgoliul lui Nicolae Trofimovici! Dar e timpul ca şi un om ca Nicolae Dabija să se obişnuiască cu adevărul.

Mihai CONŢIU