BIOGRAFII. Petru cel Mare: caracterul, copilăria şi tinereţea

Calităţi fizice

Impresia pe care Petru I o făcea asupra contemporanilor săi era aceea a unei enorme forţe şi energii. Avînd aproape doi metri înălţime şi fiind bine clădit, ţarul poseda o uimitoare putere fizică şi vigoare şi era într-o continuă stare de activitate, asumîndu-şi sarcini efectuate în mod normal de mai mulţi oameni. Puţini ruşi puteau să ţină pasul cu monarhul lor în multiplele sale îndeletniciri şi, într-adevăr, cum acesta mergea cu paşi mari şi repezi, trebuiau să alerge după el pentru a putea continua conversaţia.

Calităţi intelectuale

În afară de calităţile sale fizice extraordinare, Petru I prezenta şi calităţi intelectuale remarcabile. Ţarul dovedea o curiozitate intelectuală nelimitată, dublată de o uimitoare capacitate de a învăţa. A început să participe personal la tot felul de activităţi de stat, tehnice, speciale sau generale, s-a implicat profund în diplomaţie, administraţie, justiţie, finanţe, comerţ, industrie, educaţie şi, practic, în toate problemele de stat. În politica sa de reforme, ţarul aprecia totdeauna sfaturile competente, dar era şi independent în gîndire şi nu ezita să-şi adapteze proiectele la situaţia respectivă.

Comandant militar

Petru I a devenit şi un perfect comandant militar. El a studiat profesiile de militar şi de marinar, făcînd parte mai întîi din trupe şi învăţînd mînuirea fiecărei arme înainte de a deveni ofiţer. Monarhul a obţinut gradul de general deplin după victoria de la Poltava şi pe acela de amiral după încheierea victorioasă a marelui război nordic.

Capacitatea sa de a face de toate

În plus, suveranul şi-a găsit timp să înveţe aproximativ douăzeci de meserii diferite, şi se mîndrea cu capacitatea sa de a face aproape de toate, de la un vapor la o pereche de pantofi. Cu propriile sale mîini, el scotea dinţii curtenilor săi şi le tăia bărbile. Potrivit firii sale, el dorea să fie peste tot, să vadă totul singur, să călătorească neobosit prin vastul său stat, cum nu mai făcuse nici un alt monarh moscovit. În mod cu totul deosebit, el a călătorit de două ori în Vest pentru a învăţa, în 1697-1698 şi în 1717. Mintea lui Petru I era mereu activă şi practică, capabilă să înţeleagă pe deplin problemele şi să dea soluţii imediate, dacă nu chiar să construiască teorii pornind de la acestea.

Caracterul

În ceea ce priveşte caracterul, ţarul îi impresiona pe cei din jurul său prin energie, voinţă neştirbită, hotărîre şi dăruire. El îşi revenea repede din orice înfrîngere şi considera toate obstacolele drept o provocare la eforturi şi realizări mai mari. Printre trăsăturile mai puţin plăcute, dar uneori la fel de impunătoare, se numărau un temperament violent, brutalitatea şi, frecvent, cruzimea. Suveranul putea fi un călău, dar şi un dentist, iar beţiile, distracţiile amoroase şi orgiile profanatoare depăşeau măsura timpurilor dure în care trăia.

Şi totuşi, Petru cel Mare nu trebuie confundat cu Ivan cel Groaznic, pe care, trebuie să spunem, îl admira. Reformatorul nu s-a pierdut în lumea paranoică a megalomaniei şi a maniei persecuţiei, el refuzînd chiar să se identifice cu statul. Să menţionăm în acest sens un amănunt semnificativ: cînd se ocupa de reformarea armatei, Petru I a tăiat din document „interesul Majestăţii Sale Ţarul”, ca obiect al datoriei militare, şi a scris în loc „interesele statului”.

El făcea eforturi permanente să-şi servească ţara, să o schimbe şi să reducă ignoranţa, după cum a scris în ultima sa lună de viaţă, în legătură cu începutul primei expediţii a lui Vitus Bering: „După ce am asigurat siguranţa statului împotriva duşmanilor, este necesar să ne străduim să cîştigăm glorie pentru el prin artă şi ştiinţă”.

Copilăria şi tinereţea

Deşi fusese un copil precoce, Petru nu a primit o educaţie sistematică, fiind învăţat doar să scrie şi să citească. În schimb, de foarte tînăr el a început să se instruiască de unul singur în cele mai diferite domenii. Îi plăcuseră în mod deosebit jocurile de război, la care participa un grup de copii din toate categoriile sociale.Treptat, aceste jocuri s-au transformat în preocupări militare serioase şi rezultatul a fost înfiinţarea primelor două regimente de gardă, Preobrajenski – căci Petru locuia în satul Preobrajenskoe – şi Semenovski, numit după un sat din apropiere. De asemenea, tînărul ţar a manifestat de timpuriu interes pentru marină. La început, el a construit vase mici, dar încă din 1694 a înfiinţat un şantier naval la Arhanghelsk şi acolo a construit singur un vapor mare.

Pentru informare şi instruire, Petru se ducea în cartierul străinilor din Moscova. Acolo a învăţat de la o mulţime de specialişti ceea ce dorea să ştie, mai cu seamă chestiuni militare şi navale, geometrie şi despre construirea fortificaţiilor. Acolo, într-o atmosferă de lucru fără restricţii şi neoficială, se pare că ţarul se simţea mult mai bine decît în mediul conservator, tradiţionalist de la palat, pe care niciodată nu l-a acceptat ca fiindu-i pe măsură. Fumatul, băutul, amorul, glumele grosolane, precum şi amalgamul de limbi, descoperite mai întîi în cartierul străinilor din Moscova, au devenit o latură permanentă a vieţii lui Petru cel Mare. Încercarea hotărîtă a mamei sale de a-l face să-şi corecteze modul de viaţă, prin căsătoria cu Evdochia Lopukina, în 1689, a dat total greş.

Blogul: Istorii Regăsite