Cunoaște cineva vreun dictator lucid, nestimulat de lacheii cointeresați să-i cultive demența?

Mihai CONȚIU

Isteria celor care-l contestă pe noul Președinte al țării, Igor Dodon, iar aici mă refer la cei cu opțiuni politice așa-zis de Dreapta, riscă să arunce RM într-o dictatură deja oficializată. Așa-zișii anticomuniști, pro-români sau pro-occidentali și anti-ruși moldoveni au demonstrat permanent, pe parcursul ultimilor 25 de ani, că sunt lipsiți de, să-i zicem, pragmatism național, viziuni de perspectivă și coeziune în jurul unor idealuri naționale absolut obligatorii, în cazul făuririi unui nou stat, așa cum este Republica Moldova. Pentru ei, politica înseamnă propria lor bunăstare, iar ipocrizia le este a doua natură care-i defineşte.

Ipocrizia dedusă din cele arătate mai sus le-a oferit așa-zișilor proeuropeni moldoveni un pretext criminal de a-și ”continua lupta anticomunistă” de pe poziții așa-zis democratice menite să arunce țara într-un și mai mare haos, dar și într-o dictatură deja previzibilă.

Cu toate eşecurile înregistrate permanent de către aceşti „democraţi proeuropeni”, ei se folosesc, în continuare, de false pretexte spre a-şi justifica un fals anticomunism. Unul dintre acestea este reprezentat de dezinformare națională și nu numai prin care l-au etichetat pe Dodon ca fiind un Președinte exclusiv pro-rus, nicidecum unul al tuturor moldovenilor. Deși a devenit clar că Dodon nu este nici pe departe o anexă politică a lui Vladimir Plahotniuc, după ce orice observator neutru a constatat că actualul Președinte este dispus să meargă pînă la capăt în lupta împotriva regimului oligarhic, al Mafiei de Stat, constatîndu-se, în același timp, că același Dodon vrea să fie în relații cordiale și reciproc avantajoase cu absolut toți partenerii externi ai RM, așa-zișii proeuropeni moldoveni au devenit, în exclusivitate, anti Dodon, creîndu-i o pîrtie ideală lui Plahotnuc de a acapara și oficial Republica Moldova.

Aici ne referim inclusiv la unioniști, la pro-români. Toți au devenit aliații neoficiali ai oligarhului, găsindu-și probabil scuza că acesta se declară pro-occidental. Să nu uităm că RM a ajuns în stadiul deplorabil în care se află tocmai din pricina acestor permanenți “reformiști democratici“! De 25 de ani, RM primește lecții de democrație de la aceeași pretinși cunoscători ca Oazu Nantoi, Arcadie Barbăroșie, Anatol Țăranu, Igor Boțan, Dumitru Diacov, Mihai Ghimpu, Ion Sturza,Vitalia Pavlicenco și restul de politicieni îmbălsămați, iar acum, pe post de lider naţional absolut, de la Plahotniuc!

Indiferent de opțiunile politice, iar aici le reținem și pe cele din campania electorală pentru alegerile prezidențiale, după ce Dodon a fost ales Președinte, era logic și spre binele acestui biet popor ca Andrei Năstase și Maia Sandu să devină parteneri de dialog cu Dodon, căci doar toți trei au avut același scop național – scoaterea țării de sub captivitatea personală a lui Plahotniuc, nu-i așa? Parcă Dodon i-a așteptat, însă nu înțelegem de ce Andrei Năstase a căzut în capcana frustrării politice adolescentine a Maiei Sandu, care a ieși bosumflată din competiția pierdută ca o liceană virgină părăsită de primul ei iubit!

“Eu, Coordonatorul Suprem!”

Abia după ce Vladimir Plahotniuc și-a aranjat întrevederea secvențială cu Victoria Nuland, în SUA, întreaga suflare moldovenească a aflat că oligarhul a avut calitate oficială de Coordonator al alianței de guvernare. Care au fost procedurile prin care a fost învestit în această funcția n-au știut să le explice nici chiar aliații sau colegii lui de partid. De regulă, pentru ca cineva să fie desemnat într-o astfel de poziție, ar fi trebuit să fi existat o ședință comună, în care existau dezbateri, se vota… Nimic din toate acestea, Plahotniuc, pur și simplu, și-a atribuit, cu de la sine putere, acest statut, la fel ca și pe cel de președinte al PD!

Dacă, în Republica Moldova, ar fi existat cu adevărat o societate civilă, aceasta ar fi trebuit să nu lase poporul moldovenesc, relativ conștient, să intre în beția sărbătorilor, laice și religioase, de sfîrșit și început de an, și să iasă în public nu la dezbateri sterile despre Crăciun, Revelion și puzderia de sfinți, ci la a analiza începutul de dictatură personală oficializată de Plahotniuc de cînd, formal, la sfîrșitul anului 2016, a fost votat, la comandă, drept președinte al PD.

Reamintim că, la Congresul PD de la sfîrşitul lunii Decembrie 2017, Plahotniuc a ţinut un discurs în care vorbea despre „proiectul său politic”, deci unul personal, nu unul al partidului pe care deja îl conduce oficial. Prin asta, el a ținut să transmită tuturor din exterior că el este Vocea, Stăpînul Moldovei, nicidecum partidul! În ziua sărbătoririi Crăciunului, pe stil vechi, adică pe 7 Ianuarie, Plahotniuc și-a publicat, firește că nu pe gratis, un așa-numit mesaj personal de-al său către Donald Trump, președintele ales și confirmat al SUA, iar asta în cadrul rubricii „Opinii“ a publicaţiei americane Fox News.

Citindu-l, ești tentat să crezi că acei consilieri ai lui care i l-au creionat ar fi imbecili de-a dreptul, numai că nu-i așa – ei, pur și simplu, sunt pragmatici, vor să trăiască bine din onorariile pe care le primesc, motiv pentru care îi stimulează paranoia și megalomania la turații maxime. Cazul lui Plahotniuc este deja de natură clinică! Asta îl și va duce la moarte politică și civică, la fel cum au pățit-o cam toți dictatorii lumii! Problema majoră cu care se confruntă Plahotniuc și consilierii săi constă în aceea că își imaginează cele mai aiuritoare absurdități. Ei cred că realitățile din RM sunt compatibile, reglabile cu cele din Occident, că el, Plahotniuc, poate decide totul, în raport cu exteriorul, într-o țară care, crede el, trebuie să fie o punte între Est şi Vest. Adică, spunem noi, un pic fată mare și un pic măritată.

Plahotniuc din Fox News și populismul crimă de stat

În mod firesc, în numele echilibrului sau al păcii sociale, atotputernicul Plahotniuc, pentru a-și duce la finalitate proiectele și promisiunile pe care le tot face, ar trebui să găsească punți de legătură, de negociere cu Președintele Dodon, iar asta pentru că acesta, spre deosebire de guvernarea obscură, în legitimitate, reprezintă expresia opțiunii majoritare a populației. Simulînd susținere pentru Dodon, în campania electorală, a crezut că și-l subordonează, numai că nu i-a reușit, motiv pentru care vrea să-și adjudece proiectele și chiar competențele firești ale Președintelui, iar asta prin a-i minimaliza funcția prezidențială.

În “mesajul“ său către Donald Trump din publicația americană Fox News, Plahotniuc își permite o serie de impertinențe vecine cu schizofrenia. El îi transmite lui Donald Trump mesajul că Moldova vrea să fie o punte de legătură între Est şi Vest şi nu un cîmp de luptă, accentuînd că majoritatea moldovenilor doresc să fie pro-occidentali, fără a fi anti-ruși. Dar cine i-a obligat pe moldoveni să fie anti-ruşi? Ce rost are precizarea asta fără noimă a oligarhului?

Megalomania lui Plahotnicu atinge limitele atunci cînd spune: “Ca om de afaceri care crede în "arta afacerilor", sper ca abordarea non-conflictuală a d-lui Trump faţă de Moscova să reducă tensiunile dintre ţările Dvs., dar şi presiunea asupra unor ţări ca a noastră, atunci cînd suntem puşi în faţa alegerii de a ne alătura unei părţi sau alteia. Moldova nu doreşte să revină pe orbita Moscovei, însă ştim, de asemenea, că nu putem prospera fiind un pion în lupta de putere între Est şi Vest.“

De ce megalomanie? Vă spunem! Cînd Plahotniuc vorbește/scrie că este un <“om de afaceri care crede în "arta afacerilor">, el deja se pune pe picior de egalitate cu Trump în "arta afacerilor", vorbind ca de la coleg de breaslă la coleg de breaslă. Problema e că Trump și-a făcut afaceri profitabile legale, controlabile, a falimentat în cîteva rînduri și a renăscut, iar Plahotniuc, “ca om de afaceri care crede în "arta afacerilor", n-a inventat nimic, nu știe nimeni din ce și-a făcut averea cu care a ajuns să cumpere toată această țară şi tot aşa.

Făcînd-o pe strategul politic al unei țări, care, totuşi este fără vreo putere de decizie la nivel global, Plahotniuc sugerează că RM a fost pusă “în faţa alegerii de a se alătura unei părţi sau alteia“ și că “nu poate prospera fiind un pion în lupta de putere între Est şi Vest“.  Dar de cînd RM este “un pion în lupta de putere între Est şi Vest“?

Abia acum, Plahotniuc își amintește și de conflictul transnistrean, despre care, în “proiectul său politic personal“, enunțat atunci cînd “s-a făcut președinte“, n-a pomenit nimic, căci iată ce spune: “Timp de mai mult de două decenii, diferendul transnistrean a ameninţat securitatea Republicii Moldova şi stabilitatea în Europa de Est. Dar, în cazul în care SUA şi Rusia sunt în măsură să-şi consolideze din nou relaţiile, concentrîndu-se mai mult pe cooperare decît pe confruntare, acest lucru ar putea contribui la promovarea unor măsuri constructive pentru a rezolva conflictul în regiunea transnistreană, dar şi conflictele teritoriale din Crimeea, în Ucraina, şi Osetia de Sud şi Abhazia din Georgia.“

Păi, din cîte a declarat Trump pînă acum, se pare că nu va fi interesat de ceea ce se întîmplă în Crimeea, Osetia de Sud şi Abhazia din Georgia şi, probabil, în RM, considerînd că SUA nu au dreptul să se amestece. În cazul RM, însă, există formatul 5+2. Plahotniuc spune toate astea după ce, anterior, își exprimă “regretul“ că: “în decursul celor 25 de ani de independenţă, Republica Moldova a fost un punct nevralgic în rivalitatea dintre Rusia şi Occident. Este un lucru de prost augur pentru o ţară mică ca a noastră, după cum o demonstrează sprijinul continuu acordat de Rusia Transnistriei, regiune separatistă în cadrul frontierelor recunoscute pe plan internaţional ale Moldovei, unde staţionează 2.500 de soldaţi ruşi.“

Observați că acum, printre literele scrise de alții, Plahotniuc este preocupat şi de soarta Transnistriei, iar asta după ce Dodon a avut iniţiativa reluării unui dialog paşnic cu Tiraspolul.

Cu autoritarismul cunoscut și cultivat de servitorii lui, Plahotniuc îi admonestează pe Est-europeni, dar și pe americani, care nu ar trebui să facă vreo greşeală cu privire la direcţia asumată de Moldova, menționînd, totodată, în contextul alegerii Președintelui RM, că: “Şi Est-europenii nu ar trebui să reacţioneze exagerat la schimbarea administraţiei în SUA, americanii nu ar trebui să facă vreo greşeală cu privire la direcţia Moldovei. Într-adevăr, într-o cursă electorală acerbă pentru poziţia, în mare măsură formală, de preşedinte, post cu autoritate constituţională limitată şi influenţă insuficientă asupra politicii externe, alegătorii noştri au ales recent un candidat care se descrie ca fiind pro-rus. Cu toate acestea, Guvernul Republicii Moldova este condus de o coaliţie pro-occidentală, în frunte cu Partidul Democrat din Moldova, care face eforturi pentru a aduce Moldova şi mai aproape de UE şi implementează reforme cuprinzătoare ca parte a Acordului de Asociere cu UE“.

Din cîte se știe, Președintele cam este și șeful diplomației, dar observați stilul diabolic în care Plahotniuc speră să-i insufle lui Trump convingerea că el este stăpînul RM și numai cu el se poate negocia, partidul său fiind invocat doar ca legitimare formală! Prin diversiunea lui, Plahotniuc îşi imaginează că îi va convinge pe americani că el, care este respins de peste 90% dintre moldoveni, ar fi legitim, nu Preşedintele Dodon, ales direct de către majoritatea alegătorilor moldoveni. În pus, rețineți afirmația prin care spune că “Est-europenii nu ar trebui să reacţioneze exagerat la schimbarea administraţiei în SUA“, iar asta după ce, anterior, spusese: “În timp ce mulţi Est-europeni salută promisiunea administraţiei Trump de a îmbunătăţi relaţiile SUA cu Rusia…“

Considerăm că este oportun să ne oprim aici, căci v-ați dat seama cu ce fel de personaj avem de-a face. Între timp, Plahotniuc își continuă opera de îndoctrinare a moldovenilor, de a trece drept un înger prin noroaie, jale și crimă de stat, mai ales prin intermediul fundației sale, cu ale cărei acte de binefacere, din banii luați tot de la moldoveni, inundă obsesiv ecranele televiziunilor! Ca să știm că doar el este salvatorul națiunii!

Pe Dodon, Preşedintele RM, îl aşteaptă o confruntare extrem de dificilă cu această guvernare improvizată şi lipsită de legitimitate democratică, dar mai ales cu stăpînul ei, Plahotniuc!