Nae Leonard s-a născut în anul 1886 într-o zonă rău famată a Galațiului. În urmă cu un secol, un tenor făcea senzație atît pe scenă, cît și în inimile femeilor din întreaga lume, fiind un adevărat rival la actorului Rudolph Valentino.

Nae Leonard ajunge a fi unul dintre cei mai cunoscuți tenori ai țării, dar totodată și peste hotare. Există și o legendă potrivit căreia acesta era asemuit celebrului Casanova, devenind un bărbat foarte „solicitat” la începutul secolului XX.

Potrivit legendei, prin brațele lui Leonard ar fi trecut mii de femei, în timp ce altele suspinau după acesta cu fotografia lui sub pernă. Spectatorii spectacolelor sale au ajuns să îl denumească „Prințul operetei”, însă acesta era departe de a avea sînge albastru, avînd în vedere că a avut multe probleme de ordin financiar.

Acesta provenea dintr-un tată care era mecanic, Constantin Nae, și mama sa, Carolina Schäffer, care a fost o femeie de origine austriacă ajunsă în Galați ca guvernantă pentru a avea grijă de copiii unor celebri armatori. Aceasta din urmă moare de tînără, însă nu înainte de a-i insufla lui Leonard pasiunea pentru valsul vienez și pentru artă în general.

Tînărul artist pășește pentru prima dată pe scena Teatrului Moldavia din Buzău, atunci cînd participa la o serbare școlară. Succesul său a fost unul uimitor, astfel că tatăl său îl înscrie la Institutul Otescu, una dintre cele mai bune școli de muzică din București.

Încă de la acea vîrstă, fetele din jurul lui îl remarcau și îi trimiteau bilețele de dragoste. La 16 ani, după ce termină școala, se angajează în cadrul trupei lui Nicu Poenaru. Sărac fiind, tot ceea ce își permitea era o gazdă dintr-o zonă periferică a Bucureștiului.

În anul 1907, pe cînd avea doar 19 ani, artistul este distribuit în rolul lui Danilo din „Văduva Veselă” de Franz Lehar, spectacol care a avut loc la Grădina Oteteleșanu din București. Succesul său a fost unul răsunător, criticii consemnînd „căldura vocii tînărului tenor, magnetismul privirii sale şi mai ales calităţile lui de artist dramatic au vrăjit publicul”.

Casanova de România a fost unul dintre cei mai cunoscuți tenori

După această piesă, Leonard devine unul dintre cei mai apreciați artiști ai publicului, mai cu seamă de cel feminin. Mii de ilustrații erau tipărite pentru ca femeile să aibă poză cu el. Astfel, tenorul ajunge un adevărat idol al femeilor de la începutul secolului XX.

Dimitrie Gusti (sociolog, etnolog, istoric, etician și filosof) a fost cel care l-a sfătuit pe tînărul Nae Leonard să își joace piesele atît pe scenă, cît și în afara ei. Fiind iubit de către femei, invidiat de către bărbați, tenorul ajunge a fi cel mai bine plătit artist. Celebrul bogătaș Ioan I. Dalles se hotărăște să îl trimită în Paris pentru a lua lecții de canto.

După patru decenii de viață, prin brațele tenorului trecuseră deja mii de femei și număra și două mariaje eșuate. După ce divorțează de fiica moșierului Guriță, acesta se îndrăgostește iremediabil de Dora Steuermann care îi devine cea de-a treia soție.

Din cauza stilului de viață, sănătatea artistului începe să șubrezească. Fumător și băutor de cafea, acesta începe să tușească, însă dă vina pe tutun. Frecvent avea febră, iar în timpul unei reprezentații, ajunge să se prăbușească pe scenă. După ce este consultat de un medic, diagnosticul este unul dur: tuberculoză.

După ce se întoarce în țară are loc și ultima sa reprezentație. Adîncit în sărăcie și boală, acesta se retrage în Cîmpulung, neavînd posibilitatea de a se interna într-un sanatoriu. Acesta este locul și unde va muri într-o seară de Decembrie din 1928, în timp ce se uita pe fereastră și asculta „Contesa Maritza”, la doar 42 de ani.

„24 Decembrie 1928. Ajun de Crăciun. Smirnă, tămîie şi busuioc ardeau în camera în care focul dogorea în sobă. Fulgii sărutau geamul pe dinafară. Prinţul de poveste care a cîntat cu sufletul 200 de operete, fără dublură, avea junghiuri intercostale, frisoane, transpira des, obosea uşor. În singurătatea albă de vecernie, în timp ce patefonul psalmodia vocea lui cu aria sa din Contesa Maritza, sufletul s-a desprins de trup pentru totdeauna”, notează Gaby Michailescu în „Leonard, soldatul de ciocolată”.

În prezent, o stradă bucureșteană poartă numele marelui tenor, iar teatrul din orașul său natal Galați, la fel. În fața Teatrului Național de Operă și Operetă „Nae Leonard” se află bustul artistului, fiind o copie după cel realizat de către sculptorul Oscar Han în anul 1929.