În războiul contra Ucrainei şi a lumii

A devenit şi mai evident faptul că preşedintele fugar al Ucrainei, Victor Ianukovici, nu i-a reprezentat niciodată pe ucraineni şi nici interesele naţionale ale Ucrainei şi din clipa în care, fiind întrebat ce rol poate juca Rusia în aplanarea conflictului din ţara sa, a răspuns: "Eu cred că Ucraina este partenerul nostru strategic." Prin gura lui parcă a vorbit Vladimir Putin sau oricare alt demnitar rus cu pretenţii de expansiune imperialistă.

Este clar pentru oricine că Ianukovici, în calitate de preşedinte al Ucrainei, a reprezentat interesele Rusiei în ţara sa, iar asta cu preţul acumulării abuzive a unor averi ameţitoare şi al unui trai luxos de basm. Orice om normal şi politician din lumea civilizată, la aflarea veştii despre traiul luxos, deşuchiat şi sfidător în care a trăit Ianukovici şi camarila sa, se poate întreba cum este posibil ca în zilele noastre, în Europa, să existe, să trăiască şi să conducă naţiuni un astfel de individ...

Ruşilor, însă, li se pare normal. Ianukovici, la prima sa ieşire în faţa camerelor de televiziune după fuga-i ruşinoasă, a avut impertinenţa să declare că încă se mai crede preşedintele legitim al Ucrainei. Tocmai din această perspectivă devine şi mai util ruşilor, care deja au invadat militar Ucraina, invocînd pretexte cinice că „sunt nevoiţi să-şi protejeze etnicii ruşi” din Crimeea sau alte regiuni, că au răspuns şi unei solicitări făcute de Ianukovici, pe care ei îl consideră încă preşedinte legitim, şi tot aşa!

Democraţia şi respectarea dreptului unor popoare la autodeterminare nu fac parte din angrenajul civilizat al politicienilor şi diplomaţilor ruşi, mai ales cînd este vorba despre ţări pe care Rusia le consideră „proprietăţile lor”. Într-o astfel de situaţie, de ţări-ţintă, se află Ucraina şi R. Moldova, printre altele. Prea mult săpun european la graniţa Rusiei provoacă reacţii adverse Kremlinului. Prea multă libertate şi prea multe drepturi ale omului îi supără rău pe conducătorii celei mai mar ţări din lume.

”Dacă pierdem Ucraina, ne pierdem capetele”, a spus Lenin cînd a existat tentativa de independenţă a Ucrainei după revoluţia din 1917. Probabil aproximativ acelaşi lucru l-a gîndit şi Putin după ce ucrainenii au dat de pămînt cu vreo sută de statui ale lui Lenin. Fără o Ucraină bine controlată, Rusia ar fi un simulacru de imperiu. Fără o Ucraină bine controlată, Rusia nu şi-ar mai face mendrele la graniţele UE prin Transnistria. Acestea sunt şi motivele pentru care Kremlinul a ordonat invazia militară a Ucrainei. Rusiei nu-i convine o Ucraină integră, în actualele limite teritoriale, ci, cel puţin, una divizată, iar Crimeea este o prioritate pentru ruşi.

Va fi război în Europa. Problema este să nu se mondializeze. Venezuela fierbe, Turcia dă în clocot..., scîntei sunt peste tot... S-a acumulat prea mult armament nefolosit, iar omenirea prea s-a înmulţit...! Paradoxal, dar cel mai mult riscă Rusia din cauza pretenţiilor ei imperialiste. De această dată nu mai are nici o şansă ca să devină Putere învingătoare şi pozitivă în faţa istoriei. Tocmai împotrivirea rusească medievală faţă de valorile democratice civilizatorii îi va juca festa! Şansa ruşilor ar fi să se trezească şi să-şi întoarcă privirile dincolo de Urali şi spre Extremul Orient. Să vadă că au milioane de kilometri de teritorii care aşteaptă să fie lucrate cinstit. Teritorii sălbatice şi bogate de zeci şi sute de ori mai mari decît Ucraina.

(M.C.)