Varianta nesupunerii civice dacă nu vor fi depolitizate instituţiile de drept

Autor: Mihai CONŢIU

Am constatat cu reală satisfacţie faptul că sînt tot mai mulţi cei care somează cele trei partide care negociază formarea Guvernului să depolitizeze, cu prioritate, instituţiile de forţă şi de drept ale statului. Fireşte că este vorba despre Procuratură, CNA, CNI, MAI, SIS sau instanţele de judecată. În acest sens, există şi o declaraţie comună a 56 de organizaţii non-guvernamentale, membre ale Platformei „Pro Europa”. „Secretomania nu-şi are locul în cadrul negocierilor. Este perpetuată neîncrederea în funcţionarea instituţiilor democratice. Cetăţenii nu sînt un instrument prin care doar obţii puterea. Nu mai putem tolera o nouă împărţeală şi negoţ pentru funcţii”, a declarat Lilia Snegureac, secretarul Platformei „Pro Europa”.

Cele trei partide au datoria majoră faţă de acest popor, dar şi în interesul naţional al ţării, să depolitizeze radical aceste instituţii, să modifice sistemul de numire a conducătorilor de la Procuratura Generală (PG), Centrul Naţional Anticorupţie (CNA), iar asta cu participarea efectivă a societăţii civile, în vederea identificării celor mai competenţi candidaţi pentru aceste funcţii. Liderii acestor trei partide ar trebui să înţeleagă bine realitatea că au o ultimă şansă ca să formeze o coaliţie de guvernare cu adevărat europeană şi în folosul exclusiv al cetăţenilor doar pentru că votul acordat lor a fost unul geopolitic.

Cu o astfel de şansă nu se vor mai întîlni niciodată dacă îşi vor trăda cetăţenii şi interesul pro-european al ţării. Acum au fost iertaţi pentru ultima dată de popor tocmai spre a le mai da o ultimă posibilitate să restituie moldovenilor ceea ce le aparţine. Întreaga societate s-a săturat şi este efectiv traumatizată de faptul că procurorii şi judecătorii nu sînt ai poporului, că ei nu acţionează în spiritul şi litera legii, ci execută ordinele politico-mafiotice care le sînt date selectiv de un singur om – Vladimir Plahotniuc.

În numele interesului naţional pro-european al ţării, ţinîndu-se seamă de corupţia generalizată din ţară, de omniprezentul „cumătrism moldovenesc”, ar trebui să renunţe la toate orgoliile provinciale şi să invite experţi europeni sau americani în fruntea PG şi CNA şi consultanţi activi pe lîngă instanţele de judecată. În cazul acestora din urmă, de ceva vreme, se discută o astfel de variantă la nivelul Ministerului Justiţiei. Ar fi aplaudaţi de întregul popor dacă ar proceda astfel, mai cu seamă că există precedentul proaspăt din Ucraina, dar şi-ar asigura perpetuarea la Putere şi în următorul mandat parlamentar!

Ce-i de făcut şi n-o să se facă?

„Corupţia în timp de pace poate distruge mai mult decît distruge un război”, nota clasicul poet britanic John Milton în urmă cu circa 350 de ani şi, Doamne, cît de valabile sînt aceste spuse pentru realităţile Moldovei de astăzi. Corupţii, la urma urmei, sînt aidoma jefuitorilor de cadavre de pe cîmpurile de luptă. Ce altceva decît nişte cadavre sînt moldovenii umiliţi şi sărăciţi pe care marii „corupţi de partid şi de stat” îi exploatează nemilos?

Mult mai grav este, în cazul „Moldovei pro-europene din ultimii cinci ani”, atunci cînd „corupţia de partid şi de stat” este întreţinută prin condiţionări reciproce, prin şantajări reciproce. Tocmai din acest motiv mă tem că unul ca Plahotniuc nu va admite cu nici un preţ să renunţe la controlul absolut pe care îl are asupra PG, CNA, CNI, MAI, SIS, conducerilor instanţelor de judecată, Curţii Constituţionale sau Consiliului Coordonator al Audiovizualului.

Practic, la ora actuală, dacă vorbim cu seriozitate, cu responsabilitate despre intenţia angajării ferme în finalizarea procesului de integrare europeană a Republicii Moldova, actualii „negociatori pro-europeni” implicaţi în formarea Guvernului şi a noii configuraţii parlamentare ar trebui să ţină seamă măcar de următoarele doar cîteva obiective majore:

1. Fără depolitizarea instituţiilor amintite, integrarea europeană ce le-o promit moldovenilor, ca unor proşti, este o farsă, căci tocmai această depolitizare este o condiţie indiscutabilă pusă de UE, pentru care, de altfel, oferă şi bani pentru reformarea lor.

2. Păstrarea la guvernare a aceleiaşi echipei diplomatice exersate deja în mecanismele de aplicare a normelor şi standardelor europene, precum şi supradimensionarea ei cu sarcini concrete şi chiar personal suplimentar mult mai experimentat în vederea asimilării participative şi de executare, în termeni temporali concreţi, a Acordului de Asociere şi de Liber Schimb al Moldovei cu UE.

3. Acordarea PCRM a unui statut de Opoziţie lucrativă prin a se oferi acestui partid unele instituţii de control a Puterii, cum, de exemplu, ar fi Curtea de Conturi, Comisia Electorală Centrală, Consiliul naţional al Audiovizualului, oferte cu un caracter pur european.

4. Cu toate demersurile sale antistatale, pe muchie de cuţit, Opoziţia reprezentată de Igor Dodon nu trebuie ignorată, bagatelizată sau dispreţuită. Obiectivi fiind, trebuie să recunoaştem că Opoziţia reprezentată de Dodon este expresia fostei şi actualei „configuraţii pro-europene”. Prin urmare, Dodon trebuie să fie un permanent partener de discuţii şi chiar de negocieri spre a nu-l transforma într-un Balaur şi mai mare.

5. Viitoarea alegere a preşedintelui ţării din anul 2016 ar trebui să fie tranşată încă de acum printr-un consens naţional, iar asta nu doar la nivelul partidelor politice parlamentare, ci şi prin implicarea societăţii civile. Preşedintele Moldovei nu este doar preşedintele unei majorităţi parlamentare înjghebate după principii de castă, ci şi al tuturor moldovenilor. Fireşte că ar fi de dorit ca acesta să fie ales de către întregul popor, însă asta nu-i treaba jurnaliştilor, ci a politicienilor, căci de asta i-am şi ales!

6. Parlamentul Republicii Moldova nu trebuie condus de către politicieni asupra cărora planează suspiciuni că ar putea submina integrarea europeană a ţării.

Viitorul Guvern ar trebui să organizeze expuneri publice, nu talk show-uri, la postul naţional de televiziune, la care să participe, individual, reprezentanţii partidelor parlamentare, ai societăţii civile, ai UE şi unii oficiali ai Uniunii Vamale, care, pe bază de date, cifre concrete şi realizări, să explice moldovenilor ce înseamnă aderarea Moldovei la UE sau la UV.

7. Eliberarea Moldovei de sub teroarea imunităţii şi inaccesibilităţii politicienilor ajunşi la Putere. Acesta chiar că poate fi un proiect naţional! Aceeaşi politicieni care s-au ostenit de zor, în campania electorală, ca să le ceară moldovenilor votul, măcar o dată pe lună, în spirit european şi în intervalul dintre două zboruri cu avionul în străinătate, în interese de serviciu, să meargă în teritoriu, măcar o dată pe lună, şi să le raporteze moldovenilor noile lor realizări sau să le explice problemele pe care le au în îndeplinirea altora. Numai aşa pot recupera ceea ce, din nepricepere sau infatuarea celui ajuns SUS, au pierdut în ultimii cinci ani.

8. Angajarea unor consultanţi europeni sau ai FMI la Banca Naţională a Moldovei.

9. Un raport de ţară pentru toţi moldovenii, în care să li se explice tot ce au făcut, au ajutat Moldova UE, ţările europene, în particular, SUA, UV şi Rusia.

10. Necesitatea numirii unor experţi europeni sau americani în fruntea instituţiilor amintite nu mai are rost să insist.

În caz contrar…

Dacă şi acum, după ce ştim prea bine că cele trei partide care negociază viitoarea formulă guvernamentală şi parlamentară au primit un vot geopolitic, nu vor renunţa la interesele lor strict personale, la nivel de lideri, nu de partid, atunci Moldova se va afla în cea mai paradoxală situaţie. Avem deja 56 de organizaţii non-guvernamentale, membre ale Platformei „Pro Europa” care le cer ceea ce, în linii mari şi mai de multă vreme, am schiţat şi noi mai sus. În caz contrar, întreaga societate civilă şi toţi moldovenii conştienţi pot să iniţieze o acţiune în masă de nesupunere civică.

În vulgo, pur şi simplu, să nu le mai plătim impozitele, să nu ne mai prezentăm la procesele în care sîntem citaţi de „Justiţia lui Plahotniuc”, să nu ne mai achităm facturile şi să ne lăsăm cu toţii anchetaţi şi arestaţi de PG şi CNA ale lui Plahotniuc! Să-i obligăm să bage la puşcărie întregul popor moldovenesc!

Sigur că de pe urma unor astfel de acţiuni ar avea de cîştigat tot felul de profitori de Stînga, de extremişti ca Usatîi sau Dodon, dar aceştia pot fi contracaraţi prin organizarea naţională a moldovenilor sub stindardul european al unei Forţe Decisive. Ucraina încă demonstrează că poate, România a demonstrat deja că a fost capabilă! Oare se gîndeşte cineva cîţi tineri moldoveni străluciţi există în lumea civilizată a Occidentului? Nu cred. Atunci, haideţi să-i mobilizăm şi pe ei, ca să vedeţi ce forţă impresionantă sînt! Cei de aici, mare parte dintre ei, sînt de mult prăfuiţi, aşa că, dacă tot se face paradă de victoriosul Ştefan cel Mare, haideţi să ne chemăm inteligenţa de peste hotare ca să salveze ţara, să-şi recupereze o patrie în care s-au născut şi căreia îi doresc, cu siguranţă, un viitor civilizat!

Moldovenilor din diaspora şi celor 56 de organizaţii non-guvernamentale, membre ale Platformei „Pro Europa” le amintesc faptul că oamenii simpli din Găgăuzia, Transnistria sau din zona Bălţi au aceleaşi aspiraţii civilizatoare, numai că nimeni nu s-a ostenit să le explice sensul, perspectivele. Aceeaşi oameni, din aceleaşi regiuni, au elite tinere la fel de strălucitoare, după cum, pe de altă parte, la fel ca şi moldovenii nativi, au rude şi prieteni neinformaţi care sînt captivi ideii de integrare a Moldovei în UV. Este firesc, dar asta nu înseamnă că trebuie să luăm în serios o dezbatere naţională publică la aceste subiecte.

Ce va fi? Vă daţi seama că voi trebuie să răspundeţi!?