Feţele multiple ale emigraţiei

Autor: Mihai CONŢIU

La nivel global, emigraţia este o consecinţă a sărăciei. Pe parcursul ultimilor patru decenii, fără să anticipeze proporţiile la care se va ajunge în urma emigraţiei planetare, Occidentul „a înţeles că nu a înţeles nimic” din convieţuirea socială dintre băştinaşii get-beget şi imigranţii în contextul unei alte convieţuiri – cea multireligioasă. Americanii şi germanii ştiu cel mai bine acest lucru, dar şi Londra, Parisul sau Roma.

Ca o opinie subiectivă, cred că antagonismul religios din lumea occidentală s-a născut după anul 1972, după atentatul terorist de la Jocurile Olimpice de Vară de la München. Abia atunci Occidentul a înţeles că mai există o lume ale cărei profunzimi religioase nu i le cunoştea.

Pentru omul contemporan, atentatele teroriste în numele lui Allah sunt o cruzime fără margini. A ucide în numele şi sub protecţia divinităţii este de neconceput. „Contemporaneitatea civilă” şi civilizată din Occident, dar nu numai, a ajuns la aceste convingeri în urma unor nu mai blînde crime ale creştinismului catolic, începînd cu Inchiziţia.

Deşi războaiele sunt ale politicienilor şi militarilor, fundamentaliştii islamici se răzbună pe Occident ucigînd nenumăraţi civili din centre urbane, nu atacînd unităţi militare, iar asta cu premeditate. Cum să faci faţă unui astfel de fanatism? Închizînd graniţele pentru străini?

Premierul Australiei către imigranţi

“IMIGRANŢII ŞI NU AUSTRALIENII TREBUIE SĂ SE ADAPTEZE. Asta e, vă convine sau nu. Sunt sătul de îngrijorarea acestei naţiuni în privinţa ofensării unor indivizi sau a culturii acestora. De la atacul terorist din Bali încoace suntem martorii unui val de patriotism venit din partea majorităţii australienilor.

Această cultură s-a creat în peste două secole de zbateri, încercări şi victorii a milioane de bărbaţi şi femei în căutarea libertăţii.

Vorbim mai cu seamă ENGLEZA, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, sau orice altă limbă. În consecinţă, dacă doriţi să fiţi parte a acestei societăţi, învăţaţi limba!

Majoritatea australienilor cred în Dumnezeu. Asta nu e vreo aripă creştină de dreapta sau o presiune politică, ci un fapt, întrucît bărbaţi şi femei de credinţă creştină, pe principii creştine, au fondat această naţiune, ceea ce este clar documentat. E cu siguranţă adecvat a se afişa asta pe pereţii şcolilor noastre. Dacă Dumnezeu este o ofensă pentru voi, vă sugerez să consideraţi o altă parte a lumii ca fiind casa voastră, întrucît Dumnezeu este parte a culturii noastre.

Vom accepta credinţele voastre fără a vă întreba de ce. Tot ce vă cerem este să o acceptaţi pe a noastră şi să trăiţi cu noi în armonie şi bucurie paşnică.

Aceasta este PATRIA NOASTRĂ, PĂMÎNTUL NOSTRU ŞI STILUL NOSTRU DE VIAŢĂ şi vă vom permite orice oportunitate pentru a vă bucura de toate acestea. Dar imediat ce încetaţi a vă mai plînge, văita şi îngrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastră, de crezul nostru Creştin, de Stilul nostru de Viaţă, vă recomand cu căldură să profitaţi de o altă mare libertate australiană, LIBERATATEA DE A PLECA.

Daca nu sunteţi fericiţi aici, atunci PLECAŢI. Nu v-am obligat noi să veniţi aici. Voi aţi solicitat să fiţi aici. Aşadar, acceptaţi ţara pe care VOI aţi dorit-o.”

(Prime Minister Kevin Rudd – Australia)

Imigranţi care au creat naţiuni şi civilizaţii, imigranţi care vor să le distrugă

SUA şi Australia sunt state făurite de către imigranţi. SUA, ajunsă una dintre cele mai puternice naţiuni ale lumii, a devenit ţinta obsesivă a fundamentaliştilor islamici. America este şi acum îndoliată după atentatele teroriste ucigaşe din Boston. Cruzimea fără de margini ale acestor atacuri a fost îndreptată împotriva civililor, motiv pentru care americanul de rînd nu are cum să nu-i condamne şi blesteme divinitate celor doi asasini.

Prin urmare, sunt sau nu îndreptăţite SUA să-i expulzeze pe toţi islamiştii? Da, dacă privim lucrurile din perspectivele tragediilor prin care trec din cauza fundamentaliştilor islamici din 2001 şi pînă astăzi! Pe de altă parte, există şi reversul medaliei, cel pe care sunt situaţi acei islamişti nefundamentalişti şi care au demonstrat că sunt buni americani. Mai departe, există cazuri în care unii etnici islamişti s-au re-înregimentat fanatismului lor religios originar după ani şi ani de şedere în SUA cu o conduită exemplară.

SUA, ca şi Canada sau Australia, continuă să fie o naţiune-aspirator de creiere, de minţi luminate de pe întreg Mapamondul, iar asta în scopul păstrării şi dezvoltării standardelor tehnologice şi ştiinţifice la nivel de superputere mondială. Oare se poate trasa o linie de demarcaţie a proceselor emigraţie-imigraţie între religia islamică şi cea creştină? Pare imposibil, inabordabil să se recurgă la o astfel de segregare religioasă în contextul existenţei Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. (va urma)