Se va face ordine şi în casele noastre?

Autor: Vlad LOGHIN

Ştiţi ce este mai dezgustător în oraşele noastre? Nicidecum faţadele ponosite ale blocurilor locative construite pe timpurile sovietice. Nici străzile stricate, murdare, nici toaletele publice, pentru că au fost privatizate şi sînt spălate. Nici chiar terenurile pentru stocarea gunoiului, deoarece multe dintre acestea sînt amenajate, îngrijite. Cele mai greţoase locuri ale unui oraş de al nostru sînt spaţiile comune din casele cu multe etaje: subsolurile, dar, mai cu seamă, scările care duc de la intrări spre apartamente. Acestea se arată drept adevărate împărăţii ale murdăriei. Pereţii sînt dărăpănaţi, semn că n-au fost reparaţi de cînd imobilul a fost dat în exploatare. Palierele, terenurile dintre etajele blocurilor locative, mai ales cu lift, au ajuns closete.

Precum afirmam într-un material de acum un an, scările blocurilor locative din oraşe au ajuns în mizerie, pentru că reprezintă un loc al nimănui. Odinioară, pînă a se face privatizarea fondului locativ, spaţiile comune din casele cu multe etaje erau reparate, îngrijite, potrivit legislaţiei de atunci, de instituţiile care dădeau locuinţele în chirie. Însă, după ce chiriaşii au devenit proprietari de apartamente, chiar nu mai înţelegi cine este responsabil de întreţinerea spaţiilor comune, precum scările, palierele din interiorul caselor cu multe etaje. Nu există nici o lege, nici un act la nivel de ţară care ar responsabiliza pe cineva de îngrijirea acestora.

De fapt, în capitală, încă pe timpul în care Serafim Urechean era primar general, a fost înjghebat un regulament care stabileşte că întreţinerea scărilor, palierelor din blocurile locative este pusă în seama proprietarilor de apartamente. Însă, nu este prevăzută nicio obligaţie, nici o responsabilitate ale acestora. Ca în povestea cu pruncul cu mai multe moaşe, care a rămas cu ombilicul netăiat.

Dar această poveste tristă, urîtă ar putea avea degrabă un sfîrşit fericit. Pentru că nu demult, Guvernul RM a aprobat şi înaintat Parlamentului ţării pentru votare proiectul Legii cu privire la locuinţe, care dă un „stăpîn” pe toate lucrurile din afara apartamentelor din blocurile locative. Potrivit acestui document, toate elementele de uz comun vor fi reparate şi întreţinute de administratorii blocurilor locative, care vor fi desemnaţi de proprietarii locuinţelor sau prin concurs de către autoritatea publică locală, în caz că aceştia nu pot conveni asupra modului de administrare timp de 3 luni.

O valoare incontestabilă a acestui proiect de lege o reprezintă eliberarea proprietarilor de locuinţe, a locatarilor din casele cu multe etaje din sclavia monopoliştilor, prestatori de servicii comunale şi necomunale, precum „Termocom”, „Apă-Canal”, „Union Fenosa”, „Moldova Gaz”. Aceşti monştri, potrivit articolului 50, punctul 6 al documentului, nu vor avea dreptul să debranşeze întreg blocul de locuinţe de la serviciile vitale doar pentru că o parte dintre proprietari sau locatari nu au achitat costul acestora. O şansă de evadare din păienjenişul agresiv, sfîşietor al monopoliştilor din industria serviciilor comunale oferă prevederea proiectului Legii cu privire la locuinţe, potrivit căreia locatarii, proprietarii locuinţelor vor avea dreptul să se debranşeze de la sistemele de servicii comunale şi comunale.

Dacă Legea cu privire la locuinţe va fi votată de Parlamentul ţării în varianta proiectului ei prezentat de Guvern, atunci s-ar putea rezolva o problemă care alimentează de mai mult timp conflictul dintre locatari, proprietari de apartamente şi autorităţile locale, organizaţiile de construcţie. Este vorba de războiul mansardelor care se poartă de mai multă vreme, mai cu seamă în Chişinău. Poziţia Guvernului în acest sens este destul de clară, categorică. Orice lucrare de reconstrucţie a blocului locativ, inclusiv de ridicare a mansardelor, poate fi pornită doar cu aprobarea tuturor proprietarilor de locuinţe, dar nu cu avizul celor de la etajele superioare sau al unui anumit număr al acestora, după cum prevăd actele adoptate de unele autorităţi locale.

Mai mult ca atît, proiectul în cauză stabileşte condiţiile obligatorii pentru efectuarea lucrărilor de reconstrucţie a încăperilor din interiorul lor, inclusiv a apartamentelor. În primul rînd, acestea nu vor fi putea fi începute fără autorizaţii de proiectare şi construire, care presupun o mulţime de restricţii. Bunăoară, desfăşurarea lucrărilor care provoacă zgomot va fi admisă doar între ora 8, dimineaţă, şi 6, seara. Nu vor fi admise intervenţii care pot să şubrezească structura de rezistenţă a blocului locativ, extinderi ale suprafeţei locative din contul balcoanelor sau lojilor, precum şi lărgirea acestora, schimbarea reţelei de apă şi de canalizare, ventilare, sistemelor de încălzire. Lucrările de termoizolare şi colorare a faţadei blocurilor se vor face doar cu autorizaţia autorităţilor locale.

Se ştie că o condiţie favorabilă a răspîndirii ameninţătoare a construcţiilor neautorizate în ţara noastră este incertitudinea legii în ce priveşte măsurile de pedepsire a celor ce se fac vinovaţi şi a acţiunilor de înlăturare a consecinţelor încălcării legii. Chiar dacă este găsită o construcţie ridicată contrar legislaţiei, nu este clar cum să se procedeze, cine s-o demoleze şi cu ce mijloace. Proiectul Legii cu privire la locuinţe este clar în această privinţă, nu lasă loc pentru bălbîieli: cei care vor comite ilegalitatea vor fi obligaţi să înlăture prejudiciul din cont propriu.

Am remarcat deja că unul dintre cele mai mari merite ale proiectului Legii cu privire la locuinţe este acela că ne scoate pe noi, proprietarii de apartamente, locatari, din robia monştrilor care domină industria serviciilor comunale. Din păcate, nu în definitiv. Mai rămîn unele „cîrlige”, prin intermediul cărora aceşti monopolişti ne vor avea sub mînă. Să zicem, prima frază din articolul 50 al proiectului glăsuieşte că prestarea şi achitarea serviciilor comunale şi necomunale se efectuează în baza contractele încheiate între proprietari de locuinţe, locatari şi furnizorii de serviciu.

Totul este perfect, conform regulilor normale ale economiei de piaţă, legislaţiei perfecte de protecţie a consumatorilor. Din păcate, chiar fraza ordinară anulează relaţiile de civilizaţie, egale dintre consumatorul casnic şi furnizorul de servicii, pentru că admite şi situaţii în virtutea cărora contractul de prestare a serviciilor comunale ar putea să fie încheiat şi cu administratorii blocurilor. Nu se specifică ce împrejurări l-ar îndreptăţi pe furnizor să evite contractul direct cu proprietarul de locuinţe. Nu de alta, dar cu o asemenea formulare ceţoasă „Termocom”, „Apă-Canal” şi alte întreprinderi care prestează servicii comunale niciodată nu vor ajunge să încheie contracte individuale cu fiecare consumator casnic.

Proprietarii de locuinţe sau locatarii nu sînt pe picior de egalitate nici în raport cu administratorul blocului locativ. Aceştia au obligaţia să suporte din veniturile proprii toate cheltuielile pentru deservirea tehnică, întreţinerea elementelor de uz comun din blocul locativ, însă sînt lipsiţi de orice posibilitate de a afla în ce mod foloseşte bani lor administratorul blocului locativ, nu stabileşte natura relaţiilor dintre proprietarii de locuinţe şi acesta după procedura de desemnare.

Însă, cum s-ar zice, nu este tîrziu niciodată. Or, proiectul Legii cu privire la locuinţe urmează să fie analizat, redactat şi de către parlamentarii noştri, de altfel şi ei proprietari de locuinţe, care vor nivela relaţiile dintre proprietarii de locuinţe şi furnizorii de servicii, administratorii de blocuri locative.

În afara de aceasta, am citit nota informativă asupra proiectului respectiv şi am aflat că după aprobarea lui de către Parlament, Guvernul va mai adopta o serie de proiecte menite să specifice aplicarea acestei legi şi în felul acesta vor mai fi şi alte posibilităţi pentru reglementarea armonioasă a relaţiilor dintre proprietarii de locuinţe şi cei care sînt chemaţi să le asigure confortul lor firesc.