Assemblée nationale (Camera inferioară a Parlamentului francez) a dat un semnal fără precedent, în noaptea de Vineri 21 Noiembrie spre Sîmbătă 22 Noiembrie: a respins, cu o majoritate copleşitoare, partea privind „veniturile” din proiectul bugetului de stat pentru 2026. Singurul vot ”pentru” fusese al unui deputat din grupul centrist LIOT, în timp ce 404 au votat ”împotrivă” şi 84 s-au abţinut. Acest eşec parlamentar declanşează o criză politică profundă şi multiple scenarii de incertitudine pentru Guvernul condus de Sébastien Lecornu, pentru preşedintele Emmanuel Macron şi pentru stabilitatea instituţională a Franţei.

Alegerile legislative anticipate şi rezultatele acestora au dus la o situaţie fără precedent: Camera inferioară a Franţei nu mai are o majoritate clară. În acest cadru, Guvernele succesive s-au găsit permanent în dificultate. Sébastien Lecornu, numit prim-ministru relativ recent, se află în faţa unui test major: adoptarea bugetului – un obiectiv esenţial pentru stabilitatea guvernamentală şi credibilitatea economică a statului.

Bugetul prezintă ca o prioritate reducerea deficitului public, Franţa fiind sub presiunea pieţelor, Uniunii Europene şi rating-urilor de credit. Concret, proiectul prevedea ameliorarea conturilor publice, restrîngeri de cheltuieli, eventuale majorări de taxe sau tarife, şi reforme structurale - şanse reduse de compromis într-o Cameră divizată. Mai mult: procesul legislativ se anunţa dificil, cu mii de amendamente, şi termene strînse.

Motivele respingerii bugetului. Respingerea cu 404 voturi „împotrivă”, 84 abţineri şi un singur „pentru” este fără precedent în istoria celei de-a V-a Republici. A fost respinsă partea „recettes” a proiectului (adică veniturile: taxe, impozite, tarife), înainte ca partea cheltuielilor să fie examinată. Această decizie transmite două mesaje simultan: opoziţia – de stînga, de dreapta, extremă – nu are încredere în propunerile Guvernului; majoritatea guvernamentală este incapabilă să controleze procesul legislativ; Guvernul îşi pierde o parte din autoritate.

Factorii care au alimentat respingerea:

1. Lipsa de majoritate clară – Guvernul nu are susţinerea parlamentară necesară pentru a trece un text auster.

2. Nemulţumiri ideologice şi politice – partidele de stînga (La France Insoumise, Parti Socialiste), de dreapta populistă (Rassemblement National) şi grupuri locale au votat împotrivă.

3. Măsuri impopulare în text – de exemplu, majorări de tarife pentru viză, naturalizare sau taxe pentru rezidenţi străini au fost respinse.

4. Termene de adoptare strînse – dacă nu se adoptă textul pînă la sfîrşitul anului, Franţa riscă să funcţioneze fără buget pentru 2026. Ministerul Conturilor Publice a avertizat asupra stării de urgenţă.

După respingerea de către Adunare, proiectul merge spre Senat, unde este aşteptat să fie „curăţat” de o parte a amendamentelor şi să fie reexaminat, dar Senatul are o structură politică diferită, iar textul trebuie să fie negociat între ambele Camere sau să se recurgă la o procedură accelerată, dacă se doreşte adoptarea înainte de 1 Ianuarie 2026.

Lecornu se află într-o situaţie fragilă: respingerea bugetului este un vot de neîncredere mascat, iar antecedentele în Franţa arată că refuzul bugetului poate duce la căderea Guvernului.

Preşedintele Macron, aflat în al doilea mandat, vede cum stabilitatea guvernamentală şi credibilitatea instituţiilor sunt puse sub semnul întrebării.

• Neadoptarea unui buget riscă să mute Franţa într-o zonă de funcţionare provizorie (loi de finances rectificative sau extinderea bugetului precedent).

• Pieţele financiare urmăresc cu atenţie: un Guvern incapabil să adopte bugetul e considerat mai riscant – rating-uri, costuri de finanţare, credibilitate europeană sunt la rîndul lor afectate.

• Politicile de austeritate sau reforme întîrziate pot impacta economia reală: investiţii întîrziate, cheltuieli publice amînate, efect de domino asupra creşterii. Respingerea bugetului este simbolică: în sistemul parlamentar francez, adoptarea bugetului este actul de bază al guvernării. În consecinţă, eşecul transmite un semnal de stupoare: „Guvernul nu mai poate guverna”.

De asemenea, apare întrebarea dacă Guvernul va rămîne la Putere sau va solicita preşedintelui Emmanuel Macron să dizolve Adunarea. Într-o Cameră fără majoritate, dizolvarea poate fi considerată ca o linie de ieşire, dar şi un risc major.

Perspective şi scenarii pentru evoluţie:

Scenariul 1: compromis rapid, adoptare tîrzie. Guvernul şi partidele parlamentare merg pe varianta de compromis în Senat şi Adunare, negociază modificări, adoptă bugetul 2026 după data-limită şi astfel evită criza majoră. Acesta părea mesajul oficial al ministrului Conturilor Publice Amélie de Montchalin: „Urgenţa este ca ţara să aibă un buget la 1 Ianuarie 2026”. Avantaje: stabilitate minimală, bifarea formală a obiectivelor, evitarea blocajului instituţional major. Dezavantaje: reformele propuse vor fi slăbite, credibilitatea Guvernului va fi afectată, cadrul politic rămîne fragil.

Scenariul 2: extinderea bugetului 2025/lege specială. Dacă nu se adoptă un buget nou, ţara riscă să plătească cu un text de continuitate sau lege specială pentru a evita oprirea funcţionării serviciilor publice, dar acest lucru are cost: Guvernul funcţionează „pe pilot automat”, pierzînd din autoritate.

Scenariul 3: dizolvare şi noi alegeri legislative. Criza bugetară poate deveni catalizatorul unei dizolvări a Adunării Naţionale, iar prin alegeri anticipate se încearcă restabilirea unei majorităţi clare. Acest scenariu, însă, implică risc politic mare. Articole prealabile avertizau că, dacă nu se obţine acordul pînă la 15 Noiembrie, opţiunea alegerilor devine relevantă. Avantaje: posibil reset politic, majoritate clară pentru Guvern. Dezavantaje: instabilitate, campanie electorală costisitoare, incertitudine economică, semnal slab către pieţe.

Scenariul 4: căderea Guvernului. Dacă Guvernul refuză să negocieze şi continuă să fie blocat, respingerea bugetului poate fi echivalentă cu o moţiune de cenzură informală.

Precedente din legislatura curentă arată că Guvernul are puţin spaţiu de manevră.

Impact asupra actorilor politici. Lecornu trebuie să demonstreze rapid că poate coordona majoritatea, să evite utilizarea forţată a articolului 49.3 (căci a promis că îl va evita) şi să restabilească un minim de încredere. Dacă nu reuşeşte, poziţia sa devine vulnerabilă.Mai mult, Guvernul trebuie să arate că poate livra reforme – austeritate, creştere, reducerea deficitului –, în ciuda opoziţiei dure.

Macron, al cărui partid susţine acest Guvern, are de gestionat două fronturi: internalizarea crizei politice (riscul de instabilitate) şi extern – francezii şi pieţele observă dacă Franţa este guvernabilă. Dacă Guvernul pică sau nu adoptă bugetul, imaginea sa are de suferit. Dincolo de asta, disfuncţia guvernamentală pune în lumină slăbiciunea majorităţii prezidenţiale.

Partidele de opoziţie – stînga, extreme, dreapta – au cîştigat un punct politic: au demonstrat incapacitatea Guvernului de a impune un text crucial. Cu toate acestea, ele trebuie să arate alternative credibile, altfel vor primi critica de oportunism. De exemplu, Marine Le Pen (RN) a cerut demisia Guvernului după vot.

Respingerea bugetului de stat pentru 2026 de către Adunarea Naţională într-o majoritate covîrşitoare este un semnal de alarmă pentru Guvernul francez. Nu vorbim doar despre o simplă dispută bugetară: este o criză de guvernabilitate, de legitimitate parlamentar-executivă şi de încredere economică.

De aici înainte, trebuie urmărite cîteva variabile:

- dacă Guvernul va reuşi să obţină un compromis în Senat/Adunare şi să adopte bugetul înainte de 1 Ianuarie 2026;

- dacă vor exista efecte concrete – de exemplu îngheţări de cheltuieli, majorări de taxe, reforme structurale – sau dacă întregul proiect va fi slăbit;

- dacă criza bugetară va degenera în criză guvernamentală (moţiune, demisie, dizolvare) sau va fi depăşită prin compromis;

- ce semnal transmite Franţa către finanţatori externi şi pieţele – guvernabilitate slabă poate majoră costurile de împrumut.

În final, Franţa se află într-un moment de răscruce: dacă gestionarea crizei bugetare va fi de succes, Guvernul poate reconsolida o linie de stabilitate şi reforma. Dar dacă eşecul se adînceşte, putem asista la o degradare a situaţiei politice şi economice pe care nu o justifică doar cifrele bugetului, ci însăşi capacitatea sistemului politic francez de a funcţiona.

Rămîne de urmărit dacă 2026 va începe cu un buget adoptat sau cu o perioadă de prelungire provizorie, ceea ce ar fi, în sine, un nou semn al instabilității.