Popa, Tănase şi Curtea lor Constituţională

Întrucît Curtea Constituţională (CC) este o instituţie a cărei decizii nu pot fi contestate, înseamnă că orice decizie pe care o ia solicită maximă competenţă şi responsabilitate faţă de Constituţia ţării.

Oare aşa s-a întîmpat şi în cazul hotărîrii CC faţă de desemnarea de către preşedintele Nicolae Timofti a candidaturii lui Vlad Filat la funcţia de prim-ministru? Cu toată obiectivitate, constatăm că rolul decisiv în emiterea hotărîrii în cauză le revine lui Victor Popa, judecător, şi lui Al. Tănase, preşedintele CC.

CC, sub influenţa doctorului habilitat V. Popa şi Al. Tănase, a reuşit cu succes să arunce ţara într-un haos nemaipomenit. În această hotărîre prostească şi periculoasă, CC şi-a asumat rolul de organizaţie răzbunătoare din invidie personală, de distrugere, numai nu de respectarea Constituţiei. Ceilalţi patru „judecători-apostoli” au fost ascultători.

Termenii folosiţi în această hotărîre, aşa cum ar fi „suspiciuni”, „bănuieli”, nu se găsesc în textul Constituţiei. Astfel termeni pot apărea în mintea unor oameni nepregătiţi profesional, precum şi în mintea avocaţilor care utilizează orice mijloace pentru a-şi apăra clientul, iar în unele cazuri se mai folosesc şi în anumite dezbateri speculative în Parlament. Orice suspiciune, bănuială, îi revine Parlamentului, care în urma unor dezbateri amănunţite ale deputaţilor, pot fi respinse sau aprobate candidaturi propuse de către preşedintele ţării la postul de prim-ministru la doua încercate.

Timofti avea dreptul constituţional să-l desemneze pe Filat la postul de prim-ministru

Pentru prima dată, în cei 20 de ani de independenţă, avem un preşedinte venit din domeniul justiţiei, cu o familie neimplicată în afaceri de corupţie, iar CC l-a sfidat de parcă ar fi fost avocatul personal al vreunui businessman corupt. Nici pînă acum, cei de la CC nu vor să înţeleagă un adevăr elementar înţeles – preşedintele N. Timofti avea dreptul constituţional să-l desemneze pe V. Filat la postul de prim-ministru, iar Parlamentul să-l voteze „pentru” sau „împotrivă”. Este cazul să menţionez că V. Filat a ocupat prima poziţie în toate sondajele de opinie publică.

Este mai mult decît suspect faptul că, în urma declaraţiilor lui Ghimpu, Lupu şi altor parlamentari, s-a constatat că V. Popa a avut o implicaţie directă în această istorie. Atît Victor Popa, cît şi Alexandru Tănase ştiu prea bine că Filat nu era liber în activitatea sa de premier. De exemplu, V. Lazăr, ministru al Economiei, a declarat public, la un post de televiziune, că dacă Filat nu poate lucra cu el, n-are decît să-şi dea demisia. Caz nemaiîntîlnit în vreun Guvern din lume, cînd un ministru îi cere primului ministru să-şi dea demisia, iar Lupu, cu înălţimea de 2 m şi un cap cît o ciutură, nu a reacţionat.

Incompetenţii

În general, economia este sectorul principal al ţării şi acest sector i-a revenit Partidului Democrat. Cu toate că avem economişti de mare valoare, Lupu l-a numit ca ministru al Economiei pe tractoristul V. Lazăr. Ce viziuni, ce concepţii în domeniul economiei poate avea un tractorist, exact aceleaşi pe care le are ministrul Transporturilor, medicul Şalaru, în domeniul construcţiei drumurilor. Considerăm că, în viitorul Guvern, miniştrii ar trebui să fie selectaţi pe criterii profesionale – ministrul Economiei să fie economist, nu neapărat să fie prieten cu Lupu, ministrul Agriculturii să fie un savant din domeniul agriculturii aşa este dl Bumacov ş.a.

Atît Lupu, cît şi Ghimpu nu trebuie să-l învinuiască pe Filat, unul că n-a devenit preşedinte al ţării, după o luptă de 2,5 ani, iar al doilea că n-a devenit nici măcar prim-vicepreşedinte al Parlamentului.

Bine că ne-a ferit Dumnezeu de un preşedinte ca Lupu, dar şi pentru că Ghimpu i-a cedat lui Plahotniuc locul de prim-vicepreşedinte al Parlamentului în schimbul angajării surorii sale (mama lui Chirtoacă) la „moşia lui Plahotniuc” pe un salariu mai mare decît al unui deputat, cu toate că este pensionară.

În ceea ce-l priveşte V. Popa, să ne amintim de o secvenţă pe care ne-a oferit-o cînd era deputat liberal! În timpul tentativei de alegere a lui Lupu la Preşedinţia ţării, Popa, ieşind din cabina de vot, a arătat demonstrativ buletinul de vot şi a declarat că dînsul a votat aşa cum a cerut Lupu. Oare un doctor habilitat în Drept să nu înţeleagă că această acţiune reprezintă agitaţie electorală în timpul votării şi este interzisă prin lege? Cum să interpreteze CC această acţiune a lui V. Popa – corupţie, prietenie sau incompetenţa profesională.

CC trebuie să conştientizeze că a emis un act nedrept, anticonstituţional, de altfel nu unicul, şi să aleagă în locul lui Tănase un preşedinte, care este judecător, nu un avocat. Un judecător nu putea admite o decizie politică şi anticonstituţională.

Înainte de a scrie acest articol, m-am documentat în privinţa structurilor Curţilor Constituţionale din 10 ţări. Astfel, am constatat că peste tot preşedintele CC nu poate fi decît un judecător cu stagiu în justiţie, nicidecum un simplu avocat, aşa cum este cazul lui Al. Tănase.

Spre deosebire de un judecător veritabil, morala unui avocat este mult mai aproape de cea a unui intelectual corupt. Un avocat, pentru un onorariu impunător, se pune şi în slujba unui criminal, a unui delapidator sau a unui mafiot puternic, recurgînd la toate tertipurile spre a-şi salva clienţii, indiferent de faptul că aceştia sunt vinovaţi.

Al. Tănase este avocat, profesie în virtutea căreia a apărat diferiţi clienţi şi a recurs la subterfugii juridice dintre cele mai controversate în mediul său. Peste noapte, acest avocat-politician ajunge preşedintele CC ca urmare a unui troc politic. Fără să fi fost nici măcar o zi judecător, fără să fi scris măcar o lucrare ştiinţifică în domeniu, Al. Tănase, ca preşedinte al CC, are în subordine 6 judecători cu stagiu din care trei sunt doctori în drept.

Sergiu MIRON,

pensionar, doctor în ştiinţe matematice, autor al mai multor cărţi de specialitate, studii şi comunicări, care se găsesc în Biblioteca Naţională şi în bibliotecile universităţilor din Chişinău, Bălţi şi Cahul