Despre cei fără de identitate

Acei oameni cu ochii trişti, mereu flămânzi, îmbrăcaţi cu ceea ce găsesc prin coşuri şi pubele de gunoi sau primesc din pomeni, fără un loc de trai sau de somn, fără de nădejde sau aspiraţii la ceva mai bun în viaţa lor, supravieţuiesc în singurătate, în mizerie, printre zeci de mirosuri care formează grotescul, ocoliţi şi excluşi din societate, chiar dacă undeva ar putea avea un suflet apropiat. Avînd fiecare un nume în trecut şi o soartă diferită celorlalte, numele lor e  banal, comun pentru toţi – ‘’boschetar’’. Oameni cu un ghem de probleme, griji, gînduri cu care se confruntă şi de care nu le pasă nimănui …se zbat în sărăcie lucie zi de zi. Ei suferă de numeroase afecţiuni ale pielii, ale sistemului digestiv, ale sistemului respirator… majoritatea fiind bolnavi de tuberculoză, aceasta uşor transmiţindu-se prin tuse, strănut, creând un pericol real pentru ceilalti… fiind  consideraţi purtători de boli !

Boschetaii sunt de 2 tipuri : Primii, cei care şi-au vîndut trecutul, prezentul şi viitorul pentru nişte bănuţi mizerabili în schimbul unei vieţi ieftine unde băutura/tăria e componentul existenţial al său…un soi de oameni-neoameni lipsiţi de voinţă, agresivi, beţi criţă… fără de  nişte valori principii morale. Şi ceilalţi …aşa numitele victime care în urma naivităţii, bunătăţii lor funciare sau în urma dragostei peste măsura  faţă  de cei apropiaţi  au rămas în voia sorţii fiind umiliţi, jigniţi şi aruncaţi în stradă… aceştia de obicei fiind persoane deja  în vîrstă, avînd în spate istoria unei  vieţi obişnuite, a unui loc de trai decent, a unei  familii iubitoare/călduroase, a unui post de muncă …

La noi (în Republica Moldova) sunt 3 (trei) centre de triere cu capacitatea maximă de 70 de locuri, un număr cu siguranţă prea mic pentru cei peste 4 mii de boschetari din ţară. Însă aceştia nu se lasă încântaţi odată ce ajung şi nu se reţin prea mult în aceste centre preferînd  să caute resturi prin tomberoanele de gunoi, să adune bănuţ cu bănuţ pentru o sticlă de tărie şi nişte ţigări, să doarmă prin gurile de canalizare, în scările blocurilor (creînd incomodităţi locatarilor), pe băncile din parcuri … pe unde găsesc… fiind obişnuiţi cu un asemenea mod de ‘’viaţă’’.

 Dar neoficial în ţara noastră se vehiculează un număr de 12 mii de persoane fără adăpost...Un număr îngrijorător pentru o ţară atît de mică, superficială, fricoasă, limitată în acţiuni, vorbe, fapte şi neputincioasă faţă de multiplele problemele, griji şi nevoi de care e înconjurată societatea. O ţară cărei nu-i pasă de sufletele pierdute ale naţiunii…sau acelor  suflete le „este rece” de ce face acea naţiune străină după ei ca să-i scoată din pierzanie ?!

Reghina BOBOVA