O săptămînă ca o zi de sărbătoare

A luat sfîrşit cea de a treia ediţie a Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru şi Film Class Fest. Cele cinci  zile au trecut ca o clipă, ca o zi de sărbătoare. }n special pentru studenţi, pentru care a fost o practică extrem de utilă şi acesta nu-i deloc un moft al cuiva.

Pe lîngă Ministerul Culturii (care a ajuns de poveste cu „ajutorul logistic” din anii precedenţi), ar trebui să se implice şi Ministerul Educaţiei, or acest festival ţine în egală măsură atît de cultură, cît şi de procesul de instruire al tinerilor.

Nu sunt specialist în ale teatrului (există subtilităţi, reguli scrise şi nescrise, termeni specifici), de aceea am să fac o retrospectivă din scaunul meu de spectator. Or, totul ce se face în scenă, dacă nu înţelege spectatorul, geaba te-ai străduit.

Deschiderea festivalului a avut loc la Teatrul „Eugen Ionesco”. În holul teatrului au fost expuse fotografii artistice care au imortalizat momente expresive din diferite spectacole. S-au evidenţiat fotografii din Italia şi Marea Britanie. Tot aici a evoluat un cvartet de instrumente cu coarde, format din studenţii Facultăţii de Artă Instrumentală, Compoziţie şi Muzicologie de la AMTAP. Iar la închiderea festivalului a cîntat un jazz band din studenţi-instrumentişti (chitare, tobe, trompetă, trombon, flaut şi saxofoane). În holul Teatrului „Licurici” a fost organizată o expoziţie de schiţe şi machete de scenografie realizate de studenţii Mihai Răcilă, Alexandra Şoltinscaia, Oxana Peştean, Igor Machedon, Gheorghe Goncear, Artur Pînzari, Veaceslav Tomşa, Diana Morari şi Ecaterina Bologan.

La festival de la Chişinău au fost invitate teatrele studenţeşti din 8 ţări ( Moldova, România, Rusia, Ucraina, Belarus, Polonia, Georgia şi Germania). Cei 130 actori şi profesori-regizori şi-au jucat piesele pe scenele Teatrelor „Eugen Ionesco”, „Licurici”, „Cehov”, „Luceafărul”, „Satiricus”, „Mihai Eminescu” şi „Ginta Latină”. Sălile de spectacol au fost de fiecare dată pline şi doar în două cazuri, extrem de neîncăpătoare, la Teatrul „Satiricus” şi „Mihai Eminescu” unde nu s-a jucat în scena mare. Ne simţeam oarecum jenaţi, cei de pe scaune, că mulţi spectatori n-au avut un locuşor nici măcar la podea.

Gazdele au prezentat patru spectacole: „Schiţe de dragoste”, o îmbinare dintre coregrafie şi improvizaţii pe baza dramaturgiei unor subiecte după Nikolai Gogol, Wiliam Samerset Maugham şi Thomas Barton. Coregrafii noştri au reprezentat scenic dragostea, unind trei viziuni diferite. Studenţii moldoveni au demonstrat că la Chişinău se face coregrafie serioasă şi că avem dansatori admirabili. Despre aceasta vorbeşte şi cel de al doilea spectacol, „Bătăile inimii”, realizat de Victor Cersac şi Ianoş Petraşcu, profesori de coregrafie la AMTAP. Studenţii de la anul întîi şi doi au prezentat un spectacol adevărat de cabaret, chiar dacă din toată echipa doar o studentă (cea mai mică de statură, dar deosebit de drăguţă şi energică) era de la facultatea de coregrafie.

Alt spectacol care s-a bucurat de succes a fost „Clasa noastră” de Tadeusz Slobodzianek. Subiectul piesei este genocidul evreilor din Polonia. Regia a fost realizată de Luminiţa Ţâcu, cunoscută actriţă, profesoară la AMTAP. Acelaşi protest, doar că împotriva genocidului din Cecenia, a fost şi subiectul piesei „Munţii şi Гордость” după Anna Politkovskaja şi pus în scenă de studenţii de la Şcoala de Stat de Teatru, Film şi TV din Lodz, Polonia.

O altă piesă care condamnă cruzimea, atitudinea între etnii, a fost jucată de studenţii de la Universitatea de Stat de Teatru, Film şi TV „Ivan Karpenko-Karîi” din Kiev, Ucraina.

Şi ca să încheiem prezentările studenţilor noştri, merită să fie menţionat şi spectacolul de licenţă al păpuşarilor din anul III, clasa profesorului Titus Jucov, care au pus în scenă spectacolul „Răţuşca cea urîtă”, după basmul lui Hans Christian Andersen.

În opinia spectatorilor, cel mai apreciat spectacol rămîne „Kean”, după Jean Paul Sartre şi William Shakespeare, înscenat de 3 actori talentaţi de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografie „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti. Este vorba de Mihai Niţu, în rolul principal, Lia Gherman, în rolul Annei şi Vladimir Albu, care l-a jucat pe Solomon.

Teatrul „Boris Şciukin” de la Moscova a prezentat spectacolul de mişcare corporală „Podiumul nostru”, realizat de profesorul Andrei Şciukin (o coincidenţă de nume). Bineînţeles că ruşii au dorit să aducă şi alte şcoli. Bugetul mic (300 mii de lei, adunate mînă de la mînă) însă a făcut imposibile aceste participări. De menţionat că Ambasada Rusiei la Chişinău a acordat un suport însemnat la organizarea acestui festival. Centrul Rus de Ştiinţă şi Cultulă a cazat cei 14 studenţi şciukinişti, difuzînd în mass-media materiale publicitare în susţinerea lor.

Teatrul de la Universitatea „Şota Rustavelli” din Tbilisi au prezentat un spectacol al absurdului („Carl” de Slavomir Mrozhek) pe care l-aşi numi „În căutarea lui Carl printre noi”.

Spectacolul „Nişte vieţi” întruneşte subiecte din lucrările lui Caragiale, Cehov, Peter, Gogol, Stănescu, Popescu, Ţopescu, Strindberg, Loher şi fiecare subiect este jucat practic de un actor. Spectacolul a fost jucat de studenţii de la Universitatea de Arte din Iaşi.

Relaţiile dintre oameni au fost abordate de Teatrul Universităţii de Arte din Tîrgu-Mureş („Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva”, iar cele dintre actori, de Academia de Stat de Arte din Minsk („Amazonia”).

Subiecte shakespeareane, cu măşti bucovinene au fost înscenate în spectacolul „Will sehen ob Sehen Neigung zeugt – Blinde Liebe Taube Macht”, prezentat în germană de Academia de Teatru şi Film „Athanor” din Burghausen, Germania.

Un invitat special a fost actorul polonez Janusz Stolarski (Asociaţia Teatrală „Antrakt” din Poznan). El a prezentat spectacolul de mişcare corporală şi lumini „Orfeu şi Euridice” de Czeslaw Milosz.

Şi, în final, revelaţia Festivalului – Teatrul „Masca” de la Bucureşti, condus de maestrul scenei Mihai Mălaimare. Studenţii de la Universitatea „Hyperion”, în colaborare cu acest renumit teatru de stradă, au interpretat în holul Teatrului „Anton Cehov”, spectacolul „Lumea lui Shakespeare” cu statui vivante, iar pe trotuarul din faţa Teatrului de Păpuşi „Licurici” – spectacolul „Fuga lui Bach în cartier”.

Culminaţia Festivalului Şcolilor de Teatru a fost spectacolul de comedia dell’arte „Canarul albastru” de Mihai Mălaimare, cu multă veselie făcută de măscărici, bufonade, scamatorii, jonglări şi alte trucuri care a înveselit secole la rînd lumea. 

Publicul studios a avut de învăţat multe. În primul rînd, din spectacolele colegilor de peste hotare, apoi din workshopurile lui Mihai Mălaimare, al proaspătului doctor David Esrig din Germania şi al actorului  polonez Janusz Stolarski din Polonia.

Rămînem în aşteptarea unei noi ediţii, la care să participe şi cineaştii (care au rămas în acest an pe marginea drumului), şcolile noastre din Bălţi şi Tiraspol şi alte şcoli de teatru din străinătate, care doresc să participe la Festivalul Şcolilor de Teatru şi Film de la Chişinău.

Să se ridice cortina!

Ion BORŞ